Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 492/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 492
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul intimat Consiliul Local și intervenienții recurenți și împotriva sentinței civile nr. 1786 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Prefectul Județului C-S, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar de către pârâtul recurent concluzii scrise.
Nemaifiind formulate cereri instanța constată cauza în stare de judecată și a reține pentru soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1786 din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI C - S, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
S-a anulat hotărârea nr. 46/11.03.2008.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de ȘI.
În motivarea hotărârii primei instanței se reține următoarele:
Din extrasul de (fila 6 dosar) rezultă că imobilul înscris în nr. 4 Montană nr. top 322, construcție nr. c 27 intravilan în suprafață de 588 mp. este proprietatea Statului Român, iar dreptul de administrare operativă directă aparține Consiliului Popular al orașului.
Chiar prin mențiunile cuprinse în hotărârea contestată de reclamant s-a specificat că,se aprobă schimbul de teren, între Statul Român, recte Orașul și domnul și soția,; Statul Român oferă terenul înscris în nr. 4 BM sub nr. top 322 în suprafață de 588 mp. în valoare de 21.425 lei, în schimbul terenului înscris în nr. 293 BR sub nr. top 354/1 în suprafață de 600 mp. în valoare de 15.300 lei, iar diferența rezultată din rapoartele de evaluare în sumă de 6.125 lei se va plăti de către și soția la Primăria orașului; procedura de schimb se va derula numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune al Statului Român prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului C - S".
De asemenea, din mențiunile evidențiate în fișa mijlocului fix și ale fișei de inventar privind imobilele cu altă destinație decât cea de locuit (fila 12-13 dosar) rezultă doar că imobilul - ziduri -- - nr. 4 top 322 (monument istoric) constituie proprietate privată a orașului, nu și imobilul teren.
În raportul de evaluare întocmit (fila 17 dosar) pentru terenul înscris în nr. 4 cadastral top 322 cap. III Acte juridice doveditoare ale proprietății este menționat extrasul nr. 4 cadastral top 322, din care rezultă că proprietarul terenului este Statul Român; aceeași situație rezultă și din înscrisul intitulat,Obligație privind folosința monumentului istoric", unde, la capitolul II privind regimul juridic apare menționat Statul Român în calitate de proprietar al imobilului (fila 42 dosar).
Tribunalul a constatat că și din contractul de schimb, depus de intervenienți în interes propriu (fila 76 dosar), rezultă că schimbul de terenuri s-a efectuat între Statul Român, prin Consiliul Local al orașului și intervenienți.
Față de starea de fapt reținută, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată și admis-
Pe cale de consecință și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de către și a fost respinsă, ca neîntemeiată, pentru aceleași considerente enunțate anterior.
Față de cele mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Prefectul Județului C - S în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al orașului și a anulat hotărârea nr. 46/11.03.2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul Consiliul Local și intervenienții recurenți și, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacată și rejudecând în fond, respingerea acțiunii introductivă și admiterea cererii de intervenție în interes propriu.
În motivarea recursului său pârâtul Consiliul Local a arătat, în esență, că reclamantul Prefectul județului C-S a susținut eronat că imobilul în cauză se află în domeniul orașului invocând prevederile Legii nr. 213/1998, întrucât acest imobil nu s-a aflat niciodată în domeniul public. Domeniul public, a precitat pârâtul, al orașului a fost atestat prin nr.HG 532/2002, hotărâre în cuprinsul căreia nu se regăsește și acest imobil, în concluzie, imobilele care nu aprațin domeniului public al orașului fac parte din domeniul privat. S-a mai arătat că Prefectul susține în acțiunea sa că petenții și nu au făcut dovada faptului că imobilul în cauză a fost trecut în domeniul privat al orașului, susținere neîntemeiată deoarece terenul nu s-a aflat niciodată în domeniul public al orașului, iar asupra bunurilor care nu fac parte din domeniul public, statul sau unitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată.
În recursul lor, intervenienții și au arătat, în esență, că instanța a constatat că proprietara imobilului este Statul Român, or, conform înscrisurilor depuse la dosar pârâtul a încheiat contractul de schimb ca autoritate administrativ teritorială ce administrează bunurile ce fac parte din proprietatea privată a Statului. Deși instanța a constatat că imobilul în discuție aparține Statului Român, au mai arătat recurenții, aceasta nu face deosebirea dacă aparține domeniului public sau privat al acestuia, distincție importantă deoarece fiind vorba de un bun ce este impus în domeniul privat al orașului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 215/20011, Consiliul Local avea competența de a dispune de acel bun.
