Contestație act administrativ fiscal. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice PNî mpotriva sentinței civile nr. 167/CF din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice P N, declarat în termen - având în vedere că la dosar nu se află dovada de comunicare a hotărârii recurate și ținând seama de dispozițiile art. 310 Cod procedură civilă - motivat, scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 167/CF/24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, fiind obligată pârâta să restituie reclamantei - suma de 3470,38 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda fiscală calculată conform dispozițiilor art. 124 din Codul d e procedură fiscală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În anul 2007 reclamanta a devenit proprietarul unui autoturism marca VOLVO. Pentru înmatricularea acestui autoturism reclamanta a achitat pârâtei la data de 10.08.2007 suma de 5649,38 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, din care la data de 19.08.2008 pârâta i-a restituit suma de 2179,00 lei(extras de cont nr.277 din 19.08.2008).
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.2142din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.2141Cod fiscal.
Instanța a constatat că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008(dată la care a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România (art.214 ond.1 alin.1 din Codul Fiscal) se realizează așa cum a arătat și reclamantul - un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
În consecință, au fost înlăturate susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Față de considerentele reținute, și având în vedere că prin jurisprudența Curții de Justiție Europeană s-a statuat că dreptul comunitar are prioritate de aplicare în fața dreptului național, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 3470,38 lei, reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare în sumă totală de 5649,38 lei, conform dispozitivului.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii, instanța a constatat că reclamanta deși a solicitat dobânda legală, nu a invocat actul normativ în baza căruia și-a întemeiat pretenția.
În materie fiscală, dobânda pentru sumele ce se cuvin a fi restituite este dobânda fiscală reglementată de art.124 alin.2 Cod procedură fiscală.
Taxa de înmatriculare instituită de art.2141-2143Cod fiscal este o creanță de natură fiscală în accepțiunea art.21 din OG nr.92/2003, text care definește noțiunea de creanță fiscală.
Constatând că reclamanta are dreptul la restituire, dobânda ce urmează a fi acordată nu poate fi decât cea reglementată de art.124 alin.2 din OG nr.92/2003, dreptul la dobândă începând să curgă conform dispozițiilor art.70 din Codul d e procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice P N, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că intimata a beneficiat de prevederile OUG50/2008, fiindu-i restituită diferența de taxă în sumă de 2179 lei, în acest mod intimata-reclamantă achiesând la modalitatea de calcul și percepere a taxei de poluare potrivit normelor legale în vigoare la data formulării cererii de restituire, respectiv a convertirii taxei de primă înmatriculare achitată inițial în taxă de poluare.
Pe de altă parte s- arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. De asemenea, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
Referitor la obligarea la plata dobânzilor conform art. 124 din OG92/2003 s-a susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin.2, având în vedere că dispozițiile alin.1 al aceluiași articol, dobânzile fiind datorate numai în cazul depășirii termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 pentru soluționarea cererilor de restituire sau de rambursare. Pe de altă parte, obligația la plata dobânzii poate fi stabilită doar de la data când intimata a solicitat restituirea taxei și până la data plății.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, societatea reclamantă a plătit la data de 10 august 2007 suma de 5649,38 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Germania. Ulterior, ca urmare a cererii de restituire formulate reclamantei i s-a restituit suma de 2179 lei rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008.
Instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare și aplicarea OUG50/2008 de la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior. Având în vedere că reclamantei i s-a restituit, chiar în baza acestui act normativ o parte din suma datorată, aceasta este îndreptățită la restituirea și a diferenței.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, instanța constată că dispozițiile art. 124 alin.1 din Codul d e procedură fiscală stabilesc dreptul contribuabililor la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art. 70, acordarea realizându-se la cererea contribuabilului. În prezenta cauză este incidentă situația prevăzută de dispozițiile art. 70 din Codul d e procedură fiscală, reclamanta formulând cererea de restituire, de la această dată reclamanta având dreptul la dobândă, nu și pentru perioada anterioară când a stat în pasivitate, fără ca această situație să poată fi imputată recurentei-pârâte, fără a avea relevanță împrejurarea respectării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul d e procedură fiscală.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă Administrația Finanțelor Publice P N cu sediul în P N,- Bis, județul N împotriva sentinței civile nr. 167/CF din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC SMU. SRL P N cu sediul în P N,-, -.3, Sc. A, Ap. 73, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Red.
Red. - - 11.02.2010 GREFIER,
Tehnored.- /- ex. 4
11/11.02.2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
