Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.042
Ședința publică din data de 18 martie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta TRANSILVANIA CÂMPIA împotriva sentinței civile nr. 1.669/26.09.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatei.
Calea de atac formulată nu este legal timbrată, lipsind suma de 2 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 17.03.2009 se înregistrează din partea intimatei, întâmpinare.
Un exemplar se comunică cu apărătorul recurentei, care depune la dosarul cauzei un înscris reprezentând copia normelor de aplicare, aplicabile la momentul controlului și care arată că se pot face completări ale facturilor.
Instanța, față de lipsa taxei judiciare de timbru aferente judecării recursului, pune în vedere reprezentantului recurentei ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, instanța solicită părții litigante să precizeze când au fost completate facturile existente la dosar.
Apărătorul recurentei arată că, facturile au fost completate după control, deoarece în timpul controlului nu au fost lăsați de către organele de control să-le completeze.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru. Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului promovat, casarea sentinței recurate și anularea deciziei de impunere pentru motivele expuse pe larg, în scris, relevând instanței că societatea recurentă este cea de a treia societate a grupului "mamă", are sediul la Câmpia și un număr de 220 de angajați, fiind cu plata la zi a tuturor contribuțiilor datorate la stat. Mai arată că, într-adevăr în prima fază, facturile provenind de la societatea "mamă" nu au fost completate, dar conform normelor legale în vigoare ele ar fi putut fi completate în timpul controlului, fiind în esență o lipsă de bunăvoință din partea organelor de control.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului promovat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. În susținere arată că chiar dacă societatea recurentă își schimbă poziția față de momentul completării facturilor, acestea au fost completate într-un singur exemplar, la momentul depunerii în fața instanței de fond. Astfel, beneficiarul nu putea completa acele facturi în calitate de emitent, existând indicații fiscale destul de serioase în acest sens. În ceea ce privește deducerea de, legiuitorul a prevăzut în mod expres condițiile de deducere a
Față de aceste susțineri, instanța solicită apărătorului recurentei să precizeze dacă aceste facturi au fost modificate de către emitent.
Apărătorul recurentei arată că aceste facturi au fost completate într-un singur exemplar, de către și nu de către Transilvania.
În replică, reprezentantul intimatei arată că facturile au fost depuse ulterior, la momentul depunerii la instanța de fond, într-un singur exemplar, nefiind aceleași consemnări cu cele referitoare la momentul înregistrării facturilor și al deducerii de.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante, rămâne în pronunțare.
Notă: Înainte de epuizarea cauzelor în recurs se prezintă apărătorul recurentei care depune dovada achitării taxelor de timbru datorate.
C RTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.669 din data de 26 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta TRANSILVANIA CÂMPIA, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta Transilvania a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C anularea deciziei nr. 65/30.04.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C și, implicit, rambursarea sumei de 326.005 lei, solicitat la rambursare prin decontul de înregistrat la organele fiscale sub nr. 1.588/651/25.01.2008 și refuzat în mod nejustificat.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca fiind nefondată.
Examinând, actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Prin decizia de impunere nr. 119/14.03.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă cu ocazia soluționării decontului de cu opțiune de rambursare, echipa de control a respins la rambursare în sumă de 335.847 lei, aferentă perioadei 26.04.2007 - 31.12.2007, din care societatea reclamantă a contestat suma de 326.005 lei.
Prin decizia nr. 65/30.04.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Caf ost respinsă contestația reclamantei cu privire la suma menționată mai sus. S-a reținut în considerentele acestei decizii că facturile folosite de societatea reclamantă pentru deducerea nu conțin informațiile prevăzute de dispozițiile art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, respectiv nu conțin adresa și codul d e înregistrare al cumpărătorului de bunuri sau servicii.
Analizând atât decizia de impunere nr. 119/14.03.2008 cât și decizia nr. 65/30.04.2008, tribunalul a constatat că acestea au fost emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 146 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie. să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5. Aceste din urmă dispoziții legale prevăd că facturile utilizate pentru deducerea trebuie să conțină, printre altele, adresa și codul d e înregistrare al cumpărătorului de bunuri sau servicii.
În acest context, tribunalul a constatat că societatea reclamantă nu contestă faptul că, la data efectuării controlului, facturile prezentate pentru deducerea emise de B nu conțineau adresa și codul unic de înregistrare al emitentului, dar consideră că organele fiscale ar fi trebuit, în conformitate cu dispozițiile Normelor Metodologice ale Codului d e procedură fiscală, respectiv art. 159 alin. 2, să îi solicite să completeze facturile cu datele lipsă. Or, așa cum corect a sesizat și pârâta, aceste dispoziții legale reglementează modalitatea în care pot fi corectate documentele și nu condițiile în care poate fi rambursată de la bugetul general consolidat taxa pe valoare adăugată.
De asemenea, a apreciat instanța de fond, nici adresa emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de reclamantă, nu poate conduce la o altă concluzie, condițiile rambursării taxei pe valoare adăugată fiind clar prevăzute de lege.
