Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 164/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3541/C din 30.10.07, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 04 martie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3541/C/30.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B și Primarul mun. B.
Pentru a da această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la petitul din acțiune privind anularea hotărârii nr.25/ 29.01.2001 emisă de Consiliul Local al Municipiului B se constată că acesta este neîntemeiat pentru considerentele expuse în continuare:
Prin hotărârea menționată a cărei anulare se cere prin acțiune se stabilește că porțiunea de teren din str. -, situată în fața imobilului cu nr.3 A este domeniu public și obturează accesul cu piciorul și auto la imobilul cu nr.3
In condițiile în care reclamantul deține cu titlul de proprietar terenul situat la nr. administrativ 3 este vădit că hotărârea atacată se referă la un alt teren. Acest teren a fost identificat printr-o expertiză extrajudiciară de expertul, menționată în hotărâre și se referă la un teren situat între casa reclamantului și str. -, pornind de la marginea soclului de piatră a casei reclamantului (fațada) care este drum public, nr. top 2078/ 2 în suprafață de 8,80 mp pe o lungime de 20 și având o lățime de 0,44.
In consecință, fâșia de teren menționată și nu terenul proprietate a reclamantului este avut în vedere de HCL nr.25/ 29.01.2001, acest aspect fiind menționat și în expertiza judiciară efectuată în cauză ( fila 211) din planul de situație ( fila 225) rezultând cu evidență acest fapt, fâșia de teren aparținând domeniului public fiind marcată cu culoarea în timp ce terenul reclamantului este marcat printr-un dreptunghi cu laturile albastre.
Din schița efectuată de expertul judiciar rezultă că fâșia de teren aparținând domeniului public intersectează zidul de sprijin al terenului care pornește din dreptul imobilului cu nr. administrativ 3 pe care îl obturează în întregime pe latura dinspre str. - și pătrunde pe terenul proprietate a reclamantului.
La marginea zidului de susținere reclamantul a construit un garaj și în consecință accesul la imobilul cu nr. administrativ 3 fost obturat în întregime.
Expertul concluzionează că altă cale de acces la imobilul nr.3 nu există, accesul proprietarilor acestui imobil făcându-se în exclusivitate peste garajul subteran construit de reclamant, respective pe terenul proprietate a reclamantului.
La marginea zidului de susținere reclamantul a construit un garaj și în consecință accesul la imobilul cu nr. administrativ 3 fost obturat în întregime.
Expertul concluzionează că altă cale de acces la imobilul nr.3 nu există, accesul proprietarilor acestui imobil făcându-se în exclusivitate peste garajul subteran construit de reclamant, respective pe terenul proprietate a reclamantului.
Garajul subteran a fost construit pe terenul pentru care reclamantul solicită eliberarea autorizației de construire, teren aflat în interiorul imobilului proprietatea reclamantului.
Potrivit expertizei, în cazul edificării construcției pentru care reclamantul solicită eliberarea autorizației de construire, accesul proprietarilor imobilului cu nr. administrativ 3 la calea publică ar fi în fapt blocat în totalitate deoarece aceștia nu mai au altă cale de acces, singura fiind la str. -, peste garajul subteran al reclamantului, datorită configurației terenului și zidului de sprijin.
Această situație, la care se adaugă existența unui proces intentat de împotriva reclamantului pentru " partaj bunuri comune " înscris în CF nr.28242 nr.top.2078/ 1/1 ( fila 213) respectiv cu privire la terenul în litigiu constituie temeiuri suficiente pentru respingerea petitului de obligare a pârâților la eliberarea autorizației de construire solicitate de reclamant.
În cauză a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acțiunii sale și casarea hotărârii instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică. În susținerea recursului declarat, reclamantul a precizat că instanța a reținut în mod eronat că terenul în litigiu constituie domeniu public, că este situat în fața imobilului cu nr. 3 ( ceea ce este adevărat ) și că obturează accesul la imobilul cu nr. 3 . o examinare chiar superficială dovedește că instanța s-a aflat într-o gravă eroare. Terenul în cauză nu constituie domeniu public și nu obturează accesul la imobilul cu nr.3 A ci la imobilul cu nr. 3. De asemenea precizează că instanța a reținut în mod evident greșit faptul că reclamantul este proprietarul imobilului de la numărul administrativ 3 de pe str. - din B, Așa cum rezultă din documentele cauzei, menționează că este proprietarul imobilului de la nr. 3A iar dreptul de proprietate este înscris în CF nr. 28242 B nr. top 2078/1/1.
