Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 807/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 807
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.162 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic - pentru recurenta - pârâtă, care depune la dosar delegație, lipsă fiind intimatul - reclamant.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic -, având cuvântul, susține că prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea deciziei emisă de B prin care funcționarul public a fost sancționat cu retrogradarea pentru o perioadă de 6 luni din funcția de consilier superior clasa I treapta I, în inspector principal treapta I clasa Instanța de fond a reținut că adresele puse la dispoziție de reclamant conțin datele necesare pentru ca organele de control să finalizeze inspecția fiscală și chiar dacă aceste adrese au un conținut mai personal fac dovada predării constatărilor făcute de inspector în cele 60 de zile de activitate de control fiscal. Susține că de fapt, aceste adrese conțin numai aprecieri calomnioase și jignitoare la adresa conducerii. De asemenea, în afară de aceste adrese, reclamantul nu a mai predat nici un înscris, nici o constatare care să justifice activitatea prestată de acesta. Susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor făcute de către B în care aceasta a arătat faptul că inspectorul a refuzat să colaboreze cu echipa de inspecție fiscală. Totodată, solicită a se avea în vedere declarațiile luate membrilor echipei de control de Comisia de disciplină depuse la dosarul cauzei.
În concluzie, consilier juridic - solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și menținerea sancțiunii stabilite prin decizia emisă de În sprijinul celor solicitate depune la dosar concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 162/19 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă excepția nulității deciziei nr. 249/16 iulie 2007, fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a fost anulată decizia nr. 249/16 iulie 2007, fost obligată pârâta să achite reclamantului diferența de drepturi salariale dintre funcția publică de consilier superior clasei I treapta I și inspector principal clasa treapta I, precum și suma de 1.000 lei, cu titlu de daune morale și suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarele:
Cu privire la excepția nulității Deciziei nr. 249/16.07.2007 pentru menționarea termenului de contestație instanța respins-o, deoarece reclamantul invocă dispozițiile art. 283 alin.1, lit. b, din Codul Muncii, iar prezenta cauză este de competența instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999 coroborate cu dispozițiile art. 11, din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, termenul de acționare în instanță în vederea anulării actelor administrative nelegale este de 6 luni de la comunicare.
Prin Decizia nr.249/16.07.2007 reclamantul a fost sancționat cu retrogradarea pentru o perioadă de șase luni din funcția de consilier superior clasa I, treapta I, în inspector principal clasa I, treapta I, în temeiul prevederilor art. 77 alin.3, lit. d coroborat cu art. 77 lit. i și j, din Legea nr. 188/1999.
Decizia de sancționare a avut în vedere referatul nr.4/02.05.2007 al șefului Administrație Adjunct și propunerea comisiei de disciplină.
În esență se reține în sarcina reclamantului faptul că reclamantul în mod repetat a refuzat să colaboreze cu echipa de inspecție fiscală și cu superiorii ierarhici, refuzând să predea constatările efectuate de către șeful de echipă.
Din analiza faptelor reținute în sarcina reclamantului se constată că deși reclamantul și-a manifestat voința de a continua inspecția fiscală la SC SA și după expirarea celor 60 de zile prevăzute de art. 76 alin.1 din Legea nr. 188/1999 prin cererea din data de 20.03.2007 (fila 22) pârâta nu i-a mai prelungit delegația solicitându-i să predea pe bază de proces-verbal "constatările" efectuate până la data de 20.04.2007 ora 16, data la care a încetat delegația și calitatea de membru al echipei de control.
Pârâta nu a mai prelungit delegarea deși conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.269/2007 "acțiunile de control începute de orice echipă de inspecție fiscală trebuie finalizate tot de către aceasta", iar potrivit dispozițiilor art. 76 alin.3 din legea nr. 188/1999, reclamantul își manifestase acordul de voință cu privire la prelungirea delegației.
