Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 170/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 170/ Dosar Nr-
Sedința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - -JUDECĂTOR 3: Georgeta Bejinaru
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentant în teritoriu prin B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 3647/com din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 04 martie2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3647/COM/13.11.2007 a Tribunalului Brașov au fost dispuse următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a admis în parte acțiunea reclamatelor:, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
A obligat pe intimați să calculeze și să plătească reclamanților, începând cu data de 01.01.2005 următoarele drepturi salariale, actualizate cu rata inflației la data plății: sporul de fidelitate în procent de până la 20 %, în raport de vechimea în funcție; majorarea salariului de bază cu 5% și respectiv 7% în funcție de gradul instanței; salariul de merit în procent de 20% pentru 25% din numărul de posturi prevăzut în statul de funcții aferent funcționarilor publici; premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică a anului; decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, în condițiile legii; asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, în condițiile legii; concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare.
A obligat pe intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către intimatul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - ordonator principal de credite, sumele necesare achitării drepturilor susmenționate, care vor fi redistribuite către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și s-au respins celelalte petite ale acțiunii.
Pentru a da această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele sunt încadrate ca funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
În această calitate, drepturile salariale le-au fost stabilite conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată și OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, cu aplicabilitate de la 01.01.2005.
Potrivit art. 40 din OUG nr. 92/2004, "Funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Drepturile solicitate de reclamante prin prezenta acțiune sunt prevăzute pentru personalul auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete, conform Legii nr. 50/1996, modificată și completată de OG nr. 83/2000 și de Legea nr. 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Cum, reclamantele își desfășoară activitatea în calitate de funcționari publici în cadrul parchetelor de pe lângă Tribunalul și Curtea de Apel, rezultă că, în temeiul art. 40 din OUG nr. 92/2004, beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale, prevăzute de lege pentru personalul auxiliar de specialitate din parchetele respective.
Art. 41 din OUG nr. 92/2004, care stipulează că " Prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale, care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar", nu influențează sub nici o formă, dispozițiile art. 40.
Dispozițiile art. 41 trebuie interpretate în sensul că funcționarii publici beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999 și cele ale actelor normative speciale care reglementează salarizarea, iar în condițiile în care în instituțiile în care își desfășoară activitatea se acordă și alte sporuri sau drepturi, beneficiază tot de acestea.
A se interpreta altfel ar însemna să se lase fără conținut dispozițiile art. 40, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
Nu se poate reține nici susținerea că prin admiterea solicitării reclamantelor s-ar determina schimbarea sistemului de salarizare al funcționarilor publici. Aceasta deoarece, salarizarea de bază a reclamantelor este în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999și ale OUG nr. 92/2004, iar ceea ce se solicită sunt sporuri și drepturi suplimentare sau în cuantum superior, în concordanță cu art. 40 din OUG nr. 92/2004.
Față de aceste considerente, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantelor cu privire la drepturile solicitate la punctele 1,3,4,5,6,7 și 8 din acțiune și a obligat intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, să calculeze și să achite drepturile respective, actualizate.
S-a respins acțiunea cu privire la drepturile prevăzute la punctele 2,9 și 10, respectiv asimilarea vechimii de specialitate, pensie de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut din ultima lună de activitate și indemnizația egală cu trei salarii de bază lunare brute, cu ocazia pensionării, având în vedere că acestea nu sunt drepturi salariale care să facă aplicabilitatea art. 40 din OUG nr. 92/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a adus următoarele argumente: În primul rând, recurentul pârât a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece între recurent și intimații reclamanți nu există raporturi de muncă. În continuare, pârâtul a mai motivat că instituția reprezentată de acest pârât nu poate fi confundată cu Statul Român și cu bugetul de stat.
Rolul Ministerului Economiei si Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum si a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea Finanțelor publice nr. 500/2002, însă acest fapt nu poate constitui o motivare pertinentă din partea instanței de fond in sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a MEF având in vedere tocmai realitatea potrivit căreia elaborarea proiectului bugetului de stat este efectuată de MEF pe baza bugetelor ordonatorilor principali de credite, in cauza de fata a Ministrului Justiției.
Astfel, trebuie subliniat faptul că instanța de fond a dat o interpretare eronată textelor de lege, Ministerul Economiei si Finanțelor neputând fi obligat să aloce sumele de bani necesare plăților drepturilor salariale solicitate de reclamanți reprezentând:
- spor de fidelitate in procent de până la 20%, in raport de vechimea in funcție;
- majorarea salariului de bază cu 5% si respectiv 7% in funcție de gradul instanței;
- salariul de merit in procent de 20%,
- premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică a anului;
- decontarea contravalorii transportului in perioada concediului de odihnă;
- asistență medicală;
- concediu de odihnă plătitde 30zile lucrătoare.
De asemenea se va retine faptul că motivarea instanței de fond a fost întemeiată pe dispozițiile unui act normativ abrogat respectiv Hotărârea Guvernului nr. 208/ 2005, care nu își mai produce efectele de la momentul abrogării sale prin art. 25 din Hotărârea Guvernului nr. 495/23.05.2007.
