Contestație act administrativ fiscal. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.109
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Belicariu Maria
JUDECĂTOR 3: Pokker
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții recurenți T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 728/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantei intimate concluzii scrise.
CURTEA
Prin acțiunea civilă pe rolul Tribunalului Timiș la data de 23.12.2008 sub nr. dosar -, reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚAI FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENRALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, anularea deciziilor nr. 82388/02.04.2008 și nr. 95185/11.07.2008 emise de DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T, obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 10411 lei, actualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data perceperii taxei și până la restituirea acesteia, precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivare s- arătat că în anul 2007 achiziționat, următoarele autoturisme: conform contractului de vânzare cumpărare din data de 01.10.2007 un autoturism marca OPEL tipul 1,7 caroserie 2. 4+1 uși, număr de omologare /2001, nr. de identificare -, motor seria -, capacitate cilindrică 1686 cm3, conform contractului de vânzare - cumpărare din dat de 27.11.2007 un autoturism marca FORD, tipul //FOCUS, caroserie AC BREAK, număr de omologare /2003, nr. de identificare, motor seria 3D65857, capacitatea cilindrică 1753 cm3.
La data de 08.10.2007, respectiv 28.11.2007 a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 214 ind.1 și urm. din Codul fiscal, la achitarea la Tat axei speciale pentru autoturisme și autovehicule corespunzătoare autoturismelor menționate conform chitanțelor: seria - nr. -/08.10.2007 în valoare de 5.115 lei și seria - nr. -/28.11.2007 în valoare de 5.296 lei.
La data de 28.03.2008, prin adresa nr. 82388 solicitat T restituirea sumei de 10411 lei și plata dobânzii legale aferente, întrucât taxa percepută era ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 din Tratatul CE al. 1.
Prin actul administrativ nr. 82388/02.04.2008, Tar espins solicitarea reclamantei invocând faptul că taxa de înmatriculare a fost stabilită în mod egal și nu poate fi restituită.
În temeiul art. 205.Cod Penal fiscală, la data de 14 mai 2008, formulat contestație în anulare împotriva acestuia act administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ fiscal nr. 554/2004, prin care a reiterat solicitarea reclamantei.
S-a arătat că prin adresa nr. 95185/11.07.2008 comunicată la data de 11.08.2008, Tar espins contestația pe motivul că reclamanta nu se află în prezența unei veritabile contestații, aceasta fiind calificată ca o cerere de restituire a taxei rezultată între suma achitată de cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
S-a mai învederat faptul că în mod neântemeiat și nelegal pârâta a calificat contestația drept o cerere de restituire având în vedere faptul că reclamanta a solicitat restituirea integrală a sumei de 10411 lei prin cererea nr. 82388/28.03.2008, cerere care a fost respinsă prin actul administrativ nr. 82388/02.04.2008, act administrativ pe care reclamanta l-a contestat în conformitate cu dispozițiile art. 205.fiscală Cod Penal prin contestația înregistrată la T sub nr. 95185/14.05.2008.
În aceste condiții în termenul prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004, de 6 luni de zile de la data comunicării răspunsului la contestația reclamantei aceasta a formulat acțiune.
Astfel, a arătat că actul normativ care prevedea obligația de plată a taxei de prima înmatriculare intră în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea europeană.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile din tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. În consecință, organele fiscale nu trebuiau să aplice prevederile art. 214 ind.1 și urm. din Codul fiscal, ci art. 90 din Tratatul CE, norma cu superior care nu poate fi încălcată de către Codul fiscal intern.
În speță, taxa de înmatriculare a fost percepută, la dat respectivă, asupra autoturismelor second - hand provenind din alte state membre, dar nu era percepută asupra autoturismelor second hand provenind din alte state membre, dar nu era percepută asupra autoturismelor din România.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul căp otrivit prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE coroborate cu dispozițiile ar. 148 din Constituția României, taxa de înmatriculare a fost percepută în mod ilegal de către statul român.
Întrucât plata sumei de 10411 lei a fost efectuată în temeiul unor prevederi inaplicabile și neconstituționale, devin aplicabile, art. 1092.civ. conform cărora, ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii", organele fiscale fiind obligate la restituirea către reclamantă a ceea ce a primit ca plată nedatorată.
În drept s-au invocat prevederile art. 90 din Tratatul CE, art. 148 din Constituția României, art. 1,8 din Legea nr. 554/2004, și prevederile art. 218.Cod Penal fiscală.