Cu privire la aspectul reținut în decizie anume acela că reclamantul nu a colaborat cu membrii echipei se constată că acesta este infirmat de martorul.
Cu privire la nepredarea șefului ierarhic a constatărilor făcute se constată că la fiecare solicitare reclamantul a răspuns chiar dacă adresele -/16.04.2007, -/20.04.2007, -/23.04.2007 au un aspect mai personal, totuși acestea cuprind datele esențiale care erau necesare echipei de control care a rămas la SC SA să efectueze în continuare inspecția fiscală.
În consecință se constată că nici una din faptele menționate în Decizia nr. 249/16.07.2007 nu este confirmată de probele din dosar, motiv pentru care instanța va admite acest capăt de cerere și va anula decizia nr. 249/2007.
Cu privire la capătul de cerere privind daunele morale solicitate se constată că reclamantul a suferit un prejudiciu de imagine constând în publicitatea în presa locală a invitației la comisia de disciplină în perioada concediului de odihnă și comunicarea decizie prin afișare.
Instanța apreciază că o sumă de 1. 000 lei este îndestulătoare funcție de prejudiciul suferit urmând a admite doar în parte acest capăt de cerere.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta să achite reclamantului și suma de 39.30 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B scutit de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului a fost invocată lipsa oricăror constatări cu caracter fiscal care să poată fi înserate într-un raport de inspecție fiscală din adresele nr. -/16 aprilie 2007, -/20 aprilie 2007 și -/23 aprilie 2007 și care să justifice o activitate remunerată de 55 zile lucrătoare, care să reprezinte contribuția la activitatea de control.
Prin probele administrate a fost dovedită neîndeplinirea sarcinilor de serviciu în cele 55 zile lucrătoare cât reclamantul a fost în inspecție fiscală la, adresele invocate de reclamant conținând numai aprecieri calomnioase și jignitoare la adresa conducerii. S- susținut nepronunțarea primei instanțe asupra apărărilor făcute de pârâtă și consemnarea declarației martorului în sensul denaturării adevărului și nu în vederea aflării acestora.
Cât privește daunele morale s-a susținut la momentul formulării concluziilor asupra acestui capăt de cerere nu era achitată taxa de timbru.
Pe de altă parte, demersurile constând în comunicarea actelor procedurale cu scrisoare recomandată și confirmarea de primire, prin afișare și publicitate au fost realizate în scopul respectării procedurii, în condițiile în care reclamantul a refuzat sistematic primirea corespondenței.
Legal citat, intimatul - reclamant nu s-a prezentat în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca nefondat.
S-a susținut că recurenta sfidează evidența probei cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, cu ocazia inspecției realizate la O constatând elemente de evaziune fiscală de cca. 1.000 miliarde lei, la categoria fiscală A, motiv pentru care a fost retras abuziv din verificare, înscenându-i-se cercetarea și sancționarea disciplinară. S-a arătat că recurenta eludat cel mai simplu procedeu de comunicare a actelor procedurale de înmânare, prin registratura, personal, fiind prezent zilnic la sediul instanței.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Emiterea deciziei de sancționare a reclamantului nr. 249/16 iulie 2007 s-a întemeiat pe refuzul reclamantului de a preda constatările efectuate la O în perioada celor 55 de zile lucrătoare, în vederea valorificării acestora, precum și pe atitudinea nejustificată a acestuia de a refuza colaborarea cu echipa de inspecție fiscală și cu superiorii ierarhici, contravenind prevederilor art. 12 din Legea 7/2004.
Din probatoriul administrat în cauză, atât de către reclamant, cât și de către pârâtă, instanța reține că reclamantul a participat în perioada 17.01 - 13.04.2007 la inspecția fiscală desfășurată la A O în vederea soluționării decontului cu sumă negativă de aferent lunii noiembrie 2006 cu opțiunea de rambursare, depus de contribuabil la organul fiscal teritorial sub nr. 177/22 2006.