Deși eroarea primei instanțe, au mai arătat pârâții, cu privire la natura imobilului ca aparținând domeniului privat al orașului este evidentă, în condițiile în care s-a reținut că imobilul (ziduri) este în proprietatea privată a orașului, atunci și cererea de intervenție în interes propriu trebuia admisă, în parte, în sensul constatării că intervenienții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului (ziduri).
Recursurile sunt nefondate.
Prefectul Județului C-S a exercitat controlul de tutelă administrativă asupra Hotărârii nr. 46/11.03.2008 adoptată de către Consiliul Local al Orașului, administrativ individual prin care s-a aprobat schimbul de terenuri între Statul Român și d-nul și d-na, fiind vorba de terenul înscris în nr. 4 BM, sub nr. top 322 în suprafață de 588 mp. proprietatea Statului Român și terenul înscris în CF 293 BR, sub nr. top 354/1 în suprafață de 600 mp. aparținând celor două persoane fizice menționate.
Înregistrarea în Cartea Funciară, conform art. 30 din Legea nr. 7/1996 face dovada, până la proba contrară, a dreptului de proprietate asupra bunului înscris în acea carte funciară.
Curtea constată că potrivit extrasului de carte funciară nr. 4 ORAȘULUI Montană, nr. top 322, proprietarul construcției și al terenului este Statul Român. În aceste condiții doar proprietarul acestuia (Statul Român), nu unitatea administrativ teritorială (orașul ) și nici organul său de conducere (Consiliul Local ) poate face acte de dispoziție asupra imobilului. Conform mențiunilor din cartea funciară menționată, Statul Român este proprietar atât al construcției cât și al terenului, contrar celor susținute de recurenți.
Regimul juridic al proprietății publice este reglementat în Legea nr. 213/1998. Curtea constată că, potrivit art. 8, 9 și 10 din acest act normativ, trecerea unui bun din domeniul public / privat al Statului în cel al unităților administrativ teritoriale se face prin hotărâre de Guvern. Regula aceasta este evidențiată în cele 3 texte legale arătate atât pentru trecerea din domeniul privat în domeniul public, cât și din domeniul public în domeniul privat.
În termenii textelor legale precizate, regula este stabilită astfel:
Art. 8
(1) Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 litera e se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local.
(2) Hotărârea de trecere a bunurilor poate fi atacată, în condițiile legii, la instanța de contencios administrativ competentă în a cărei rază teritorială se află bunul.
(3) Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale, la care statul sau o unitate administrativ - teritorială este acționar, se poate face numai cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale respective. În lipsa acordului menționat, bunurile societății comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire.
ART.9
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.
(2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local.
ART. 10
(1) Dreptul de proprietate publică încetează, dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat.
(2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărârea Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.
(3) Hotărârea de trecere a bunului în domeniul privat poate fi atacată în condițiile art. 8 aliniatul (2).
Rezultă din examinarea textelor legale arătate că fiind vorba de un imobil al statului, în toate ipotezele mai sus reglementate, asupra imobilului în discuție se poate decide doar printr-o hotărâre de Guvern. În aceste condiții, constată Curtea, schimbul de terenuri la care se referă hotărârea de consiliu atacată de către Prefect, nu se putea face decât după ce, cu respectarea strictă a prevederilor Legii nr. 213/1998, imobilul ar fi fost trecut în domeniul privat al orașului.
Ambii recurenți, observă Curtea, fac confuzie între domeniul public/privat al Statului și al unității administrativ teritoriale, crezând eronat că pârâtul poate decide un schimb de terenuri,când în discuție este un teren ce aparține Statului, or,Statul nu se confundă cu unitatea administrativ teritorială, aceasta neposedând puterea legală de a decide cu privire la destinația unui teren al Statului.
În raport de cele de mai sus, conform art. 312 aliniatul 1.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile de pârât și de către intervenienți împotriva sentinței civile nr. 1786/24.10.2008 a Tribunalului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN ELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul Consiliul Local și de intervenienții și împotriva sentinței civile nr. 1786/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./27.04.2009
Tehnodact /28.04.2009/ 2 ex.
Prima instanță: Tribnunalul C-S
Judecător:
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Olaru Rodica, Barbă Ionel