De altfel, prin decizia de recurs în interesul legii nr. V/15.01.2007, obligatorie potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că taxa pe valoare adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoare adăugată. În acest context, o completare a facturilor ulterioară efectuării inspecției fiscale nu au relevanță în cauză, legalitatea actelor administrativ fiscale fiind cercetată în raport de documentele care au stat la baza emiterii lor.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatând ca fiind emise cu respectarea tuturor dispozițiilor legale incidente actele contestate de către reclamantă, prima instanță a respins ca nefondată cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, reclamanta TRANSILVANIA CÂMPIA, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și în fond, anularea deciziei de impunere nr. 14.029/22.04.2008 privind suma de 326.005 RON, reprezentând diferență suplimentară de precum și anularea raportului de inspecție fiscală pentru rambursarea de nr. 5.930/14.03.2008 pentru perioada controlată 26.04.2007 - 31.12.2007.
În motivarea recursului s-a relevat, în esență, că prima instanță a realizat o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 159 alin. 2 Cod fiscal, în condițiile în care organele de control nu au permis completarea facturilor cu mențiunile lipsă, deși o astfel de completare era admisibilă din perspectiva textului mai sus arătat.
De asemenea, s-a arătat că nu s-a contestat, în sine, realitatea operațiunilor consemnate în actele justificative anexă la procesul-verbal de control, soluția adoptată fiind una excesiv de formalistă.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, din următoarele considerente.
În fapt, prin acțiunea introductivă, reclamanta Transilvania a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, anularea deciziei nr. 65/30.04.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C și, implicit, rambursarea sumei de 326.005 lei, solicitată la rambursare prin decontul de înregistrat la organele fiscale sub nr. 1.588/651/25.01.2008 și refuzat în mod nejustificat.
Prin raportul de inspecție fiscală pentru rambursarea de nr. 5.930/14.03.2008, organul de control fiscal a constatat, pentru perioada controlată, 26.04.2007 - 31.12.2007, unele nereguli în contabilitate, motiv pentru care a respins cererea de rambursare pentru suma de 326.005 lei.
Motivul adoptării unei astfel de poziții l-a constituit încălcarea disp. art. 155 alin. 5 lit. e din Codul fiscal, respectiv constatarea că documentele justificative care însoțeau cererea de rambursare nu conțineau toate elementele de identificare ale beneficiarului.
Prima instanță a achiesat la această poziție, respingând cererea reclamantei pentru anularea actelor administrativ-fiscale atacate.
Prin recursul declarat, se relevă că nu s-a contestat realitatea operațiunilor consemnate în aceste facturi și că era posibilă completarea lor prin menționarea adresei și codului d e înregistrare ale beneficiarului, completare care a și fost realizată, de altfel, ulterior controlului efectuat de către organele fiscale.
Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune, precum și luând în considerare aspectele puse în discuția contradictorie a părților la termenul de astăzi, Curtea constată că nu au fost contestate reținerile făcute de către organele de control conform cărora, la data controlului, facturile în discuție, emise de către în favoarea reclamantei, nu cuprindeau adresa și codul d e înregistrare al cumpărătorului, respectiv al reclamantei.
Singura mențiune în temeiul căreia s-a identificat beneficiarul era cea referitoare la denumirea acestuia.
Instanța apreciază că tribunalul a pronunțat o soluție temeinică și legală, considerând, pe de o parte, că inserarea ulterioară a mențiunilor lipsă nu poate produce efecte juridice în sensul dorit de către reclamantă, iar pe de altă parte, că dispozițiile art. 159 Cod fiscal nu pot fi invocate în susținerea acțiunii, întrucât ele se referă doar la "corectarea" iar nu "completarea" documentelor justificative.
Curtea a ajuns la această concluzie în urma analizei textului art. 159 alin. 1 Cod fiscal, care permite în mod expres doar corectarea informațiilor înscrise în facturi.
De asemenea, nr.HG 44/2004 prevede că, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale, trebuie ca facturile să fie corectate în perioada desfășurării controlului.
În legătură cu această chestiune, reclamanta invocă prin recurs atitudinea organelor de control, care nu i-au permis completarea facturilor, în baza acestor prevederi legale.
Aceste apărări nu pot fi reținute din cel puțin două considerente: pe de o parte, reclamanta avea calitatea de beneficiar, astfel încât nu putea proceda la corectarea unor facturi emise de către o altă persoană juridică.
Pe de altă parte, în cauză nu se pune problema corectării unor date eronate, ci a lipsei totale a acestora, astfel încât se apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare a prev. art. 146 alin. 1 lit. a și art. 155 alin. 5 Cod fiscal, cu luarea în considerare și a disp. art. 329.pr.civ. raportat la decizia nr. V/2007 a
În esență, atâta vreme cât, la data controlului, facturile în discuție nu cuprindeau toate datele de identificare ale beneficiarului, nu puteau servi ca document justificativ pentru deducerea
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta TRANSILVANIA CÂMPIA împotriva sentinței civile nr. 1.669 din data de 26 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