Imobilul de la nr. administrativ 3 îi are ca proprietari pe, și -, dreptul lor fiind înscris în CF nr. 15760 B nr. top 48/2/2, 2078/2/2.
Terenul la care se referă expertiza extrajudiciară deci și HCL nr. 25/2001 este chiar terenul din fața construcției reclamantului și potrivit aserțiunilor acestei expertize ( pag.9 al.7 ) se situează între punctele 108, -109, - c, - b, -172,-108 din anexa 5 respectivului raport. Este evident că așa cum reține și instanța acest teren se plasează în spațiul dintre zidul exterior al construcției reclamantului și limita sudică a străzii -.
Potrivit raportului de expertiză tehnică nr. -/2007 efectuat în cauză, terenul situat în fața construcției reclamantului face parte din terenul ce constituie proprietatea acestuia înscris în CF nr. 28242 nr. top 2078/1/1 ale cărui limite sunt marcate, așa cum bine subliniază instanța de fond, prin culoarea albastră. Ceea ce n-a observat instanța de fond este faptul că accesul spre nr. administrativ 3 și 3 se realizează pe porțiunea de teren cuprinsă între limita construcției reclamantului și limita estetică a proprietății sale care se învecinează cu terenul marcat cu purtând nr. top 2078/1/2 și care este destinat a asigura accesul proprietarilor imobilelor de la nr. administrativ 3 și 3.
Este mai mult decât evident că HCL nr. 25/2001 se referă la terenul proprietatea reclamantului pe care a declarat-o în mod unilateral domeniu public, sens în care s-a menționat expres că se însușește punctul de vedere exprimat de expertul în expertiza tehnică nr. 1726/2000.
Examinarea acestei lucrări care reprezintă o versiune personală a autorului despre modul în care trebuie să fie examinate lucrările tehnice topografice, dovedește că expertul s-a străduit să acopere ilegalitatea comisă de autoritatea publică a administrației locale prin maniera de construire a zidului de sprijin. Așa cum rezultă din același al. 6 al.pag.9 a raportului nr. 1726/2000 " primăria a realizat un zid de sprijin, cu crearea singurului acces posibil la imobilul cu nr. administrativ nr. 3 ". Numai că acest drum de acces a fost creat după ce prin construirea zidului s-a obturat vechiul drum de acces reprezentat de terenul cu nr. top 2078/1/2 și prin afectarea terenului proprietatea reclamantului intabulat în CF nr. 28242 B nr. top 2078/1, ceea ce reprezintă o gravă încălcare a dreptului său, drept garantat de art. 44 din Constituție și de art. 480 Cod civil.
După cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, calea de acces la imobilul proprietatea reclamantului și la imobilul proprietarilor de la nr. 3 este reprezentată de terenul intabulat sub nr. top 2078/1/2 în CF nr. 12164 B, acces ce a fost creat prin voința foștilor proprietari cu ocazia dezmembrării efectuate prin actul nr. 7034/1967, dezmembrare urmată de înstrăinarea loturilor cu nr. top 2078/1/1 și 2078/2/2. Și la această dată nr. top 2078/2/1 din CF nr. 12164 B constituie proprietatea lui ( pag. 3 alin.7 al expertizei ).
După cum se poate observa HCL nr. 25/2001 a declarat domeniu public proprietatea reclamantului și a lui, fără a respecta regulile de drept impuse pentru trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al unității administrativ teritoriale. Calea prin care se putea obține acest rezultat este exproprierea și este prevăzută de art. 76 lit. din Legea 231/1998.
Prin emiterea HCL nr.25/2001, Consiliul local Bad ovedit ca a moștenit procedeul sporirii avuției publice prin metodele instaurate in anii 1945-1952. O astfel de hotărâre de consiliu local nu poate reprezenta un act valid, producător de efecte juridice, așa cum a stabilit prima instanță.
