Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1043/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1043
Ședința publică din data de 18 martie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CNî mpotriva Sentinței civile nr. 1449/05.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimatul -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor de timbru. De asemenea acțiunea de fond este insuficient timbrată, lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 35 lei aferentă judecării petitului de despăgubiri.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 15.01.2009, intimatul a înregistrat întâmpinare.
Instanța, față de insuficienta timbrare a acțiunii de fond, urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a dispune darea în debit a intimatului pentru suma datorată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1449 din 5 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis excepția invocată de pârâta de C,
s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtei C, cu sediul în C-N, P-ța - - nr.19, jud.C, având ca obiect anulare act administrativ fiscal, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administratia Finantelor Publice a Municipiului C-
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C-N, Calea nr. 62,. 208, jud.C în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-N, cu sediul în C-N, P-ța - - nr.19, jud.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 5296 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare cu dobânda legală la data plății începând cu data de 28.03.2008 până la data achitării efective in temeiul art. 117 Cod Procedură Fiscală.
A fost respins petitul având ca obiect anularea actului administrativ fiscal nr.10410/24.04.2008.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, împrejurare necontestată de reprezentanta acesteia, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia.
Având în vedere că actul administrativ fiscal contestat este emis de această pârâtă, instanța a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C,a dispus admiterea acesteia și a respins acțiunea reclamantului pe această excepție.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP a Judetului C în raport de pârâta Administratia Finatelor Publice a Judetului Caf ost respinsă deoarece reclamantul a achitat suma a cărei restituire o solicită la data de 17.12.2007, actiunea a fost înregistrată la data de 30.06.2008, iar OUG 50/2008 a intrat in vigoare la data de 01.06.2008 conform principiului neretroactivității legii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de 17.12.2007 suma de 5296 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare. Considerând nelegală perceperea acestor taxe s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită însă aceasta a refuzat, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ar exista o situație de excepție, respectiv î ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a CE de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat deoarece, deși s-a reținut ca real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare. S-a motivat că în cauză se pune problema aplicării directe a dispozițiilor Tratatului.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei să restituie reclamantului suma de 5296 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare, cu dobânda legală la data plății începând cu data achitării acesteia, 28.03.2008 până la data achitării efective, în temeiul art. 117 Cod Procedură Fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului și exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că restituirea sumei solicitate de către reclamant se poate face numai în conformitate cu cap VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, potrivit cărora reclamantul trebuia să depună o cerere de restituire la organul fiscal competent, însoțită de documentele doveditoare privind plata acestei taxe.
În ceea ce privește taxa a cărei restituire s-a dispus de către instanța de fond, recurenta arată că reclamantul a achitat această taxă în baza unor dispoziții legale în vigoare la data plății, respectiv art. 2141-2143din Codul fiscal, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispoziția legală menționată.
În opinia recurentei, dispozițiile legale în baza cărora s-a achitat taxa nu contraveneau Tratatelor Europene invocate iar dispozițiile art. 90 alin 1 din Tratatul nu au fost încălcate întrucât prin instituirea taxei de primă înmatriculare nu s-a realizat o discriminare în raport cu alte autoturisme, taxa aplicându-se tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională.
Referitor la aceleași norme comunitare, recurenta arată că nici chiar Comisia Europeană nu a fost împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, făcându-se numai observații cu privire la modul de determinare al acestora. Se menționează că o astfel de taxă se percepe în 16 state membre ale UE.
Cu privire la dobânzi, recurenta arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000, și s-a acordat dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124 din OG nr. 92/2003, fără nici o motivare.
În ceea ce privește momentul de la care s-a acordat dobânda, recurenta susține că s-au încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 117 și art. 124 din Codul d e procedură fiscală întrucât reclamantul avea dreptul numai la dobânda prevăzută de art. 124.
Intimatul prin întâmpinarea formulată la data de 16 martie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată (7-8).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel reține următoarele:
În privința primului motiv de recurs, se reține că declanșarea procedurii de sesizare a Curții de Justiție cu o cerere de interpretare a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene a fost respinsă, Curtea apreciind că aceste dispoziții nu sunt susceptibile de interpretare, nefiind necesar ca această instanță să statueze asupra chestiunii în discuție.
Pornind de la teoria actului clar, Curtea împărtășește teza conform căreia taxa internă impusă autoturismelor second-hand, prin dispozițiile legale anterior enunțate, era discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful I din Tratat.
Curtea și-a îndeplinit astfel misiunea trasată de Tratat, precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal 2 din anul 1978), fără ca în această modalitate să încalce competențele exclusive ale Curții de Justiție Comunitare sau ale Curții Constituționale.
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
De asemenea, Curtea reține că prin probațiunea administrată în recurs, reclamantul a făcut dovada faptului că autoturismul în litigiu a fost înmatriculat într-un stat membru, anterior achiziționării sale de către reclamant.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 invocate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că motivele invocate de recurentă cu privire la legalitatea și temeinicia încasării taxei nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește criticile formulate cu privire la dobânda acordată și momentul de la care aceasta poate fi stabilită, Curtea reține că într-adevăr prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat restituirea taxei speciale actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea acesteia.
În raport de cererea formulată apar ca întemeiate susținerile făcute în recurs întrucât așa cum rezultă din dispozitivul sentinței s-a acordat dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, astfel că sub acest aspect Curtea urmează să admită recursul.
Pentru aceasta se are în vedere că actul normativ în temeiul căruia recurenta a restituit diferența de taxă nu prevede modalitatea în care poate fi reparat prejudiciul produs contribuabililor pentru perioada în care au fost privați de folosul sumelor. Aceste sume se află la dispoziția statului, iar până la restituirea lor contribuabilii sunt lipsiți de folosul lor. Refuzul autorităților statului de a plăti dobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite în plus a fost interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca reprezentând o violare a art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, repararea prejudiciului fiind impusă de dreptul la respectul proprietății. (cauza Eko-. Greciei).
Pentru toate considerentele menționate anterior, Curtea în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâtă pe care o va modifica în parte, în sensul va obliga pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N să plătească reclamantului dobânda legală calculată în baza prev.art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 asupra debitului principal în cuantum de 5256 lei, începând cu data de 17.12.2007 și până la restituirea efectivă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Va da în debit reclamantul cu suma de 35 lei, taxă judiciară de timbru.
Potrivit art. 3 lit m liniuța a doua din Legea nr. 146/1997, reclamantul datorează pentru judecarea cererii în primă instanță o taxă judiciară de timbru în sumă de 35 lei, care însă nu a fost achitată.
În consecință, în virtutea dispozițiilor art. 20 alin 5 din aceeași lege va dispune obligarea reclamantului la plata acestei sume, cu titlu de diferență taxă judiciară de timbru pentru judecarea pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N împotriva sentinței civile nr. 1449 din 5.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-N să plătească reclamantului și dobânda legală calculată în baza prev.art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000 asupra debitului principal în cuantum de 5256 lei, începând cu data de 17.12.2007 și până la restituirea efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Dă în debit reclamantul cu suma de 35 lei, taxă judiciară de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./17.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
