Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 695/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.695
Ședința publică din 07.05.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii C S în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr.3/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat - președintele de sindicat - d-na iar în reprezentarea pârâtei recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, prin fax, reclamantul intimat a depus întâmpinare.
Reprezentanții părților depun împuterniciri de reprezentare juridică.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub nr- din 24.11.2008, reclamanții, HG, -, (fostă ), reprezentați de Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii C-S, au chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei, față de modul în care a înțeles aceasta să pună în aplicare dispozițiile din hotărârea judecătorească de mai sus și pentru măsurile dispuse de ordonatorul de credite al Casei Județene de Pensii C-S pentru plata drepturilor salariale, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, la emiterea actului administrativ ( decizie) de stabilire a drepturilor bănești în baza hotărârii judecătorești, pentru perioada 22 martie 2004- 01 octombrie 2007, pentru fiecare salariat menționat în hotărârea judecătorească (nr.202 din 01.10.2007); - să recunoască dreptul reclamanților la sporul cu caracter permanent, constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în procentul și cuantumul încuviințat de instanța judecătorească, și după data de 01.10.2007, până la zi și în continuare, tot prin act administrativ, conform legii în vigoare, având în vedere că aceste drepturi sunt permanente începând cu data de 01.01.2007; să se dispună înscrierea în carnetele de muncă ale salariaților menționați în hotărârea judecătorească, a drepturilor bănești mai sus menționate, pentru care pârâta a achitat contribuția la asigurările sociale pentru fiecare salariat (conform art.1,7, 8 din Decretul nr.92/1976),atât pentru perioada 22.03.2004-01.10.2007, cât și în continuare, având în vedere că de la data de 01.01.2007, prevederile legale referitoare la aceste drepturi bănești, respectiv art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, au devenit aplicabile pe perioadă nedeterminată, adică producătoare de efecte juridice; plata drepturilor bănești către fiecare salariat să se facă cu menționarea clară a sumelor achitate și perioada pentru care s-au achitat, inclusiv cu actualizarea indicelui de inflație aferent, conform hotărârii judecătorești irevocabile și executorii; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate procesului.
Prin sentința civilia nr.3/13.01.2009 Tribunalul CSa admis in parte acțiunea formulată de reclamanți si a obligat pârâta să emită actul administrativ de stabilire a drepturilor bănești cuvenite reclamanților în baza sentinței civile nr.202/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, pe perioada 22.03.2004-01.10.2007 și la înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților a acestor drepturi. Tribunalul a respins in rest acțiunea.
In motivarea sentinței s-a reținut ca prin sentința civilă nr.202/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de părți, prin decizia nr. 33/23.01.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a fost obligată să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 22.03.2004-01.10.2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Instanța a constatat ca reclamanții solicită instanței să oblige angajatorul să emită un act administrativ prin care să calculeze, pentru fiecare salariat, drepturile cuvenite în baza sentinței sus enunțate.
Tribunalul a reținut că din analiza dispozițiilor art. 31 din OG nr. 6/2007, rezultă că drepturile salariale și celelalte drepturi ale funcționarului public se stabilesc printr-un act administrativ al ordonatorului de credite, act împotriva căruia funcționarul public poate formula contestație. În executarea sentinței civile se mai sus, angajatorul Casa Județeană de Pensii C-S avea obligația de a emite pentru fiecare funcționar public un act administrativ de stabilire, în concret, a cuantumului drepturilor salariale cuvenite. Instanța a menționat in considerentele sentinței ca pârâta nu a procedat la emiterea unor astfel de acte, astfel că reclamanții se află în imposibilitatea de a cunoaște cuantumul sumelor la care sunt îndreptățiți și a compara acest cuantum cu sumele primite. Instanța a admis cererea reclamanților de obligare a pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a acestor drepturi, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 1 al 1 din Decretul nr. 92/1976, în carnetul de muncă se înscriu "retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta", în cazul de față cele două suplimente stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Se arata ca reclamanții au solicitat prin acțiunea introductivă și obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care să se recunoască, cu caracter permanent, dreptul reclamanților la cele două suplimente, după data de 01.10.2007, la zi și în continuare. Tribunalul a reținut ca deși este prevăzut în mod expres în art. 31 din Legea nr. 188/1999, că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, instanța a reținut ca este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici. Tribunalul a constatat că, în lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui celorlalte puteri în stat, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României, iar, pe de altă parte, obligarea la plata acestor suplimente fără indicarea procentelor ar conduce la imposibilitatea executării unui astfel de titlu executoriu. Instanța a reținut ca potrivit dispozițiilor art. 31 al 3 din Legea nr. 188/1999, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. In motivare s-a reținut ca datorita faptului ca prin Ordonanțele nr. 6/2007 și nr. 9/2008, privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici, nu s-a indicat cuantumul acestor suplimente, acestea nu se pot include în salariu. Tribunalul a respins această solicitare precum și cererile subsidiare de obligare la plata drepturilor actualizate cu rata inflației, la efectuarea înscrierilor în carnetul de muncă și la indicarea clară, pentru viitoarele plăți, a sumelor achitate și a perioadei pentru care s-au achitat.