Caracterul nefondat al concluziilor raportului de expertiza nr.1726/2000, îmbrățișat cu căldura de autoritatea publica cu scopul evident de a-si acoperi abuzul comis prin maniera de realizare a zidului de sprijin, este dovedita si de celelalte lucrări topografice efectuate la cererea respectivei autorități. Este vorba despre raportul de expertiza nr.116/1996 al expertului ( prof.dr.inginer, membru corespondent al Academiei Romane) si de raportul din 23.XI.2005 al expertului ON G, lucrări care confirma aceiași stare de lucrări ignorata in mod deliberat de Consiliul local B si de Primarul municipiului
Caracterul abuziv al manierei de realizare al zidului de sprijin este dovedit de faptul ca a obturat accesul la drumul public al proprietarilor de la nr. administrativ 3 si a pătruns pe proprietatea reclamantului, fără acordul său.
După cum am arătat chiar si daca HCL nr.25/2001 s-ar referi la terenul cunr.top.2078/2/1si nu la nr.top.2078/2, cum greșit a reținut prima instanța, categorisirea acestui teren ca domeniu public este abuzivă, el constituind
proprietatea lui.
Respingerea cererii de obligare a Primarului municipiului B sa-i elibereze reclamantului autorizația de construcție solicitata sub sancțiunea plății de daune cominatorii, s-a făcut in considerarea unor argumente străine de obiectul pricinii.
Argumentele principale ale refuzului primarului de a elibera reclamantului autorizația de construcție se fundamentează pe existenta HCL nr.25/2001, pe faptul ca terenul pe care ar urma sa fie realizata construcția este proprietate publica si pe faptul ca prin realizarea construcției s-ar obtura accesul la imobilul cu nr.3.
După cum a dovedit reclamantul, terenul pe care urmează a se realiza construcția constituie proprietatea acestuia si deci nu este proprietate publica.
Accesul la drumul public al proprietarilor imobilului de la nr.3, a fost obturat de Primăria B care a realizat un zid de sprijin într-o manieră în care proprietarii acestui imobil nu mai au acces la calea publica.
Acest abuz al Primăriei B nu poate constui originea unui drept de servitute pe care proprietarii imobilului de la nr.3 si autoritățile publice locale din B vor sa-1 impună reclamantului.
Proprietarii imobilului cu nr.3 au deschisă calea de a acționa in judecata realizatorul zidului de sprijin pentru a li se asigura accesul la drumul public, acces ce le-a fost asigurat pe terenul din CF nr.12164 B nr.top.2078/2/1.
Potrivit art.577 cod civil servitutea este o sarcina impusa unui imobil in beneficiul imobilului altui proprietar si își are izvorul in situația naturala a locurilor, intr-o obligație impusa de lege sau de convenția părților. După cum se poate observa nu ne aflam in nici una din aceste 3 ipoteze. Vecinul de la nr.3 are ieșire la drumul public numai ca aceasta i-a fost obturata de Primăria Ca atare, acesta trebuie sa ceara Primăriei B sa-i redeschidă accesul la drumul public si nu vecinilor. Servitutea de trecere pe care autoritatea publică locala vrea s-o impusa nu își are la origine situația naturala a locurilor ci în propriul abuz.
Instanța de fond prin soluția adusa s-a dovedit a fi partizana poziției autorității publice locale, poziție care însa contravine flagrant dispozițiilor legii. Reclamantul arată că îndeplinit toate cerințele impuse de art.7 din /91 si ale art.3839 din Ordinul nr.1430/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor si Turismului, astfel încât refuzul eliberării autorizației de construcție se constituie intr-un abuz flagrant.
Existenta procesului de partaj cu fost soție a reclamantului nu poate influenta emiterea autorizației de construcție. Pe lângă faptul ca terenul a fost achiziționat înaintea căsătoriei si deci constituie proprietatea exclusivă a reclamantului, este de relevat ca acest proces n-a constituit unul din motivele refuzului autorității publice de a emite autorizația.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs constată că recursul reclamantului este în parte întemeiat și urmează a fi admis numai cu privire la petitul referitor la anularea Hotărârii Consiliului Local B nr.25/29.01.2001, restul dispozițiilor instanței de fond urmând a fi menținute.