In soluționarea recursului trebuie reținut faptul că Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Atribuții in angajarea si salarizarea intimaților au numai pârâții nr.1, 2 si 3; raporturile de muncă existând intre intimații - reclamanți din prezenta cauză si instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei si Finanțelor să fie implicat in vreun fel.
Este important a se sublinia faptul că MEF nu poate fi obligat la virarea fondurilor necesare achitării diferențelor de natură salarială si pentru considerentul că nu există prevedere bugetară in acest sens.
Recurenta menționează de asemenea că legea bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații.
Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
La rândul său, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a adus în motivarea recursului său următoarele argumente: Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, schimbând sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu sistemul de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, reglementat de legiuitor conform Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar începând cu luna ianuarie 2007 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiție.
Astfel, instanța de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata către funcționarii publici a sporurilor și beneficiilor care revin printr-un act normativ personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete.
Reclamanții au calitatea de funcționari publici, drepturile acestora fiind reglementate prin Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici. Drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici pe anul 2005, anul pentru care reclamanții au formulat pretenții, sunt reglementate de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 (art. l alin. l și art.2 din actul normativ menționat). Potrivit art. 1 alin. 2 din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.92/2004, sistemul de salarizare al funcționarilor publici are în vedere următoarele:
a)crearea premiselor pentru implementarea - din anul 2006 - a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici;
b)crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale;
c)salarizarea în raport cu activitatea depusă, cu importanța și complexitatea atribuțiilor și responsabilităților prevăzute în fișa postului.
În conformitate cu dispozițiile art. l alin.3 din actul normativ indicat, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. Salariul de bază se stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice si în raport cu categoria și, după caz cu gradul profesional al funcției publice, precum ci în raport de nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central si local (art.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004).
Mai mult, o anumită parte din drepturile solicitate de reclamanți și acordate de instanța de fond sunt acordate de legiuitor sub condiții de existență specifice funcției.
În concret, acordarea salariului de merit este condiționată de rezultatele deosebite în activitatea desfășurată, în urma aprecierii activității prin evaluare.
Astfel, acordarea acestui drept nu parte fi cenzurată de către instanța de judecată, ea fiind un rezultat al evaluării activității personale a angajatului.
Din acest motiv, recurentul pârât apreciază că instanța de fond a acordat în mod greșit drepturile bănești aferente salariului de merit lunar, de până la 20% din salariul de bază, deoarece legiuitorul a stabilit prin legi speciale condiții diferite de existență a dreptului pentru fiecare categorie de personal în parte.
Prin aceste reglementări legale s-a urmărit asigurarea unei individualizări a cuantumului salariului ce revine diferiților funcționari publici, în funcție de specificul și complexitatea activității pe care o desfășoară.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 este o lege de salarizare a funcționarilor publici, având prioritate în aplicare în raport de alte reglementări salariale,
Este adevărat că art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004 prevede faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, însă acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile articolului următor - art.41, potrivit cărora: prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 republicată - cu modificările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Din coroborarea acestor texte legale rezultă că reclamanți beneficiază, sub aspectul drepturilor salariale, de dispozițiile cuprinse în Legea nr.188/1999 - respectiv de cele cuprinse în actele normative speciale, care se referă nu la o anumită categorie de personal (cum ar fi personalul auxiliar de specialitate al parchetelor), ci la personalul bugetar în general, fiind vorba de actele normative ce se referă - în mod generic - la personalul bugetar și nu la o anumită categorie de personal.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999, salarizarea funcționarilor publici trebuie să respecte principiul sistemului unitar de salarizare (art.21 din Legea nr.188/1999).
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetului ține seama, potrivit art. 59 din Legea nr.567/2004, de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. l din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la parchete sunt stabilite între limitele minimă-maximă, pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul parchetului.
Având în vedere că drepturile salariale ale reclamanților funcționari publici, diferă de drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din parchete datorită atribuțiilor fiecăruia a complexității fiecărei funcții, recurentul pârât a solicitat instanței de recurs să constate că aceștia nu pot beneficia de drepturile salariale acordate personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor și anume: spor de fidelitate, majorarea salariului de bază cu 5% respectiv 7%.
Totodată, ținând seama de faptul că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, care constituie Legea cadru în materia salarizării funcționarilor publici, prevede salariul de merit de care pot beneficia reclamanții, în procent de 15% din salariul de bază, apreciem că aceștia nu pot pretinde aplicarea unui alt procent, având în vedere că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, când face vorbire în art.40 de alte sporuri sau drepturi salariale, le are în vedere numai pe acelea care nu sunt prevăzute de legea-cadru aplicabilă în materia salarizării funcționarilor publici.
Prin urmare, drepturile acordate de instanța de fond, nu sunt drepturi salariale care să includă examinarea aplicabilității sau inaplicabilității art.40 din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.92/2004.
În prezent, actul normativ care reglementează salarizarea funcționarilor publici este Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici,precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici in anu12007.
Pentru categoria personalului auxiliar de specialitate, actul normativ care stabilește modalitatea de salarizare este Ordonanța Guvernului nr.8/2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadru! instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadru! altor unități din sistemul justiției.
