Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1270
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -. 3,. 52, Județ B, împotriva sentinței nr.389 din data de 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARIA MUNICIPIULUI P -DIRECTIA DE EVIDENTA SI VALORIFICARE PATRIMONIU - P,-, Județ P, cu domiciliul la sediul Direcției de Evidență și Valorificare Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului,-, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,50 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenta-reclamantă prin procurator, potrivit procurii judiciare autentificate sub nr.732/30.04.2009,(31 dosar fond), intimata-pârâtă Primăria Municipiului P - Direcția de Evidență și Valorificare Patrimoniu fiind reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind intimatul pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:
Având cuvântul pentru reclamantă, procuratorul, depune la dosar completări la recurs, precizând că acestea reprezintă de fapt, dezvoltarea motivelor, după care solicită proba cu noi înscrisuri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului P - Direcția de Evidență și Valorificare Patrimoniu, consilier juridic, nu se opune cu privire la proba solicitată de recurentă prin reprezentantul său.
Curtea, potrivit art. 305 pr. civ. încuviințează pentru recurentă proba cu noi înscrisuri, sens în care porcuratorul, depune la dosar adresa nr. - din 18.08.2009 emisă de ANCPI, după care alte cereri nu mai are de formulat.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă, consilier juridic, arată de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru reclamantă, procuratorul, solicită admiterea recursului avându-se în vedere motivele dezvoltate.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului P - Direcția de Evidență și Valorificare Patrimoniu, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, precizând că pârâta a comunicat recurentei toate relațiile solicitate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Primăria municipiului P și pe numitul, solicitând obligarea pârâtei să îi elibereze copii de pe documente, acte, procese verbale, liste. și orice alte probe din care să rezulte dreptul Municipiului P de a include în domeniul public suprafața de teren situată pe B-dul B, sector 474, parcela 5, precum și obligarea pârâților la repararea pagubei ce i-a fost cauzată și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenul menționat anterior, pe vechiul amplasament, iar organele abilitate (în cadrul unui litigiu cu Comisiile de aplicare a Legii nr.18/1991), au învederat că acest teren a fost trecut în domeniul public.
A mai arătat reclamanta, că a cerut în numeroase rânduri să i se prezinte documentele care atestă dobândirea proprietății de către Municipiul P, totuși aceasta a refuzat, împrejurare ce a prejudiciat-o atât moral cât și material, astfel că se impune ca pârâții să plătească daune interese de 1700 lei și daune interese cominatorii de 50 lei/zi până la executarea obligațiilor stabilite de către instanța de judecată.
La termenul de judecată din data de 5.05.2009, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat obiectul acțiunii, în sensul că înțelege să solicite obligarea paratei Primăria Mun. P să îi comunice actele din care să rezulte dreptul acesteia de proprietate asupra terenului de 1050 mp, situat in B-dul B, sector 474, parcela 5, iar daunele solicitate reprezintă cheltuielile efectuate în cadrul dosarului de fond funciar.
In cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr.389 din 23.06.2009, Tribunalul Prahova, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin cererea precizată, reclamanta a solicitat obligarea Primăriei municipiului P să îi comunice actele care să ateste dreptul de proprietate al autorității publice asupra terenului de 1050 mp, situat în B-dul B, sector 474, parcela 5, solicitare justificată de împrejurarea ca pârâta a afirmat că acest teren a fost trecut în domeniul public al municipiului, iar reclamanta consideră că terenul este proprietatea sa.
Tribunalul a constatat că la dosar s-au depus înscrisurile solicitate de către reclamanta, respectiv hotărârile Consiliului Local P nr.8/1999 și nr.225/1999 cu documentația aferentă și HG 1359/2001 prin care s-a stabilit, printre altele, apartenența bunurilor aparținând domeniului public al municipiului
Din susținerile reclamantei, consemnate în încheierea de ședință din data de 16.06.2009, s-a reținut că aceasta dorește ca pârâta să prezinte înscrisuri referitoare la perioada anterioară anului 1971, respectiv, pentru perioada anterioară momentului includerii terenului în domeniul public, tocmai pentru a se constata modalitatea în care terenul pretins de câtre reclamantă, a fost dobândit de către autoritatea pârâtă.