Ca rezultat al activității desfășurate reclamantul a depus la pârâtă 3 adrese, înregistrate sub nr. -/16 aprilie 2007, -/20 aprilie 2007, respectiv nr. -/23 aprilie 2007.
Prin adresa nr. -/16 aprilie 2007 s-a arătat că acțiunea de verificare fiscală nu s-a finalizat datorită mai multor aspecte, constând în neorganizarea acțiunii printr- capacitate de lucru corespunzătoare, în sabotarea acțiunii la nivelul Activității de Control Fiscal inclusiv prin retragerea reclamantului din cadrul echipei. Cu privire la problemele fiscale s-a susținut identificarea diverse aspecte care necesită prelucrări și analize determinate de complexitatea operațiunilor, predarea constatărilor pretinse fiind o utopie.
Prin adresa nr. -/20 aprilie 2007 sunt reluate susținerile cu privire la caracterul utopic al solicitărilor șefului serviciului de inspecție fiscală, fiind invocate motive de nelegalitate măsurilor de înlăturare a reclamantului din echipa de inspecție fiscală. De asemenea, reclamantul a susținut imposibilitatea colaborării cu d-l care se afla la sediul, în timp ce reclamantul se afla reținut la sediul B, după data de 16 aprilie 2007 nemaifiind emisă delegație la
De asemenea, pentru constatările fiscale este necesar timp pentru examinarea actelor și documentelor în număr foarte mare (sute de mii), impunându-se selecții specifice și ulterior centralizarea, compararea, analiza, cuantificarea, explicații și încadrări în prevederi legale, abia după parcurgerea acestora de către cei trei membri ai echipei putându-se întocmi procesul - verbal al constatărilor controlului dispus.
În justificarea fondului de timp petrecut de către reclamant în perioada 17.01 - 13.04.2007 la s-a arătat că s-a finalizat situația facturilor fiscale, sub rezerva unor eventuale elemente noi, au fost analizate și clarificate discordanțele dintre operațiunile reflectate în deconturi de întocmite, evidențiate, depuse la organul fiscal teritorial și cele înregistrate în evidența B, precum și cele privind stingerea de creanțe operate în evidența contabilă a societății și la. De asemenea, au fost analizate unele operațiuni de vânzări, ulterior stornate din anii 2004 - 2005 ce conduc la identificarea unor aspecte de subevaluare a bazei impozabile pentru colectată din activitatea de procesare țițeiului prin relația cu O, precum și situația operațiunilor aferente stațiilor de destinație carburanți, sau a altor operațiuni de achiziții de bunuri și servicii, toate constatările arătate întemeindu-se pe acte și documente justificative și contabile aflate la sediul .
Referitor la adresa nr. -/23 aprilie 2007 instanța constată că prin aceasta au fost reiterate criticile cu privire la modalitatea de a acționa a echipei formate din și, fără legătură cu procedurile legale de control.
Consemnările din cuprinsul adreselor invocate de către reclamant pentru justificarea caracterului nelegal și netemeinic al sancțiuni aplicate, nu sunt de natură să contureze elementele minime ce caracterizează desfășurarea activității de inspecție fiscală dispuse. Astfel, deși reclamantul a indicat în adresa nr. -/20 aprilie 2004 activitățile pe care le-a efectuat în perioada în care a fost delegat la, aceste activități nu au fost concretizate în consemnarea rezultatului acestora, în sensul anexării situației facturilor fiscale, a indicării în concret a aspectelor examinate și a clarificărilor obținute, a operațiunilor de vânzări care au avut consecințe asupra stabilirii bazei impozabile pentru A colectată, precum și cu privire la situația operațiunilor aferente stațiilor de distribuție carburanți ori de achiziții de bunuri și servicii.