Împotriva acestui recurs a formulat recurs parata solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței si respingerea acțiunii formulate sub aspectul tuturor petitelor.
In motivarea recursului se arata ca hotărârea primei instanțe este în parte nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Motivele de recurs sunt prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 raportat la dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă.
Hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale în materia funcționarilor publici. Astfel, obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de stabilire a drepturilor salariale solicitate de reclamanți și înscrierea în carnetul de muncă este nelegală întrucât emiterea unui act administrativ de salarizare și înscrierea în carnetul de muncă se fac doar atunci când acestea sunt menționate expres în legea de salarizare. Or, în actele normative de salarizare nu sunt menționate suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel că emiterea unui act administrativ în baza dispozițiilor art.31 din OG nr.6/2007, modificată și completată, se poate face doar pentru drepturile bănești prevăzute în acest act normativ.
De asemenea, în carnetul de muncă se înscrie salariul de bază și drepturile bănești prevăzute în actele normative de salarizare, în speță OG nr.6/2007, modificată și completată, or, în legislația de salarizare nu sunt prevăzute ca drepturi bănești suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, deci acestea nu pot fi înscrise în carnetul de muncă.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Legal citat Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond.
În considerentele întâmpinării se arata că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită actul administrativ de stabilire a drepturilor bănești cuvenite reclamanților în baza sentinței civile nr.202/01.10.2007, pe perioada 22.03.2004-01.10.2007 și la înscrierea în carnetele de muncă a acestor drepturi. Corect a reținut instanța că în speță sunt aplicabile prevederile art.31 din OG nr.6/2007 coroborate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul nr.92/1976.
Astfel, mai arată reclamantul, pentru drepturile bănești cuvenite reclamanților intimați în baza sentinței nr.202/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, pe perioada 22.03.2004-01.10.2007, Casa Județeană de Pensii CSa reținut și achitat contribuțiile la asigurările sociale și celelalte obligații la bugetul general al statului, ceea ce produce influențe asupra numărului de puncte și punctajelor anuale necesare la pensionarea fiecărui salariat.
De asemenea, solicită a se constata că potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.92/1976, în carnetul de muncă se înscriu salariul de bază (retribuția tarifară de încadrare) și alte drepturi ce se includ în aceasta, respectiv, în cazul de față, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul treptei de salarizare (art.31 din Legea nr.188/1999, republicată), precum și alte sporuri și drepturi bănești. În acest sens, instituția are obligația de a elibera adeverințe conform art.11-13 din Decretul nr.92/1976, care să se comunice salariaților.
Examinând recursul de față, prin raportare la motivele invocate precum și la cele menționate de art. 304 și urm. Cod proc. civ. și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.202/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 33/23.01.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a fost obligată să plătească reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în cuantum de 25% și suplimentul treptei de salarizare, în cuantum de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 22.03.2004-01.10.2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului litigiu reclamanții au solicitat instanței să oblige angajatorul să emită un act administrativ prin care să calculeze, pentru fiecare salariat, drepturile cuvenite în baza sentinței sus enunțate.
