Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 703/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.703
Ședința publică din 07.05.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.134/CA/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantele intimate, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantele intimate și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantele intimate au depus întâmpinare.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților.
Reclamanta intimată arată că Ministerul Justiției și Libertăților are calitate procesuală pasivă în cauză și solicită respingerea acestei excepții precum și respingerea recursului pentru motivele formulate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele în fapt și în drept:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanții, -, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, obligarea pârâților, în solidar, la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut, începând cu data de 01 iulie 2005 și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prevăzute de articolul 47 din Legea nr.50/1996 republicată si modificată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel: obligarea pârâtei CURTEA DE APEL TIMIȘOARA la calcularea și plata sporului de 50%, în mod diferențiat, pentru fiecare reclamant în parte, după cum urmează: pentru reclamanta - de la 01 iulie 2005 până la zi și pe viitor; pentru reclamanta - de la 01 august 2006 până la zi și pe viitor; - de la 18 octombrie 2005 până la zi și pe viitor; pentru reclamanta - de la 11 decembrie 2006 până la zi și pe viitor; pentru reclamanta - de la 24 octombrie 2007 până la zi și pe viitor; pentru reclamanta - de la 01 noiembrie 2007 până la zi si pe viitor. Reclamanții solicită, de asemenea, obligarea CURȚII DE APEL TIMIȘOARA la emiterea unor decizii care să reflecte sporul de 50% și la operarea modificărilor cuvenite în carnetul de muncă, precum și obligarea pârâților să includă în bugetul de stat și în cel al Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plăților.
Prin sentința civila nr.134/CA/03.02.2009 Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, în solidar, la plata către fiecare reclamant, a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariu de bază brut lunar, începând cu data de 01.07.2005, precum și în continuare, în condițiile legii raportat la păstrarea funcției în cadrul instanței de către fiecare reclamant în parte. A respins acțiunea față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
În motivarea sentinței se arată că este întemeiată susținerea pârâtului privind incidența excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a calculat drepturile salariale ale reclamanților în mod corect, nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând dintr-un raport de serviciu sau contract de muncă. În baza prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 28 alin.1 din Legea nr.554/2004, u privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților excepție ce se va respinge, instanța a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă drepturi salariale neacordate, în înțelesul art. 155 din Codul muncii, iar nu modul de stabilire a salariilor, astfel încât, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 36 alin.2 din nr.OUG 27/2006.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Se arată că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Se menționează ca reclamanții au formulat acțiunea în calitate de angajați în cadrul autorității judecătorești. Art. 40 din OUG nr. 92/10.11.2004 prevede că funcționarii publici beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Totodată, se reține în considerentele sentinței că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008, pronunțată în dosar nr. 5/2008, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv, la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001. Se arată că potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie; prin urmare, acțiunea reclamanților a fost admisă, cu consecința obligării pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL TIMIȘOARA în solidar, la plata către fiecare reclamant, a drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariu de bază brut lunar, începând cu data de 01.07.2005, precum și în continuare, în condițiile legii, raportat la păstrarea funcției în cadrul instanței de către fiecare reclamant în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului se arată că sentința tribunalului a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, instanța a pronunțat o hotărâre cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, asupra căruia solicită instanței să se pronunțe.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești reprezintă o situație gravă de natură a înfrânge principiul separației puterilor în stat, fapt pentru care nesocotirea lui atinge prestigiul justiției și dăunează interesului public.
Intimații reclamanți au calitatea de funcționari publici și li se aplică legislația care reglementează drepturile, obligațiile și salarizarea acestora, nicidecum legislația specifică aplicabilă altor categorii de personal, cum sunt judecătorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin urmare, în cauză nu s-a procedat la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale unei situații concrete ci dimpotrivă, s-au acordat drepturi în beneficiul unei categorii de personal pentru care legea nu le-a prevăzut.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.6/2008 în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art.40 și 41 din OUG nr.92/2004, art.42 din OG nr.2/2006, art.41 din OG nr.6/2007.
Astfel, a statuat instanța supremă prin Decizia nr.23/12.05.2008 publicată în Monitorul Oficial nr.895/30.12.2008 că aceste dispoziții se interpretează în sensul că "funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea". Decizia menționată se impune față de dispozițiile art.329 din Codul d e procedură civilă, însă instanța de fond o ignoră total, deși prin întâmpinarea Ministerului Justiției formulată pentru termenul din 6 ianuarie 2009 se învederează existența acestei decizii.
Legal citați, reclamanții-intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În considerentele întâmpinării se arată că, în calitate de funcționari publici aceștia invocă dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004, potrivit cărora funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale, prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea", dispoziții corect aplicate de instanțele judecătorești în ceea ce-i privește, și privitor la sporurile specifice care au făcut obiectul unor procese anterioare, soluționate în totalitate în favoarea lor.