La data de 14.01.2009 la dosarul cauze ia fost depusă întâmpinare de către pârâta T, prin care s-a solicitat în principal pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii, iar în subsidiar, pe fond, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența între suma totală de 10411 lei achitată de reclamant la data de 08.10.2007, respectiv 28.11.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 ind.1 și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, solicitând în rest respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru autoturismele în cauză, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală și respingerea ca neîntemeiată a cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea deciziilor nr. 82388/02.04.2008 și nr. 95185/11.07.2008 emise de DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T, obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 10411 lei, actualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data perceperii taxei și până la restituirea acesteia, precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție s-a solicitat instanței de recurs să constate inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule publicată în MO nr. 237 din 25.04.2008 prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind.1 și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Având în vedere faptul că OUG nr. 50/2008 prin art. 11 oferă o soluție legală restituirii taxei de primă înmatriculare, iar Tac omunicat această soluție reclamantei prin adresa nr. 95.185/11.07.2008, se apreciază că această acțiune este inadmisibilă așa cum a fost formulată.
Cu privire la solicitarea admiterii în parte a acțiunii privind taxa rezultată ca diferență între suma totală de 10411 lei achitată de reclamant la data de 08.10.2007, respectiv 28.11.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 214 ind.1 și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, s-a arătat că prin intrarea în vigoare a OUG nr. 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind.1 și urm. din Legea 571/2003 C fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor și faptul că dispozițiile din această ordonanță au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Având în vedere faptul că taxa care face obiectul prezentei cauze în sumă totală de 10411 lei a fost achitată de către reclamantă, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din OUG nr. 50/2008.
S-a susținut că prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 oferă o soluție legală a cauzei deduse judecății drept pentru care s-a solicitat instanței să le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Cu privire la aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor OUG nr. 50/2008, respectiv a diferenței între suma totală de 10411 lei achitată de reclamantă ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, s-a învederat că aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, ca autoritate fiscală competentă în stabilirea și verificarea taxei pe poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din OUG nr. 50/2008.
Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută de NM de aplicare a OUG 50/2008, aprobate de HG 686/2008, publicate în 480/2008.
S-a menționat de asemenea, că în acest moment pârâta T nu este în măsură să procedeze la calcularea taxei pe poluare pentru autovehicule conform prevederilor OUG nr. 50/2008, respectiv a diferenței între taxa specială de primă înmatriculare și taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documente necesare din care să rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente ce trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
De asemenea, s-a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit începând cu data plății ca lipsit de temei legal.
Astfel s-a învederat instanței de judecată faptul că în conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
Astfel, această taxă nu avea un legal de plată sau o altă dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege, pe care contribuabilul să fie astfel obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
În aceste condiții, aferent taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare) prevăzută de art. 214 ind.1 și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu există un temei legal care să permită acest lucru, în lipsa unui termen de plată a taxei.
Ca urmare, în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214 ind. 1 și urm. din Legea 571/2003 nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, cu ocazia plăți acesteia de către contribuabili, în conformitate cu principiul echivalenței juridice, această taxă continuă să fie nepurtătoare de dobânzi și în situația inversă, respectiv în momentul în care se pune problema restituirii taxei la bugetul de stat.
Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurată și garantată prin acordarea de către instanța de judecată la cererea contribuabililor doar a sumei achitate reprezentând taxa specială actualizată cu rata inflației, de la data plății și până la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea, în mod nelegal și vădit nejustificat a unor dobânzi legale care nu sunt prevăzute de lege în cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
S-a solicitat de asemenea, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că încasarea taxei speciale de primă înmatriculare nu s-a făcut în mod corect și abuziv de către T, ci în baza prevederilor art. 214ind. 1 și urm. din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
La data de 30.04.2009 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare formulată de pârâta DGFP T prin care s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative emise de T, respectiv a deciziilor nr. 82388/02.04.2008 și 95185/11.07.2008.
Cu privire la excepția invocată, în întâmpinare pârâta a arătat în motivare faptul că instituția pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât reclamanta a solicitat anularea unor acte ce au fost emise de T, totodată arătându-se că această instituție a încasat și suma în valoare totală de 10411 lei în baza chitanței menționate anterior,astfel încât se apreciază că în mod corect și legal ar fi ca reclamanta să solicite restituirea sumei doar de la
De asemenea, în sprijinul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T s-a solicitat instanței de judecată să țină seama de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Totodată s-a arătat că art. 2 alin. 1 lit. c din legea nr. 554/2004 definește noțiunea de,act administrativ" în sensul că, acesta reprezintă, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice".
În aceste condiții, s-a arătat că în speța dedusă judecății are calitate procesuală pasivă doar autoritatea publică emitentă al actelor, adică T, astfel că în mod greșit în afara cadrului legal autorul acțiunii a chemat în judecată DGFP T, instituție în privința căreia s-a solicitat prin întâmpinare scoaterea din cauză.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea excepției ca fiind întemeiată, constatarea lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, această calitate revenindu-i doar
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că reclamanta avea obligația pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 214 ind. 1, 214 ind. 2, 214 ind. 3 din Legea 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG 44/2004 pentru aprobarea NM de aplicare a Legii 571/2003.
