Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1040/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1040
Ședința publică din data de 18 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta, recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, precum și recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva Sentinței civile nr. 861/CA din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la al doilea termen de judecată, recursul reclamantei este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recursurile pârâtelor sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că toate părțile, prin însăși memoriile de recurs au solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se mai menționează că la data de 12.03.2009 recurenta, în susținerea demersului său juridic a înregistrat înscrisurile solicitate de către instanță la termenul de judecată anterior.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 861 din 7 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - s-au respins, ca neîntemeiate, excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, ridicate de pârâtele și
A fost admisă, în parte acțiunea reclamantei, domiciliată în mun.B, cartier, nr.295, județul B-N, împotriva pârâților DIRECTIA GENERALA a FINANTELOR PUBLICE a județului B-N, cu sediul în mun. B,- și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE a mun. B, cu sediul în mun.
Au fost anulate ca fiind nelegale, actele administrativ fiscale nr. 7858/29.04.2008 și nr. 8953/19.05.2008 emise de pârâta B-
Pârâții au fost obligați să restituie reclamantei diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată în baza art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 și taxa de poluare pentru autovehicule prevăzută de OUG nr.50/2008,actualizată cu rata dobânzii legale până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Cererea de declanșare a procedurii de trimitere prejudicială, cu consecința suspendării cauzei, s-a reținut că este neîntemeiată, deoarece judecătorul național trebuie să se pronunțe dacă dispozițiile art.214/1-214/3 Cod fiscal sunt conforme cu legislația europeană în materie. S-a reținut că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.234 din Tratatul pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție Europene, nefiind dubii cu privire la interpretarea disp. art.90 din Tratatul S-a mai motivat că instanța europeană s-a pronunțat în chestiunea taxelor de primă înmatriculare, la sesizarea instanțelor statelor membre, statuând că taxa este discriminatorie (Hotărârea împotriva Poloniei: C-313/05 () din 18.01.2007 și împotriva Ungariei: C-333/05 (). În consecință, excepția privind necesitatea declanșării procedurii prejudiciale a fost respinsă ca neîntemeiată.
Actele administrative, a căror anulare s-a cerut,au fost interpretate ca fiind acte administrativ fiscale, în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003, deoarece au fost emise de un organ fiscal competent în aplicarea legislației fiscale și fac referire la obligațiile fiscale ale reclamantei, astfel că intră în categoria actului administrativ, definit de art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr. 554/2004, ce poate fi atacat în instanța de contencios administrativ, potrivit art.8 alin.1 din aceeași lege. În consecință, excepția inadmisibilității a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, acțiunea reclamantei a fost apreciată întemeiată în parte și a fost admisă.
S-a reținut că reclamanta a achitat suma de 486 lei reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare în România, conform chitanței seria - nr.- din 06.09.2007 eliberată de Trezorezia B, taxa fiind percepută în baza art.214/1-214/3 privind Codul fiscal. Ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei, considerând că aceasta încalcă prevederile comunitare din domeniu și este stabilită în mod discriminatoriu, însă cererea i-a fost refuzată de către autoritățile fiscale.
Reținând aplicabilitatea prioritară a dreptului comunitar (art.90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), scopul acestei reglementări, precum și dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, tribunalul a constatat că prin taxa specială în discuție s-a încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone și pe cei care doresc să înmatriculeze în țară un autoturism care a fost înmatriculat anterior într-o altă țară din
În consecință, cererea de restituire a taxei speciale formulată de reclamantă a fost apreciată ca întemeiată, iar actele administrativ fiscale ca nelegale, fiind anulate.
În raport de data de 1 iulie 2008 când a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și care a abrogat dispozițiile art. 214/1-214/3 din Legea nr.571 privind Codul fiscal, dar care în art. 11 prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.--30-06.2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privitoare la taxa de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, tribunalul a dispus să i se restituie reclamantei numai diferența dintre această taxă și taxa de poluare pentru autovehicule, prevăzută de OUG nr.50/2008.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-N și reclamanta.
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de intimata-reclamantă ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să se mențină ca temeinice și legale actele administrative atacate și dispunerea nerestituirii taxei de primă înmatriculare solicitată, respectiv a dobânzilor legale solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că în mod neîntemeiat și nelegal instanța de fond a dispus restituirea parțială a taxei de primă înmatriculare pe temeiul priorității dreptului comunitar în raport cu dreptul intern. În opinia recurentei taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamanta intimată a fost corect percepută în conformitate cu dispozițiile legale cuprinse în Codul fiscal.
Recurenta susține că, dispozițiile din Codul fiscal nu contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul CE, că taxa nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenind din alte state membre UE și că a fost aplicată tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, precum și autoturismelor din producția națională.
Se mai motivează că reclamanta intimată nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul înmatriculat deja în România astfel că, în mod corect pentru prima înmatriculare s-a aplicat taxa specială.
Se mai invocă și poziția exprimată de Comisia Europeană care nu a fost împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, dar care a formulat obiecțiuni cu privire la modul de determinare a acestei taxe. În plus, Comisia a agreat noul act normativ, respectiv OUG nr. 50/2008 prin care se instituie taxa de poluare.
Soluția instanței de fond mai este criticată și din perspectiva excepției invocate. Se motivează că atât timp cât instanța de fond a apreciat că se pune problema interpretării Tratatului UE era necesar a fi clarificată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene această problemă prin sesizarea cu un recurs preliminar.
