Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 806/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 806
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul- pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI PNî mpotriva sentinței civile nr. 53 din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât, care depune la dosar delegație, lipsă fiind reprezentantul intimatei - reclamante SC SA C
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că intimata - reclamantă SC SA C N, a depus la dosar întâmpinare și înmânează un exemplar reprezentantului recurentului - pârât.
Consilier juridic arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentul - pârât, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Neamț sub nr. 2712/103/15.05.2007, reclamanta ACN, reprezentanța PNa chemat în judecată Consiliul local P N - Direcția de Taxe și Impozite în contradictoriu cu care a solicitat anularea Deciziei nr. 34/2007 prin care a fost respinsă contestația reclamantei și anularea Deciziei de impunere cu nr. 2278 D din 19.03.2007; totodată, a solicitat a se constata valoarea exactă a cuantumului impozitului pe clădiri și a subsidiarelor (taxa edilitară și taxa de protecție civilă) în raport cu valoarea reală a imobilului impozitat.
Prin sentința civilă nr. 53 CA din 15.07.2008 Tribunalul Neamța admis în parte acțiunea și, în consecință:
- a anulat Decizia cu nr. 34/13.04.2007emisă de pârât;
- a anulat din cuprinsul Deciziei de impunere cu nr. 2278 D din 19.03.2007 obligația fiscală referitoare la impozit pe clădiri, în sumă totală de 25.075 lei și a menținut celelalte obligații fiscale din cuprinsul acestei decizii;
- a constatat că valoarea cuantumului impozitului pe clădiri este de 11.297,12 lei, valoarea taxei edilitare este de 3762 lei, iar taxa de protecție civilă este de 1254 lei, ultimele două obligații fiscale rămânând așa cum au fost stabilite în cuprinsul Deciziei de impunere;
- a obligat pârâtul la plata sumei de 808,4 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta a emis Decizia de impunere cu nr. 2278 D din 19.03.2007. Reclamanta nu a reevaluat imobilul impozitat din 30.12.2003.
Împotriva Deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație. Contestația a fost respinsă prin Decizia nr. 34/13.04.2007. Conform actelor administrative atacate reclamantei i-a fost aplicată o cotă a impozitului pe clădiri de 10% care se aplică la valoarea de inventar a clădirii.
Conform susținerii reclamantei, actele fiscale sunt eronate deoarece cota de impozit nu s-a aplicat la valoarea de inventar a clădirii înregistrate în contabilitatea sa, ci s-a aplicat la valoarea rezultată în urma reevaluării. Conform susținerii pârâtei cota de impozit s-a aplicat la valoarea ultimei reevaluări înregistrată în evidența contabilă proprie la 30.12.2003.
Conform susținerii reclamantei, valoarea de inventar în funcție de care trebuia calculat impozitul pe clădire este de 041.427.432 ROL (94.142,74 RON).
Din concluziile rapoartelor de expertiză rezultă că pentru impozitarea pe anul 2007 s-a avut în vedere valoarea de inventar a clădirilor înregistrate în contabilitatea societății la 31.12.2006 egală cu 208.961,72 lei RON.
În mod eronat pârâta a luat în calcul valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea sa la 31.12.2006, valoarea care ar fi trebuit luată în calcul fiind de 94.142,74 RON. Pe cale de consecință, aplicând cota de 10% și majorările de 20% clădirii nereevaluate și având în calcul valoarea de 208.961,72 RON, pârâta a stabilit obligații fiscale de 25.075,00 RON cu titlu de impozit pe clădiri.
In drept, pârâta ar fi trebuit să stabilească impozitul pe clădiri având în calcul valoarea de 94.142,74 RON, respectiv valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea reclamantei până la sfârșitul lunii în care s-a făcut prima reevaluare. Dacă ar fi procedat în acest mod, atunci ar fi rezultat un impozit de 11.297,12 RON și nu un impozit de 25.075,00 RON.
Dacă pârâta a luat în calcul valoarea din 31.12.2006 și nu pe cea înregistrată la 30.12.2003, atunci clădirea nu s-ar încadra în categoria imobilelor nereevaluate și nu ar fi aplicabilă cota de 10% prevăzută de 412/07.12.2007 coroborată cu dispozițiile art. 253 alin. 5 din Legea nr. 343/2006, ci ar fi aplicabilă o cotă procentuală mai mică.
Ceea ce se reține este nelegalitatea parțială a Deciziei de impunere cu privire la impozitul pe clădiri. Astfel, eronat în cuprinsul acestei decizii pentru 31.03.2007 a fost stabilit un debit de 12.538 lei și pentru 30.09.2007 a fost stabilit un debit de 12.537 lei. In total eronat au fost incluse în cuprinsul acestei decizii obligații fiscale de 25.075,00 lei motiv pentru care instanța va admite în parte acțiunea, va anula în totalitate Decizia nr. 34/13.04.2007 și va anula în parte Decizia de impunere cu nr. 2278 D din 19.03.2007.