S-a mai arătat că pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat aș cum prevede art. 11 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice proprietarii de vehicule sau de ținătorii mandatați ai acestora fiind obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație. conform prevederilor legale.
Având în vedere prevederile legale menționate mai sus s-a concluzionat că autoturismul a fost pentru prima oară înmatriculat în România, autovehiculul pe teritoriul României nu a fost înmatriculat temporar, taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către persoana fizică care a procedat la înmatricularea autoturismului, și de asemenea faptul că mașina nu face parte din categoria autovehiculelor scutite de taxe speciale cum ar fi vehicule istorice, totodată neprovenind din donații sau finanțări din împrumuturi nerambursabile.
S-a mai arătat că în motivarea cererii reclamantul a invocat art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art 90 din tratatul CE ca fiind prevederi legale încălcate de organul fiscal, însă contrar afirmațiilor acesteia, se apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost calculată în conformitate cu prevederile art. 214 ind.1, art. 214 ind.2, 214 ind.3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora taxa specială de primă înmatriculare se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, iar răspunderea privind suma de plată aferentă taxei speciale revine plătitorului, nefiind încălcate astfel în nici un fel actele normative invocate de reclamantă.
În privința solicitării reclamantei de obligare a pârâtelor la plata de dobânzi, s-a solicitat instanței să dispună respingerea acestui capăt de cerere, pe de o parte, deoarece petentul nu a adus argumente pentru a justifica acest aspect, iar pe de altă parte, în condițiile în care nu există temei legal care să justifice plata de dobânzi, acordarea și altor sume de bani în plus față de taxa de primă înmatriculare este absolut nejustificată.
Prin sentința civilă nr. 728/14.07.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația Finanțelor Publice T; a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare; a dispus anularea deciziilor nr. 82388/02.04.2008 și nr. 95185/11.07.2008 emise de DGFP T - Administrația Finanțelor Publice T; a obligat pârâta să restituie reclamantei taxa de primă înmatriculare în cuantum de 10411 lei, achitată prin chitanțele respectiv seria - nr. -/08.10.2007 în valoare de 5.115 lei și seria - nr. -/28.11.2007 în valoare de 5.296 lei, actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data perceperii taxei și până la restituirea acesteia; a obligat pârâta la 4,3 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în anul 2007 reclamanta a achiziționat, următoarele autoturisme: conform contractului de vânzare cumpărare din data de 01.10.2007 un autoturism marca OPEL tipul 1,7 caroserie 2. 4+1 uși, număr de omologare /2001, nr. de identificare -, motor seria -, capacitate cilindrică 1686 cm3, conform contractului de vânzare - cumpărare din dat de 27.11.2007 un autoturism marca FORD, tipul //FOCUS, caroserie AC BREAK, număr de omologare /2003, nr. de identificare, motor seria 3D65857, capacitatea cilindrică 1753 cm3.
La data de 08.10.2007, respectiv 28.11.2007 a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 214 ind.1 și urm. din Codul fiscal, la achitarea la Tat axei speciale pentru autoturisme și autovehicule corespunzătoare autoturismelor menționate conform chitanțelor: seria - nr. -/08.10.2007 în valoare de 5.115 lei și seria - nr. -/28.11.2007 în valoare de 5.296 lei.
La data de 28.03.2008, prin adresa nr. 82388 solicitat T restituirea sumei de 10411 lei și plata dobânzii legale aferente.
Prin actul administrativ nr. 82388/02.04.2008, Tar espins solicitarea reclamantei.
La data de 14 mai 2008, formulat contestație în anulare împotriva acestuia act administrativ fiscal, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ fiscal nr. 554/2004, prin care a reiterat solicitarea reclamantei.
Prin adresa nr. 95185/11.07.2008 comunicată la data de 11.08.2008, Tar espins contestația pe motivul că reclamanta nu se află în prezența unei veritabile contestații, aceasta fiind calificată ca o cerere de restituire a taxei rezultată între suma achitată de cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Tribunalul a constatat având în vedere data la care s-a achitat taxa respectiv 08.10.2007 și 28.11.2007, aceasta reprezintă o taxă auto specială achitată în temeiul art. 214 din 1 și următoarele din Legea 571/2003 și nu o taxă de poluare prevăzută de OG 50/2008 care a intrat în vigoare la 1 iulie 2008.
