Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 970/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.970/R/
Ședința publică din 24 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul G cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, din Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.380/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, Inspectoratul de Poliție al Județului A cu sediul în Pitești,-, jud.A și Ministerul Economiei și Finanțelor la Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat - pentru recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimații pârâți A și B, lipsă fiind intimatul pârât
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța analizând actele și lucrările de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul reclamant G, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimații pârâți și B solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, depunând la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 22 ianuarie 2008, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a se dispune obligarea primului pârât să-i plătească drepturile salariale pentru perioada 1 septembrie 2002 - 31 martie 2006, reprezentând sporul de 30% actualizat cu coeficientul de inflație, iar începând cu 1 aprilie 2006, despăgubirile corespunzătoare diferenței de salarizare pentru ofițerii din poliția judiciară detașați la DNA, sume ce urmează de asemenea să fie actualizate. S-a solicitat obligarea celorlalți doi pârâți să asigure fondurile necesare plății acestor drepturi.
În motivare s-a arătat că reclamantul este ofițer la Poliția judiciară, iar salariul său nu cuprinde sporul de 30% acordat în baza art.28 din OUG nr.43/2002 pentru ofițerii de poliție detașați la DNA, ceea ce creează o inegalitate și o discriminare, sancționate de dispozițiile art.2 alin.3 din OG nr.137/2000.
Prin sentința civilă nr.380/CA/2008, Tribunalul Argeșa respins acțiunea reținând, pe de o parte, că pentru perioada de până la 22 ianuarie 2005 operat prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei, în măsura în care excepția nu este incidentă, s-a reținut că sporul solicitat de reclamant se acordă numai polițiștilor detașați la DNA, calitate pe care reclamantul nu a dovedit că a avut-o și este dreptul legiuitorului să stabilească salarizări diferențiate. S-a mai arătat și că această problemă de drept a fost dezlegată de CNCD prin sentințele nr.418 și 419/2007, când s-a concluzionat că nu există discriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- nu există nici un scop legitim care să justifice dezavantajarea reclamantului prin neacordarea sporului de 30%, așa încât acesta a fost supus unui tratament discriminatoriu față de ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, dar care, în ceea mai mare parte, îndeplinesc aceleași sarcini și atribuții;
- legislația muncii, ca de altfel și OG nr.137/2000, statornicesc plata unor salarii egale pentru muncă egală și înlăturarea practicilor discriminatorii.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Deși reclamantul nu aduce o critică exactă împotriva sentinței, ci reia motivele cererii de chemare în judecată, fără critica în mod expres nici reținerea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea examinează sentința în întregime, având în vedere dispoz. art. 3041.proc.civ.
Se constată, astfel, că prima instanță a dat o corecta interpretare a faptelor și normelor juridice cu care a fost învestită.
În mod corect a reținut excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cu 3 ani anterioară momentului formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul neinvocând nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.
În mod corect a apreciat prima instanță și asupra netemeiniciei pretențiilor aferente perioadei pentru care nu era incidentă excepția prescripției extinctive.
Reclamantul nu deține nicio hotărâre adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în privința lor, hotărâre din care să rezulte că acesta suferă o discriminare din punct de vedere al salarizării în comparație cu ofițerii detașați la DNA.
Se constată că acțiunea din speță nu este promovată nici în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000/R, chiar dacă sunt invocate dispozițiile de principiu din acest act normativ.
De altfel, prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820 și nr. 821 din 3 iulie 2008, dispozițiile alin. (1) ale acestui articol au fost declarate neconstituționale, în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În aceste condiții, un angajator nu poate fi obligat pe cale judecătorească să acorde un drept salarial neprevăzut de lege pentru angajații săi, pentru similitudine aparentă cu alte categorii de angajați și de angajatori.
Pe de altă parte, în speță, nu există o discriminare în sensul invocat de reclamanți. Așa cum a reținut și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârile nr.418 și 419/2007, acordarea sporului de 30% ofițerilor din cadrul DNA și neacordarea acestui spor și ofițerilor de poliție din cadrul MIRA nu reprezintă o discriminare a acestora din urmă.
Chiar dacă este ofițer de poliție judiciară și chiar dacă, în perioada arătată în acțiune și neprescrisă, aparent a desfășurat același tip de atribuții ca și colegii lor de la DNA, reclamantul nu a fost detașat la DNA și nu și-a exercitat atribuțiile în respectiva structură judiciară și în condițiile proprii acesteia în activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție. Prin urmare, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 28 din OUG nr.43/2002 în privința sporului de 30% din salariul de bază lunar.
Acordarea sporului de 30% pentru polițiștii detașați la DNA a fost apreciată de legiuitor ca fiind justificată de gradul ridicat de risc și de complexitate caracteristice activității specializate de combatere a infracțiunilor de corupție desfășurată la nivelul respectiv și în structura respectivă, reclamantul făcând parte din altă structură instituțională și nefiind învestit cu atribuții de același conținut, chiar dacă aparent de aceeași formă.
Nu este întemeiată nici solicitarea de acordare a despăgubirilor calculate prin raportare la indicii de salarizare aplicați ofițerilor de la DNA prin OG. 27/2006, reclamantul având legi proprii de salarizare și, pentru rațiunile de mai sus, nejustificând primirea unor despăgubiri pentru pretinsa lor discriminare.
Curtea mai reține și faptul că MEF nu poate avea calitate procesuală în obligația de a asigura fondurile necesare plății despăgubirilor solicitate de reclamant, având în vedere inexistența unui raport juridic între MEF și reclamant, precum și atribuțiile MEF - prev. de Legea nr. 500/2002- care nu sunt legate de întocmirea și gestionarea bugetul din care s-ar pretinde plata despăgubirilor reclamantului.
Pentru cele expuse, văzând și dispoz. art. 312 alin. 1-3.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul G cu domiciliul ales la Cabinet Individual Avocat -, din Pitești,-, jud.A, împotriva sentinței civile nr.380/CA din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, Inspectoratul de Poliție al Județului A cu sediul în Pitești,-, jud.A și Ministerul Economiei și Finanțelor la Direcția Generală a Finanțelor Publice A cu sediul în Pitești,-, jud.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ.
Grefier,
18.11.2008
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