În opinia recurentei în cauză este vorba de lipsa efectului direct al dreptului comunitar, în acest sens invocându-se hotărârea FRANCOVICH.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, recurenta susține că aceasta trebuia acordată după procedura specială prevăzută de art. 117 Cod procedură fiscală. Întrucât reclamanta nu a îndeplinit această procedură, recurenta susține că cererea privind acordarea dobânzilor trebuia respinsă ca prematură sau ca inadmisibilă.
Cea de-a doua recurentă, respectiv ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-N a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanta în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferența dintre taxa specială și taxa de poluare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că soluția instanței de fond este neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 11 din OUG nr. 50/2008 întrucât acestea reglementează restituirea parțială a taxei speciale fără a reglementa posibilitatea acordării dobânzilor. Drept consecință, acordarea dobânzilor de către instanța de fond nu are suport legal. În plus, acordarea dobânzilor în baza OG nr. 9/2000 se putea realiza numai dacă reclamanta indica cuantumul acestora și modul de calcul.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulată și în consecință obligarea pârâtelor la restituirea întregii sume în cuantum de 486 lei, achitată de recurentă cu titlu de taxă specială, precum și a dobânzii legale calculată de la data plății taxei 6 septembrie 2007 și până la restituirea efectivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că soluția primei instanțe de restituire doar în parte a taxei speciale achitate este apreciată unanim ca fiind nelegală în raport cu normele comunitare.
Se menționează că, taxa a fost achitată în baza dispozițiilor art. 2141-2143Cod fiscal, că s-a dovedit că aceasta este contrară dreptului comunitar, astfel încât se impune restituirea integrală a sumei achitate, potrivit principiului priorității dreptului comunitar. În considerarea acestor principii, recurenta arată că Statul Român nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate ilegal în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu atât mai mult cu cât înmatricularea autoturismului s-a efectuat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile din Codul fiscal menționate anterior.
Se mai arată că principiul neretroactivității legii civile consacrate în Constituția României face ca soluția propusă în art. 11 din OUG nr. 50/2008 să fie nelegală și inaplicabilă raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia.
La data de 12 martie 2008 prin serviciul registratură reclamanta a depus concluzii scrise în cauză.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Așa cum rezultă din motivarea hotărârii, tribunalul a reținut, în principal, că dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal în baza cărora s-a încasat de la reclamantă taxa de primă înmatriculare contravin dreptului comunitar, respectiv art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Tratatul UE, prin art. 90 paragraf 1, stabilește cănici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natură prin care se discriminează produsele provenite din alte state. În acest sens s-a pronunțat în cauzele și alții contra Ungaria, Weigel contra Austriei cât și Comisia Danemarca.
Curtea a constatat că stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentruautoturismele importate folosite dintr-un stat membrucare este mult mai mare decât cea aplicată produselor autohtone cu caracteristici tehnice similare are efect discriminatoriu și este interzisă de prevederile art. 90 alin 1 din Tratatul CE.
Din interpretarea textului tratatului și din jurisprudența rezultă că taxa stabilită prin art. 2141Cod fiscal este discriminatorie numai în ceea ce priveșteautoturismele folosite care provin din UE,însă nu și în ceea ce privește autoturismele noi pentru care există aceleași criterii de calculare a taxei, indiferent că provin din alte state membre UE sau din România.
Prevederile tratatelor constitutive ale UE precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, se aplică cu prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, așa rezultă din dispozițiile art. 148 din Constituția României.
Din cele menționate anterior rezultă că în cazulautoturismelor noicuantumul taxei este aplicat după aceleași criterii, astfel că dispozițiile dreptului intern (art. 2141-2143Cod fiscal) nu sunt contrare dreptului comunitar (art. 90 din Tratatul UE).
În cauză se constată că reclamanta a cumpărat un autoturism nou, în România (29-30 dosar recurs) și, deci, nu este vorba de un autoturism second-hand.
Prin urmare, prima instanță în mod greșit a înlăturat din cauză dispozițiile dreptului intern, deoarece, așa cum s-a menționa, acestea nu contravin dreptului comunitar, fiind vorba de un autoturism nou pentru care taxa este aplicată după aceleași criterii, indiferent de proveniență.
În consecință, taxa achitată de reclamantă este legală și nu trebuia restituită nici parțial.
Față de cele menționate anterior, în termenul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă recursul reclamantei urmează a fi respins urmând să fie admise recursurile declarate de pârâte.
Drept consecință, Curtea va modifica în parte hotărârea tribunalului în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă.
În raport de considerentele avute în vedere de C în analiza motivelor de recurs, respectiv că taxa de primă înmatriculare stabilită pentru autoturismul nou achiziționat de reclamantă nu contravine normelor comunitare, Curtea va menține soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la respingerea ca neîntemeiată a excepției privind necesitatea declanșării procedurii recursului preliminar.
Argumentele prezentate de instanță în soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii sunt apreciate de instanța de recurs ca fiind întemeiate, astfel că va fi menținută și soluția privind excepția inadmisibilității acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr.861/CA din 7.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care modifică în parte și în consecință: respinge acțiunea formulată de către reclamanta
Menține dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială și a inadmisibilității.
Respinge recursul declarat de reclamantă împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EG/
3 ex./28.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