Astfel, este evidentă voința legiuitorului, materializată prin promovarea celor două acte normative distincte, de a stabili sistemul de salarizare pe categorii de personal, avându-se în vedere criterii diferite de apreciere.
Or, finalitatea urmărită de legiuitor prin dispozițiile art.40 din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 92/2004 (reluate de art.41 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007) și invocate de reclamanți drept temei al pretențiilor deduse judecății, nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar, cu cel al funcționarilor publici, deoarece în caz contrar nu s-ar mai respecta principiile stabilite prin art. l din același act normativ.
Recurentul pârât apreciază că instanța de fond a distrus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială ".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată ", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol ".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Întrucât Ministerul Public este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de Legiuitor prin Legea bugetului de stat. din aceste motive, apreciem că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Ministerul Public nu are alte surse de finanțele în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, recurentul pârât apreciază că aplicarea indicelui de inflație sumelor acordate de instanță prin prezenta hotărâre apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-1 determina să-și execute obligația asumată.
În cauză, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamante, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
În consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamante a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, recurentul pârât apreciază că aceste obligații nu sunt întemeiate și nu se justifică.
Examinând actele și lucrările dosarului, inclusiv prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursurile declarate de cele două pârâte în cauză sunt nefondate, pentru următoarele considerente: reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, având drepturile salariale stabilite prin Legea nr.188/1999 modificată și republicată privind Statutul funcționarilor publici, precum și prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, ordonanță care a început să își facă aplicarea de la data de 01 ianuarie 2005. Prin art.40 din OUG nr.92/2004 se stabilește în mod expres faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile și celelalte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, deci în cazul reclamanților sunt aplicabile dispozițiile legale privitoare la regimul juridic al drepturilor salariale - sporuri și alte drepturi ce exced salariului de bază - cuvenite prin legislația specială pentru personalul auxiliar din Autoritatea Judecătorească, anume Legea nr.50/1996, modificată prin OG nr.83/2000 și, respectiv, Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Instanța de recurs constată că, așa cum s-a dovedit în cauză de la judecata în fond, reclamanții își desfășoară activitatea ca funcționari publici, în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, respectiv Tribunalul Brașov, astfel încât dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004 le sunt pe deplin aplicabile. Exprimarea utilizată de legiuitor în cuprinsul art.41 din OUG nr.92/2004 în sensul că această ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precum și cu celelalte acte normative care reglementează salarizarea și celelalte drepturi pentru personalul bugetar, nu poate să anuleze efectele juridice ale textului art.40 amintit mai sus, deoarece regulile de tehnică legislativă stabilesc, pe de o parte, că înăuntrul aceluiași act normativ textele se interpretează în mod sistematizat, în succesiunea logică dată de legiuitor și fără a goli de conținut dispoziții legale în vigoare. Neaplicarea art.40 ar echivala cu constatarea abrogării implicite a acestui text, abrogare care, însă, nu are nici un suport constituțional sau legal, nu a fost stabilită de vreuna dintre autoritățile publice îndrituite în acest sens. Astfel, în absența unei abrogări a dispozițiilor art.40 din OUG nr.92/2004, textul art.41 din aceeași ordonanță de urgență se interpretează în sensul că regimul juridic general al drepturilor salariale și al celorlalte drepturi ale funcționarilor publici este reglementat de toate acele acte normative care cuprind dispoziții în această materie, potrivit regulilor clasice de interpretare a legii (de felul: norma specială derogă de la cea generală, fiind de strictă interpretare, norma specială incompletă se completează cu norma generală etc.), aflându-se în corelare cu art.40 din OUG nr.92/2004, care constituie o normă de trimitere la legislația specială privind drepturile de ordin salarial cuvenite sistemului bugetar în care în mod concret își desfășoară activitatea funcționarul public privit individual.
Ca atare, regimul legal al salarizării funcționarilor publici cuprinde regulile generale aplicabile tuturor funcționarilor publici, anume Legea nr.188/1999 republicată, OUG nr.92/2004, dar și regulile speciale stabilite pentru diferite categorii de funcționari publici pe criteriul specializării acestora la alte instituții publice și al apartenenței lor la aceste din urmă autorități publice, cum este cazul reclamanților, care își desfășoară activitatea în cadrul Autorității Judecătorești, ca personal auxiliar, cărora li se aplică dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004 și, corelativ, normele juridice speciale din sectorul Autorității Judecătorești.
În privința calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este corectă, întrucât
rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, potrivi HG 208/2005 și HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit. A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Pe de altă parte, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor are printre atribuțiile sale și pe acelea de: a pregăti proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; de a aproba clasificațiile bugetare și modificările acestora, de a analiza propunerile de buget; de a asigura monitorizarea execuției bugetare; de a bloca sau de a reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești
Prin urmare, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și urmează a fi menținută în tot, cu completarea motivării de mai sus.
Ca atare, recursurile declarate de pârâți în cauză urmează a fi respinse, Curtea de Apel Brașov urmând a menține în tot sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B împotriva sentinței civile nr.3647/com/13.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.03.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /9.04.2008
Dact./18.04.2008/2 ex.
Jud.Fond C/.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Silviu Barbu, Georgeta Bejinaru