Astfel, Curtea de apel constată că prin Decizia nr.3/CA/R/16.01.2007, Curtea de Apel Brașova admis recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.1354/C/12.09.2006 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a casat hotărârea referitor la soluționarea fondului cauzei și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brașov, menținând dispozițiile primei instanțe privind soluționarea excepțiilor. În esență, Curtea de Apel a reținut că petitele formulate de reclamant prin acțiunea promovată, respectiv anularea HCL nr.25/2001 și obligarea pârâților la emiterea autorizației de construcție pentru edificarea unei case de locuit nu puteau fi soluționate fără efectuarea unei expertize topografice ale cărei obiective să vizeze suprafața de teren pe care reclamantul intenționează să edifice această construcție, respectiv dacă reclamantul este proprietarul acestui teren și dacă prin edificarea acestei construcții ar fi afectat imobilul din vecinătate, respectiv cel situat pe-. Ca atare, instanța de recurs a stabilit că instanța de fond va administra proba cu expertiza topografică în vederea clarificării situației juridice a terenului pe care reclamantul intenționează să efectueze construcția, precum și modul în care aceasta ar afecta imobilele din vecinătate.
În cursul rejudecării la Tribunalul Brașova fost efectuată expertiza topografică potrivit îndrumărilor instanței de recurs, pe baza obiectivelor propuse de părți și admise de instanța de fond. În expertiza nr.-/2007 au fost reținute următoarele concluzii: imobilul în litigiu, situat la adresa-A, a fost identificat în CF nr.28242 B, nr.top 2078/1/1 grădină de 600 mp și locuință, proprietari.2 căsătorit, la se notează procesul intentat de c/a pentru partaj bunuri comune, imobilul fiind situat în municipiul B,-.3A. Pe terenul folosit de reclamant au fost identificate de expert construcțiile înscrise în CF și garajul subteran amplasat între locuință și zidul de sprijin construit pentru protejarea str.-. - imobilului, așa cum sunt ele prezentate în planul de situație anexat la expertiză, constau în imobilul cu nr.top 2078/1/4 aparținând Statului Român, imobilul cu nr. top 2078/2/2 aparținând lui -, cu nr.administrativ 3, imobilul nr.top 2078/1/3 aparținând lui G, cu nr.administrativ 3B, drumul de acces cu nr.top 2078/1/2, un garaj subteran și str.- exact lângă calea de acces menționată mai sus, paralelă cu aceasta. Pe schiță figurează și un zid de sprijin construit pentru protejarea str.-, amenajat de-a lungul laturii exterioare a garajului, către stradă, la limita drumului de acces cu nr.top 2078/1/2. Construcția pentru care s-a eliberat certificatul de urbanism nr.3816/17.02.2002 coincide cu garajul subteran și este situată în interiorul proprietații reclamantului. Construcțiile situate pe-, 3A și 3B nu sunt aliniate, după cum rezultă din planul de încadrare în zonă. Intrarea în str.-, dinspre Casa Armatei, se face printr-un gang și pe trepte, apoi strada se continuă cu o alee pavată cu plăci de beton cu lățimea de 2,70 până în dreptul imobilului cu nr.administrativ 5, unde strada se lărgește până la 3,85. Din dreptul imobilului cu nr.administrativ 3 este construit zidul de sprijin cu lățimea de 0,65, care continuă până la jumătatea proprietății de la nr. administrativ 3A, capătul zidului fiind construit pe proprietatea reclamantului. Din dreptul proprietății situate la nr. administrativ 3, zidul închide accesul la calea publică pentru imobilul de la nr. administrativ 3 și obturează accesul celor care folosesc imobilul de la nr.administrativ 3A. Accesul la imobilul nr.3 se face în prezent prin proprietatea reclamantului, pe deasupra garajului subteran construit de reclamant. Imobilul cu nr.2087/1/2 care inițial a avut rolul de drum de acces a rămas înscris pe numele proprietarului inițial, în CF 12164 B, la, dar forma acestui din urmă imobil nu corespunde rolului acestuia de cale de acces, intersectându-se cu zidul de sprijin menționat mai sus. Nu există cale de acces la cele două imobile cu nr.administrativ 3 și 3A din str.- -, singura cale de acces la cele două imobile fiind din str.-, pe proprietatea de la nr.3A a reclamantului.