Curtea constată că în speța de față reclamanții sunt beneficiarii unei hotărâri judecătorești prin care le sunt recunoscute atât suplimentul postului cat si suplimentul treptei de salarizare, in cuantum de 25% din salariul de bază iar pârâta Casa Județeană de Pensii C-S a fost obligată să plătească reclamanților aceste drepturi recunoscute.
Astfel fiind, titlul in baza căruia pârâta are obligația să plătească este tocmai hotărârea judecătorească, titlu executoriu iar în cazul în care pârâta refuză să execute această obligație reclamanții au posibilitatea să solicite instanței de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 24 alin 3 din Legea nr.554/2004, conform căruia neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin. (2), constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
Totodată, Curtea constată că în acord cu prevederile art. 24 alin 1 din Legea nr.554/2004 conform căruia dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Curtea constată că atâta timp cât există un titlu executoriu reclamanții au la dispoziție calea executării acestui titlu iar în situația în care angajatorul refuză să îndeplinească operațiunea de a efectua plata în acord cu sentința menționată rămasă irevocabilă reclamanții au posibilitatea să acționeze în maniera mai sus menționată.
Prin urmare, Curtea constată ca petitul având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de stabilirea drepturilor deja consacrate prin sentința civila nr.202/01.10.2007 este neîntemeiat.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de acordare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare pentru perioada 01.10.2007-07.05.2009 Curtea constată că această solicitare a reclamanților este întemeiată față de prevederile exprese ale art. 31 din Legea nr.188/1999.
Dreptul reclamanților la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici. Împrejurarea că prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006, s-a dispus suspendarea aplicării acestor dispoziții legale pentru anii 2004 - 2006, nu înseamnă că s-a dispus și înlăturarea acestui drept, așa încât în mod corect prima instanță a apreciat că suspendarea în două rânduri succesive a aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei dispoziții legale.
Trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus dinsuplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
în susținerea celor de mai sus și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor publici decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile solicitate de către reclamanți nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv OG nr.6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit.D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare. Așadar, apar ca neîntemeiate susținerile recurentei potrivit cărora actul aplicabil nu ar fi Legea nr.188/1999, ci actul normativ ce reglementează drepturile salariale.
. în ceea ce privește acordarea cuantumului de 25% al sporurilor, precum și stabilirea acestor drepturi pentru viitor aceste solicitări sunt neîntemeiate. Prin urmare, în privința cuantumului de 25% pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare Curtea nu are posibilitatea să statueze un astfel de procent câtă vreme nu există o dispoziție legală care să consacre un anumit cuantum.
În ceea ce privește acordarea drepturilor solicitate pentru viitor, Curtea constată că creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Reținând cele expuse, văzând și prevederile legale menționate, în temeiul art.304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei și în consecință va modifica sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea formulată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanții care fac parte din Sindicatul Salariaților Casei de Pensii CSa suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.10.2007-07.05.2009, data pronunțării prezentei decizii, actualizate cu indicele de inflație la data plații, drepturi care vor fi menționate în carnetele de muncă ale fiecărui funcționar public.
Curtea va respinge în rest acțiunea formulată cu privire la obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de stabilire a drepturilor bănești consacrate prin sentința civilă nr.220/01.10.2007 cât și în ceea ce privește acordarea către reclamanți a suplimentului postului si a treptei de salarizare pentru viitor și stabilirea cuantumului de 25%, precum și solicitarea reclamanților de stabilire în concret a sumelor cuvenite fiecăruia dintre aceștia.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii C S în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Salariaților Casei Județene de Pensii CSî mpotriva sentinței civile nr.3/13.01.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Modifică sentința atacată și admite în parte acțiunea formulată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare pe perioada 01.10.2007-07.05.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective, drepturi care vor fi menționate în carnetele de muncă ale fiecărui funcționar public.
Respinge în rest acțiunea formulată atât cu privire la obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ de stabilire a drepturilor bănești consacrate prin sentința civilă nr. 202/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul C S, cât și în ceea ce privește acordarea către reclamanți a suplimentului postului și treptei de salarizare pentru viitor și cu stabilirea cuantumului de 25%, precum și solicitarea recurenților reclamanți de stabilire în concret a sumelor cuvenite fiecăruia dintre funcționari.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./19.05.2009
Tehnored./22.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
