Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 119/2010. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 119

Ședința publică din 20 ianuarie 2010

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria

-

GREFIER: -

S-a luat în examinare recursul formulat de către reclamantul -G, împotriva Sentinței civile nr. 2514 din 10 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat ROMÂNIEI DL., având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001).

La apelul nominal, la prima și a doua strigare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.

Se constată că la data de 25 septembrie 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea pârâtului intimat Primul-Ministru al României reprezentat de Secretariatul General al Guvernului, de comunicare a motivelor de recurs pentru a-și putea formula apărarea, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1141alin. 2.pr.civ.

Raportat la cauza dedusă judecății se reține că deși recursul este declarat în termen, motivele de recurs nu au fost depuse în cadrul termenului procedural, context în care, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 303.pr.civ. coroborat cu art. 306 alin. 1.pr.civ. ridică excepția nulității recursului și reține cauza în pronunțare pe excepție.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.2514 din 10 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamantul - G în contradictoriu cu Primul - Ministru al României reprezentat de Secretariatul General al Guvernului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus și precizată ulterior, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâtul Primul - Ministru al României reprezentat de Secretariatul General al Guvernului solicitând obligarea acestuia să-i comunice reclamantului informațiile pe care le-a solicitat prin petiția nr. 030/2/30.03.2009 precum și la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 Euro.

În motivarea cererii s-a susținut că informațiile solicitate au caracter public și au avut și au un impact direct asupra vieții și sănătății reclamantului și familiei acestuia, a băimărenilor, maramureșenilor, în contextul hotărârii CEDO din 27.01.2009 și că pârâtul a refuzat nejustificat comunicarea acestora, încălcând prevederile Constituției României, Cartea Drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv pe ale Legii nr. 544/2001.

Prin cererea înregistrată la 25.05.2009, în dosar nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să-i comunice informațiile pe care le-a solicitat prin petiția nr. 08/08.05.2009 și daune morale în cuantum de 800.000 euro.

Reclamantul a susținut că pârâul nu i-a răspuns concret la întrebările referitoare la cheltuirea banilor publici exclusiv pentru campanie electorală, limitându-se la a spune că nu deține date și informații, aspect ce reflectă disprețul față de lege și reclamant.

În probațiune a depus petiția, scrisoarea deschisă adresată autorităților statului, extras din hotărârea CEDO pronunțată în 27.01.2009.

Prin întâmpinare, pârâtul Primul - Ministru al României a invocat excepția necompetenței materiale a instanței motivat de împrejurarea că cererea formulată de reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, în cauză fiind incidente prevederile art. 10 din aceeași lege, conform cărora competența aparține secției de contencios a Curții de Apel.

S-a mai invocat excepția inadmisibilității cererii arătând că petiția la care face referire reclamantul n-a fost înregistrată și la instituția publică, astfel că nu se poate reține că au fost încălcate drepturile acestuia.

Pe fond, cererea așa cum a fost redactată de reclamant nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 5 din legea enunțată raportat la faptul că privește o serie de întrebări legate de o hotărâre CEDO și cum pârâtului nu i se poate reține vreo culpă, daunele morale solicitate de reclamant nu pot fi primite, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil, prejudiciul nefiind dovedit ( 7 -11).

În dosar nr-, pârâtul a invocat lipsa calității procesuale pasive dat fiind faptul că nu are competențe de a furniza informații de interes public pe de o parte, iar pe de altă parte, membrilor Executivului, atât Primului Ministru, cât și miniștrilor, nu le sunt aplicabile prevederile art. 21 din Legea nr. 544/2001 iar răspunderea acestora este reglementată prin dispozițiile speciale ale Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, cu modificările și completările ulterioare.

În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată raportat la faptul că cererea nu a fost înregistrată la autoritatea publică iar reclamantul nu a făcut dovada acestei înregistrări, iar petiția la care face referire reclamantul nu se încadrează în normele legale prevăzute de art. 1 și 2 din legea menționată, petitul referitor la daunele morale în cuantum de 800.000 euro, subsecvent cererii principale, fiind nefondat atâta vreme cât nu se poate reține vreo culpă pârâtului (fil. 7 - 10).

Având în vedere împrejurarea că cele două litigii pendinte se poartă între aceleași părți iar obiectul acestora vizează plângerile reclamantului întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, la termenul din 10 iulie 2009, instanța a pus, din oficiu în discuția părții prezente excepția de conexitate a dosarelor, reclamantul arătând că nu se opune judecării conexuale a acestora.

Considerând că există legătură de conexitate, pentru o mai bună soluționare a plângerilor și ținând cont de normele legale cuprinse în art. 164 Cod procedură civilă, tribunalul a dispus conexarea dosarului nr- la acest dosar.

Excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, nu poate fi primită ținând seama de temeiul juridic al cererii redactate și susținute de reclamant precum și de dispozițiile art. 22 al. 1 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care stabilesc competența materială a tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice.