Impozitul pe clădiri este de 11.297,12 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
În ceea ce privește taxa edilitară și taxa de protecție civilă, acestea nu au fost contestate de reclamantă pe cale administrativă și nici în actuala cauză, astfel încât cuantumul acestora rămâne cel stabilit în Decizia de impunere.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, pârâtul Consiliul local P N - Direcția de Taxe și Impozite a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, iar ceea ce a reținut instanța nu corespunde realității întrucât în evidența contabilă a societății valoarea clădirilor înregistrată la data de 31.12.2006 este de 208.961,72 lei, astfel cum rezultă din balanța analitică întocmită de societate. Mai mult, în declarația fiscală depusă de societate și înregistrată sub nr. 6060D/1.02.2007 valoarea de inventar a clădirilor înregistrată în contabilitate este de 208.961,72 lei.
Decizia de impunere nr. 2278D/19.03.2007 a fost emisă ca urmare a prelucrării declarației de impunere depusă de reclamantă, iar contestația administrativă a fost respinsă prin decizia nr. 34/13.04.2007, reținându-se dispozițiile art. 253 alin. 6 din Codul fiscal. în raport de aceste dispoziții este de constatat că în ultimii trei ani anteriori - 2004, 2005 și 2006 - anului de referință 2007, societatea nu a efectuat reevaluarea, ultima reevaluare fiind efectuată și înregistrată în evidența contabilă proprie la data de 30.12.2003.
Instanța de fond nu a analizat toate actele depuse la dosar și nici constatările și concluziile raportului de expertiză contabilă, raport din care rezultă că obligațiile fiscale datorate de reclamantă cu titlul de impozit pe clădiri au fost stabilite potrivit dispozițiilor legale.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Recursul este fondat, iar hotărârea pronunțată este susceptibilă de modificare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu referire la interpretarea și aplicarea art. 253 alin. 5 și 6 din Codul fiscal.
Potrivit alin. 5 al art. 253, în cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică. Teza Iaa lin. 6 al aceluiași text prevede că, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
În cauză, prima reevaluare a clădirilor proprietatea reclamantei s-a făcut la data de 30.12.2003 și a fost înregistrată în evidența contabilă a reclamantei la 31.12.2003; valoarea clădirii la această dată a fost de 208.961,72 lei. În anii următori - 2004, 2005 și 2006 - clădirea nu a mai fost reevaluată. Anul fiscal de referință este anul 2007.
Începând cu anul 2004 însăși reclamanta a declarat ca valoarea a clădirilor suma de 208.961,72 lei, astfel cum rezultă din declarația de impunere rectificativă nr. 12/18.03.2004 (înregistrată la pârât sub nr. 7765D/18.03.2004), precum și din declarațiile nr. 6/24.01.2005 (2049D/25.01.2005), nr. 68/30.01.2006 (2683D/30.01.2006) și nr. 10/30.01.2007 (6060D/1.02.2007).
Se constată, astfel, că reclamanta se află în situația prevăzută de art. 253 alin. 6 din Codul fiscal, ceea ce înseamnă că, pentru anul fiscal 2007, cota de impozit pe clădiri este cea stabilită prin hotărârea consiliului local, cotă care se aplică asupra valorii de inventar a clădirii astfel cum a fost înregistrată în contabilitate la data de 31.12.2003.
Faptul că pârâtul a stabilit în mod corect impozitul pe clădiri datorat de reclamantă în anul 2007 fost constatat și prin expertiza contabilă întocmită de expertul (expert desemnat de către pârât, participant la expertiză în condițiile art. 201 alin. 5 din Codul d e procedură civilă). Expertul desemnat în condițiile art. 202 din Codul d e procedură civilă, a reținut inițial, prin raportul depus pentru termenul din 27.09.2007, că baza de impunere pentru anul 2007 este de 208.961, 72 lei, iar impozitul pe clădiri aferent este de 25.075 lei; prin completarea la raportul de expertiză expertul a precizat că valoarea bazei de impunere la care ar fi trebuit să se aplice impozitul pe nul 2007 este de 94.142,74 lei, reținând dispozițiile art. 253 alin. 5 și 6 din Codul fiscal și /7.12.2007, fără a detalia, însă, motivele pentru care a stabilit o altă bază de impunere față de raportul inițial de expertiză.
Față de cele ce preced, curtea de apel va admite recursul și va modifica în tot hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI PNî mpotriva sentinței civile nr.53 din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SA C N - REPREZENTANTĂ P
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Pt.jud.
- plecată în -
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red.
Red.- -
Tehnored./- ex.3
29 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