Văzând dispozițiile Legi 554/2004, care potrivit art 1, Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Astfel a reținut că refuzul privind restituirea taxei de primă înmatriculare face parte din actele prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța de fond a reținut caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța de fond a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
Instanța de fond a mai reținut cu privire la consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre.
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate. Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Instanța de fond a constatat că taxa care face obiectul procesului încalcă normele comunitare.
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii, Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului angajează competența instanțelor judecătorești,motiv pentru care a respins excepția.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
În motivarea recursului declarat de pârâta T se solicită modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive în condițiile în care instituția recurentă nu a încasat nici o sumă de bani și nu a emis nici o adresă în procedură prealabilă.
Pe fondul cauzei recurenta solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că la data înmatriculării autoturismului de către reclamantă erau în vigoare dispozițiile art.21412143Cod fiscal iar autoturismul respectiv nu făcea parte din categoria vehiculelor scutite de taxe speciale. Se mai arată că ulterior a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 ce dă dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat modificarea în tot a sentinței recurate iar pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 10.411 lei achitată de contribuabil la data de 08.10.2007 respectiv 28.11.2007 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicul. A mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzilor legale ca lipsit de temei legal precum și respingerea cererilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii în condițiile în care la data de 1.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care a abrogat dispozițiile art. 2141- 2143Cod fiscal iar dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 privind dreptul reclamantei la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG 50/2008.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale, aspect cu privire la care recurenta arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speță, obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor neexistând dispozițiile legale care să prevadă acest aspect. În condițiile în care contribuabilii nu au plătit niciodată dobânzi de vreme ce taxa nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței prevăzută prin lege, tot astfel, în conformitate cu principiul echivalenței juridice nici restituirea taxei nu este purtătoare de dobânzi, aceasta putând fi restituită cel mult cu actualizarea în raport de rata inflației.
În drept s-au invocat dispozițiile. art. 304 punctul 9.pr.civ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarata de T este întemeiat întrucât prima instanță a procedat la admiterea acțiunii reclamantei față de pârâtele T și T, dispunând anularea adreselor nr. 82388/2.04.2008 și respectiv 95185/11.07.2008 emise de T obligând totodată pârâta T la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 10.411 lei.
În condițiile în care pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu este emitenta adreselor anulate și nu are nici calitatea de instituție ce a procedat la încasarea taxei de primă înmatriculare, rezultă că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea și în contradictoriu cu această pârâtă, întrucât aceasta nu are calitatea de autoritate publică emitentă a actului vătămător pentru reclamantă, ipostază care să justifice astfel calitatea procesual pasivă în prezenta cauză.
Prin urmare, Curtea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta T este întemeiată astfel încât, în baza art. 137 aliniatul 1.pr.civ. ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei, se va proceda conform art. 312 aliniatul 1 și 3 și 304 punctul 9.pr.civ. la admiterea recursului declarat de T cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de această pârâtă.
Referitor la recursul declarat de pârâta T împotriva aceleiași sentințe, Curtea reține că acesta este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta recurentă T la restituirea sumei de 10.411 lei reprezentând taxa specială pentru prima înmatriculare. Suma de restituit la care a fost obligată pârâta a fost actualizată cu dobânda legală. Totodată prima instanță a procedat la acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 4,3 lei.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
În condițiile în care se reține ca legală și corectă soluția primei instanțe privind restituirea taxei de primă înmatriculare în mod corect s-a dispus și obligarea la plata dobânzii legale. Referitor la acest aspect se observă că recurenta a criticat soluția primei instanțe numai în ceea ce privește aplicarea nr.OG9/2000 arătând că taxa specială pentru autoturisme instituită de Codul fiscal nu era purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului. Astfel, se arată că această taxă nu avea un termen legal de plată sau o data a scadenței sale prevăzută expres de Codul fiscal pe care contribuabilul să fie obligat să o respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi. Această susținere corespunde adevărului întrucât taxa se achita de către contribuabil ca o manifestare unilaterală de voință fiind o operațiune tehnică prealabilă absolută necesară pentru înmatricularea autoturismului.
Cu toate acestea, de vreme ce s-a reținut că taxa a fost percepută de Statul Român prin încălcarea normelor de drept comunitar ne aflăm în prezența unor sume plătite fără existența unui titlu de creanță și ca atare devin incidente prevederile art.117 alin.1 din Codul d e procedură fiscală care arată că se restituie la cerere debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță iar pentru aceste sume contribuabili au dreptul la dobândă prevăzută de art.124 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât nu se poate reține că petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale este nelegal și inadmisibil în materie fiscală întrucât dispozițiile art.117 și 124 Cod procedură fiscală sunt direct aplicabile.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr. 728/14.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red./12.02.20010
Tehnored. / 26.02.2010/2 ex.
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Belicariu Maria, Pokker
