Alte cereri. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.707
Ședința publică din 07.05.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I împotriva deciziei civile nr. 1056/16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul, în stare de arest, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare.
Față de prevederile art.321 Cod procedură civilă prin raportare la înscrisurile depuse, instanța invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Intimatul solicită admiterea acestei excepții întrucât contestația în anulare s-a mai judecat în dosarul nr-.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 393/06.04.2009, contestatoarea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I contestă decizia civilă nr. 1056/16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
În motivare arată că prin sentința civilă nr.2/03.06.2008 a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâților Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și. Prin cerere, reclamantul a precizat că întrucât o hotărâre irevocabilă prin care se prevedea plata către acesta a unei sume, nu a fost executată, solicită instanței ca directorul executiv al instituției să fie amendat cu 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere întrucât se făcea vinovat de neachitarea indemnizației la care acesta este îndreptățit, precum și acordarea de despăgubiri în același cuantum.
Instanța a apreciat că din moment ce sentința civilă nr.2562/2006 a Tribunalului Arad este susceptibilă de executare silită în condițiile art.371 și următoarele din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile dispozițiile art.24 și 25 din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Contestatoarea apreciază că la soluționarea recursului instanța a săvârșit mai multe greșeli materiale, și anume:
Recursul declarat de reclamant este nul întrucât nu a fost motivat nici în drept nici în fapt, contrar dispozițiilor art.302 Cod procedură civilă.
Decizia pronunțată cuprinde și alte greșeli materiale, respectiv se arată în preambulul deciziei că procedura este legal îndeplinită, dată fără citarea părților, și tot acolo se menționează că mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.10.2008, mențiuni care se contrazic și sunt nereale.
Analizând actele dosarului, criticile contestatoarei prin prisma dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin prezenta contestație în anulare s-a solicitat anularea deciziei civile nr. 1056/16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Curtea constată, însă, că împotriva acestei deciziei civile s-a mai formulat o contestație în anulare, înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr-, dosar în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 506/1.04.2009, prin care a fost respinsă contestația în anularea deciziei civile nr. 1056/16.10.2008 a Curții de Apel Timișoara.
Curtea reiterează dispozițiile art. 321 Cod de Procedură Civilă, "nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi."
Având în vedere această dispoziție legală, Curtea apreciază ca fiind inadmisibilă prezenta contestație, de vreme ce motivele pentru care a fost formulată sunt legate de existența unor greșeli materiale și de pretinsa nulitate a recursului soluționat prin decizia a cărei anulare s-a solicitat. Or, aceste motive de nelegalitate erau cunoscute de contestatoare la momentul la care s-a formulat prima contestație în anulare, respectiv contestația care a format obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara, dosar în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 506/1.04.2009.
Pe de altă parte, contestația în anulare a fost motivată pe dispozițiile art. 318 Cod de Procedură Civilă, dispoziții conform "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare", contestatoarea invocând existența unor greșeli materiale și pretinsa nulitate a recursului soluționat prin decizia a cărei anulare s-a solicitat.
Curtea subliniază că admiterea contestației în anulare depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv.
În acest sens, inclusiv noțiunea "greșeală materială" - menționată în textul art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - trebuie interpretată în sens restrictiv, pentru a evita extinderea nejustificată a cazurilor de desființare a unor hotărâri irevocabile.
În absența unei definiții legale a noțiunii de "greșeală materială", instanța apreciază că aceasta vizează exclusiv acele erori determinate - cu prilejul examinării cauzei - de nesesizarea, neobservarea de către instanța de recurs a unor înscrisuri atașate la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii.
Necesitatea interpretării restrictive a noțiunii de "greșeală materială", - utilizată în textul art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă - exclude din sfera acesteia eventualele greșeli în interpretarea normelor juridice, astfel încât o interpretare eronată sau contestabilă a dispozițiilor legale de către instanța de recurs nu poate constitui o greșeală materială în sensul utilizat de art. 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
În privința pretinselor greșeli materiale invocate de contestatoare, Curtea observă că acestea vizează modul de interpretare de către instanța de recurs a unor dispoziții legale și faptul că recurentul nu ar fi indicat temeiul juridic al recursului său. Or, aceste aspecte nu pot fi considerate greșeli materiale în sensul 318 alin. 1 Cod de Procedură Civilă.
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată".
În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că"admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.
Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330(din Codul d e Procedură Civilă) mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat".
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza Todorescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că " în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție."
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto, în care "a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1."
În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1."
Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza Iacob împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.
În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială " Industrial " -, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa.Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea contestației în anulare și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - Curtea urmează a respinge, ca fiind nefondată, contestația în anulare formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I împotriva deciziei civile nr. 1056/16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I împotriva deciziei civile nr. 1056/16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.05.2009
Tehnored./21.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