Prin urmare, garajul este în lotul de teren cu nr.top 2078/1/1 aflat în proprietatea reclamantului, iar HCL nr.25/2001, prin care suprafața de teren aferentă garajului subteran construit de reclamant, precum și o parte din calea inițială de acces de la nr.top 2078/1/2 aparținând numitei, au fost încadrate în categoria terenurilor din domeniul public al statului, a fost emisă de Consiliul Local B cu încălcarea dispozițiilor legale privind exproprierea, anume art.7 lit.c din Legea nr.213/1998 și a procedurilor reglementate prin dispozițiile Legii nr.33/27.05.1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. În consecință, Hotărârea de Consiliu Local atacată încalcă legea și se impune a fi anulată.
În privința celui de-al doilea petit din acțiunea reclamantului, anume de a obliga pârâții la eliberarea autorizației de construire pentru edificarea unei case de locuit cu regim de înălțime, în curtea imobilului de pe-A, înscris în CF nr.28242 B la, sub nr.top 2078/1/1, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este corectă, în sensul respingerii acțiunii sub acest aspect, deoarece altă cale de acces la imobilul cu nr.administrativ 3 nu există, accesul proprietarilor acestui imobil făcându-se în exclusivitate peste garajul subteran construit de reclamant, adică pe terenul reclamantului de la nr.top 2078/1/1, latura extremă dinspre str.- și lotul de teren nr.top 2078/1/2. Potrivit Legii nr.50/1991 republicată, Anexa 1 pct.2.5.6. pentru obținerea autorizației de construire este necesar, printre alte documente prevăzute de lege, și acordul vecinilor exprimat în formă autentică pentru construcțiile noi amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate, acord care lipsește în prezenta cauză. Existența unui zid de sprijin, de natură a proteja drumul public și terenul din proprietate privată aflat în același areal nu poate fi imputat vreunuia dintre proprietarii de teren riverani acelui drum, din moment ce acel zid constituie o lucrare de consolidare absolut necesară pentru a împiedica degradarea drumului și a loturilor riverane acestuia. De asemenea, construcția zidului nu poate fi apreciată ca o măsură arbitrară ori abuzivă luată de autoritatea locală, câtă vreme utilitatea acestei măsuri a fost stabilită prin evaluări tehnice de specialitate, nefiind revocată de nicio autoritate publică, fie ea administrativă ori judecătorească.
Întrucât din expertiza topografică efectuată în cauză rezultă fără dubiu că prin edificarea unei construcții pe terenul reclamantului, deasupra garajului, s-ar bloca în totalitate accesul proprietarilor imobilului de la nr.3 la calea publică, din cauza configurației terenului și zidului de sprijin, văzând și împrejurarea că nu există vreun acord al al vecinilor, potrivit cerinței din Anexa1 pct.2.5.6 din Legea nr.50/1991 republicată, instanța de recurs urmează a menține sentința atacată pentru acest capăt de cerere, respingând așadar acest petit din recursul, respectiv din acțiunea reclamantului.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod pr.civ. instanța de recurs urmează a obliga pe pârâtul intimat Consiliul Local B la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1006,15 lei, din care 1000 onorariu avocat și 6,15 lei taxe de timbru și timbru judiciar.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3541/C/30.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului și, în consecință:
Anulează Hotărârea de Consiliu Local nr. 25/29.01.2001 emisă de acest pârât.
Respinge cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului B și Municipiul B prin primar, având ca obiect obligarea pârâților la eliberarea autorizației de construcție pentru edificarea unei case de locuit pe terenul situat în- A,
Obligă pe intimatul pârât Consiliul Local B să plătească reclamantului suma de 1006,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.03.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /11.04.2008
Dact./17.04.2008/ 3 ex.
Jud. Fond / /
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