Menționarea generică a activităților desfășurate, fără a fi însoțită de înscrisuri, documente care să materializeze susținerile efectuate, nu poate fi caracterizată ca fiind constatări fiscale, în sensul dispozițiilor art. 107 Cod procedură fiscală și ale pct. 106.2 din Normele metodologice de aplicare a OG92/2003 aprobate prin HG1050/2004.
Indicarea de către reclamant a faptului că operațiunile aferente aspectelor prezentate se regăsesc în acte și documente justificative și contabile ce se află la sediul societății este insuficientă având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 104 Cod procedură fiscală contribuabilul avea obligația colaborării la constatarea stărilor de fapt fiscale, reclamantul având astfel posibilitatea prezentării înscrisurilor relevante din perspectiva susținerilor sale, iar acestea din urmă concretizate în rapoarte preliminare.
În acest context nu se poate aprecia că reclamantul și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu cu privire la activitatea de inspecție fiscală desfășurată la, fiind întemeiată reținerea abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 77 al. 2 lit. i din Legea 188/1999 republicată.
Pe de altă parte, din conținutul celor trei adrese, invocate de reclamant în susținerea îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, instanța reține caracterul jignitor, calomnios și defăimător al atitudinii reclamantului față de persoanele din cadrul autorității în care își desfășoară activitatea, lipsite de respect și bună credință.
De asemenea, modalitatea de relaționare și comunicare a constatărilor efectuate de către reclamant nu denotă atitudinea de colaborare profesională cu persoanele implicate în activitatea de control, ci de detașare față de acțiunile specifice acesteia. Declarația martorului audiat de către instanța de fond confirmă cele arătate mai sus, martorul declarând că reclamantul a arătat ca fiecare să prezinte propriile constatări, împrejurare ce nu poate fi interpretată în sensul colaborării, odată ce singurele constatări au fost cele examinate anterior.
În situația în care reclamantul, în cursul activității desfășurate, a constatat împrejurări ce ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni avea obligația sesizării organelor de urmărire penală, potrivit dispozițiilor art. 106 Cod procedură fiscală, iar nu calea de proferare de acuzații la adresa persoanelor din cadrul instituției. De altfel, intimatul-reclamant a arătat, prin întâmpinare, că a sesizat cu privire la constatările efectuate fără a depune dovezi în acest sens.
O asemenea atitudine constituie abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 77 al. 2 lit. j prin încălcarea îndatoririi prevăzută de art. 12 al. l, 2 din Legea 7/2004 privind Codul d e Conduită a funcționarului public.
În consecință, probatoriul cauzei confirmă temeinicia deciziei de sancționare nr. 249/16 iulie 2007, contestată în cauză.
Cu privire la daunele morale solicitate, pentru repararea prejudiciului cauzat prin decizia arătată, inclusiv prin modul de afișare a acesteia, instanța constată că cererea a fost legal timbrată cu timbru judiciar - 0,15 lei și taxă de timbru 39 lei - fila 150 dosar de fond.
În ceea ce privește prejudiciul solicitat a fi reparat prin daunele solicitate, instanța apreciază că acesta nu există în condițiile în care a reținut temeinicia și legalitatea deciziei nr. 249/2007, iar procedura de citare la comisia de disciplină și comunicarea deciziei a fost realizată cu respectarea dispozițiilor art. 25 din HG1210/2003, ale art. 106 din legea 188/1999 republicată în forma în vigoare la data emiterii deciziei coroborate cu dispozițiile art. 28 al. l din Legea 554/2004 și ale art. 92 al. 4, 6 Cod procedură civilă.
Drept urmare, nici cererea prin acordarea daunelor morale nu este fondată.
Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 312 al. l, 3 coroborate cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, prima instanța interpretând eronat dispozițiile legale aplicabile situației de fapt relevate de probatoriul administrat în cauză.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea excepției nulității deciziei nr.249/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice B,împotriva sentinței civile nr.162 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea, ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la respingerea excepției nulității deciziei nr.249/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 2008.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex.
16 dec. 2004
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