Examinând plângerea prin prisma celor susținute de reclamant, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor depuse la dosar precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:

Prin petiția cu nr. 030/2 din 30.03.2009, reclamantul a solicitat Primului - Ministru al României să-i răspundă la următoarele întrebări:

1.) - de ce până în prezent, la 2 (două) luni de la sentința, hotărârea CEDO (27.01.2009 anexată în extras) prin care "România a fost condamnată pentru că a încălcat dreptul la un mediu sănătos, protejat care este garantat ca parte a dreptului la viața privată și de familie", nu a luat măsura()în funcția ce o deține, de punere în aplicare pe întreg teritoriul României - inclusiv în B M, a prevederilor sentinței care are caracter obligatoriu - definitiv - irevocabil, pentru Statul - Autoritățile române? Care sunt motivele (motivul)?,

2.) - de ce susține, apără, acționează (punând în pericol viața și sănătatea a sute de mii de români - maramureșeni, moți și nu numai) și în prezent pentru punerea în funcțiune a SRL B M și al Montana (care funcționează exact la fel ca și tehnologie cu fosta SC - SA, bazată pe cianură în circuit închis și mediu deschis în localități) când există o sentință definitivă și irevocabilă dată împotriva României, tocmai într-un caz precedent, când folosirea cianurii, a adus grave prejudicii mediului și sănătății oamenilor? Ale cui interese le apără, protejează? În nici un caz ale cetățenilor, locuitorilor din zonă. Al românilor? Nu.

3.) - pentru ce motive susține cu vehemență funcționarea SC SA (care prelucrează numai materie primă din străinătate, pentru străinătate, nouă rămânându-ne numai produsele toxice, otrăvitoare) În continuare în B M, în condițiile în care rezultatele plumbemiei (anexată în extras) făcute la băimăreni indică valori cu mult peste limita de siguranță admisă de către (de circa 2,3,5 - 10 ori mai mari)?.

Ulterior, prin cererea nr. 08 din 8.05.2009, reclamantul a solicitat pârâtului să-i comunice care sunt motivele (motivul) pentru care, într-o perioadă de criză financiar - economică extrem de gravă prin care trece România în prezent, în funcția de înalt demnitar pe care o deține, refuză categoric să renunțe imediat, necondiționat la cheltuirea banilor publici (sute de mii, miliarde, reci de milioane de euro), proveniți exclusiv din bugetul de stat, de la cei peste 20 milioane de cetățeni români - contribuabili, pentru acțiuni, activități care au un caracter exclusiv de campanie electorală, atât pentru el cât și pentru formațiunea politică pe care o conduce, o reprezintă? (acțiuni, activități, cheltuieli, etc. ).

Potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public iar autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

Conform normelor legale cuprinse în art. 7 din aceeași lege, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a răspunde în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mul 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor de documentare și de urgența solicitării.

Din economia textului de lege menționat anterior, rezultă că termenul de comunicare a relațiilor solicitate curge de la data înregistrării cererii, ori, reclamantul nu a dovedit că cererea sa cu nr. 30/8 din 30.03.2009 a fost înregistrată la autoritatea publică, aceasta contestând faptul că aceasta ar fi intrat prin registratura sa.

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. "b" din actul normativ menționat, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități sau instituții publice, indiferent de scopul ori de forma sau de modul de exprimare a informației, ori întrebările adresate de reclamant exced activității desfășurate de pârât și atribuțiilor constituționale ale acestuia.

Din perspectiva normelor legale imperative enunțate mai sus, în cauză nu se poate reține vreo încălcare a dreptului pretins, respectiv refuzul explicit sau tacit al autorității publice în sensul reglementării art. 21, ipoteză în care cererea este neîntemeiată iar caracterul subsecvent al petitului referitor la daunele morale, în raport de cererea principală, face de prisos analizarea fondului acestuia.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul fără însă a-l motiva.

La termenul de judecată din 20.01.2010, Curtea a ridicat din oficiu excepția nulității recursului, raportat la prevederile art. 306 alin. 1.pr.civ.

Pentru aoa dmite, Curtea a avut în vedere următoarele:

Hotărârea atacată -2514/2009 i-a fost comunicată recurentului la data de 18.08.2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare -27.

Recursul a fost formulat anterior comunicării hotărârii, la data de13.07.2009, însă motivele de recurs nu au fost depuse la dosar in termenul prevăzut de art. 301 rap. la art. 303 alin 2 Cod proced. civilă.

Potrivit art. 303 alin 1 Cod proced. civilă, recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Potrivit art. 303 alin 2 din același act normativ, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a facut mai inainte.

Pe de altă parte, art. 306 alin 1 Cod proced. civilă prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară numai de cazul în care pot fi identificate motive de ordine publică.

În speță, Curtea nu a identificat astfel de motive de recurs astfel încât este incidentă teza Iaa rt. 306 alin 1 Cod proced. civilă, impunându-se admiterea excepției nulității recursului.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de reclamantul -G, împotriva Sentinței civile nr. 2514 din 10 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.

REȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria

- - --- - -

GREFIER

-

RED.MH/MB

21.01.2010/4 ex.

jud.fond:

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș, Gabriel Adrian Năsui Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 119/2010. Curtea de Apel Cluj