Pe fondul cauzei arată că acțiunea este întemeiată, sporul salarial de 50% solicitat în acțiune este unul specific autorității judecătorești, astfel potrivit art.40 din OUG nr.92/2004 și principiului că unde legea nu distinge nici noi nu putem face distincție, el se cuvine și funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul acelei autorități.
Apărarea formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor potrivit căreia reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute în legislația specifică judecătorilor și procurorilor sau a personalului auxiliar, ci numai de drepturile salariale și sporuri ce rezultă din actele normative speciale ce reglementează salarizarea și alte sporuri pentru personalul bugetar este nefondată, deoarece astfel se adaugă la lege; în realitate este vorba despre legislația specifică autorității în care reclamanții își desfășoară activitatea, iar nu despre o legislație specifică "judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar"; interpretarea pârâților lasă fără aplicare dispozițiile art. 40 din OUG nr.92/2004.
Legiuitorul însuși a avut în vedere ca funcționarii publici (majoritatea cu studii superioare) să beneficieze de sporurile specifice autorității în care își desfășoară activitatea, astfel încât veniturile acestora, să nu fie penibile față de cele ale personalului auxiliar (grefieri, aprozi, agenți procedurali, șoferi).
Reclamanții intimați mai arată că în condițiile în care o parte a funcționarilor publici au avut câștig în litigii cu același obiect, respingerea acțiunii lor ca inadmisibilă ar duce și la încălcarea art.1 din Protocolul 12 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art.16 alin.1 din Constituție, nefiind posibilă interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii socio profesionale.
Potrivit jurisprudenței, există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ( decizia 26.02.2002 - Duchez contra Franței, decizia 6.12.2007 Beian contra României)
În ședința din data de 07.05. 2009 Curtea a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților:
Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamanților, în calitate de funcționari publici în cadrul departamentului economic administrativ al Curții de APEL TIMIȘOARA de a le fi acordate anumite drepturi cu caracter salarial.
Curtea constată că Ministerul Justiției și Libertăților are calitatea de ordonator principal de credite bugetare, iar instituția în cadrul căreia își desfășoară activitatea reclamanții se află în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților.
În condițiile în care Curtea de APEL TIMIȘOARA se află în subordinea Ministerului Justiției și Libertăților, acest minister are obligația de a
aproba bugetul Curții de APEL TIMIȘOARA, conform art. 16 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, stfel cum a fost modificată prin Legea nr. 314/2003 și prin Legea nr. 96/2006, care prevede că "bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele instituțiilor publice autonome, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetul trezoreriei statului și bugetele instituțiilor publice se aprobă astfel:
d) bugetele instituțiilor publice finanțate integral din bugetele prevăzute la lit. a), de către ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora".
De asemenea, conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii".
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite bugetare, are exclusiv obligația de a aproba bugetul Curții de APEL TIMIȘOARA și de a repartiza creditele bugetare aprobate, iar nu obligația de a plăti sumele datorate cu titlul de drepturi salariale funcționarilor publici aflați în raporturi de serviciu cu instituțiile publice subordonate Ministerului Justiției.
Așadar, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Curții de Apel debitorul din raportul juridic dedus judecății este instituția competentă să efectueze plata drepturilor salariale, iar nu Ministerul Justiției și Libertăților, care nu are calitatea de angajator în acest raport juridic.
Curtea subliniază că obligația Ministerului Justiției și Libertăților constă, eventual, în avizarea pozitivă a proiectului de act normativ de alocare către Curtea de APEL TIMIȘOARAa sumelor necesare pentru efectuarea plăți sumelor datorate reclamanților.
O asemenea obligație nu se confundă cu obligația Ministerului Justiției și Libertăților de a plăti din bugetul său, sumele respective.
În concluzie, Curtea apreciază că Ministerul Justiției și Libertăților nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Necesitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești de obligare a unui ordonator de credite bugetare nu poate autoriza ideea transferării acestei obligații și altui ordonator de credite bugetare.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că Ministerul Justiției si Libertăților are calitate procesuala pasivă, așadar, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Prin urmare, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și, în consecință, va admite recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța va menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 134/CA/03.02.2009.
Curtea va lua act că părțile nu au solicitat plata cheltuielilor de judecată în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în contradictoriu cu reclamantele, împotriva sentinței civile nr. 134/CA/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților și în consecință modifică în parte sentința civilă nr. 134/CA/03.02.2009 în sensul că respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./25.05.2009
Tehnored./25.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Belicariu, Răzvan Pătru