A apreciat tribunalul că pârâta a învederat expres în fața instanței că nu are alte înscrisuri, în sensul celor solicitate de către reclamantă, aspect pe care l-a comunicat acesteia în cadrul corespondenței purtate anterior sesizării instanței de judecată
Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata de daune interese / despăgubiri materiale generate de cheltuielile efectuate în legătură cu dosarul nr- al Judecătoriei Ploiești, tribunalul a apreciat că primul sau capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât reclamanta a cunoscut inexistența informațiilor solicitate anterior sesizării instanței de judecată, pârâta comunicându-i expres acest lucru, că nu exista o fapta culpabilă a pârâtei de necomunicare a vreunor informații care să genereze un prejudiciu material sau moral, precum și că prejudiciul pretins a fi reparat nu are o legătură de cauzalitate directă cu prezentul litigiu, problema cheltuielilor de judecată urmând a fi tranșată în cadrul dosarului menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu toate că întreaga motivare este confuză și plină de contradicții.
A mai susținut recurenta că piesele din dosar sunt neanalizate, din punct de vedere formal și legal, instanța a motivat refuzul pârâtei, ca fiind datorat de lipsa informațiilor din arhivă, or, pârâta Primăria municipiului P, poate și are obligația de a-și ține evidența patrimoniului conform legislației organice definite de legea contabilității. Toate informațiile legale legate de orice proprietate imobiliară aflată pe teritoriul municipiului P, pot fi dobândite de contribuabili, numai de la instituțiile statului.
Un alt motiv de recurs este acela că instanța de fond a înțeles să-și decline responsabilitatea obligării pârâtei Primăria municipiului P la a da un răspuns concret și motivat prin sugerarea posibilității de promovare a unei acțiuni în constatare privind legalitatea trecerii terenului în proprietatea publică; de asemenea, susține recurenta, în accepțiunea instanței de fond rezolvarea solicitării sale ar putea fi posibilă prin demersurile sus-numitei de a se adresa individual fiecărui compartiment al Primăriei P, respectiv cadastru imobiliar, verzi, Administrația Financiară, deși răspunsul pe care îl așteaptă recurenta se află, indubitabil, în evidențele Primăriei P, care în baza unor măsurători proprii ar putea constata că din eroare terenul a fost inclus în domeniul public.
La data de 12 octombrie 2009, recurenta a depus la dosar un memoriu intitulat "completări la recurs", prin care a înțeles să combată susținerea tribunalului, în sensul că o instituție nu poate fi obligată să comunice informații care nu există în arhivele sau evidențele sale, prin invocarea art. 6 din Legea 213/1998 și art. 19 din Legea nr. 7/1996.
Deși, și-a desemnat reprezentant în instanță, intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul de față, prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, dar și la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea precizată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat instanței de fond obligarea Primăriei P la comunicarea înscrisurilor care să facă dovada dreptului de proprietate al autorității publice asupra terenului de 1050 mp, situat în Bulevardul B, sector 474, parcela 5, cerere motivată prin aceea că acest teren ar fi fost trecut în domeniul public al municipiului, în mod nelegal, iar reclamanta recurentă consideră că imobilul în cauză este proprietatea sa.
Așa cum a precizat reclamanta recurentă la termenul de judecată din data de 16.06.2009, obiectul real al prezentei cereri este acela al obligării pârâtei de a prezenta înscrisuri referitoare la perioada anterioară anului 1971, respectiv pentru perioada anterioară momentului includerii terenului respectiv în domeniul public, în realitate, pentru a se constata modalitatea în care terenul pretins de reclamantă a trecut în patrimoniul autorității pârâte.
Așa cum a apreciat în mod corect prima instanță, atâta vreme cât instituția pârâtă, intimată în prezentul recurs, a învederat că nu are alte înscrisuri referitoare la terenul în cauză și în nici un caz nu deține vreun înscris în sensul celor solicitate de către reclamantă, aspect pe care, de altfel, i l-a învederat în corespondența purtată, nu s-a făcut dovada unei atitudini culpabile din partea primăriei, în sensul unui refuz nejustificat și vătămător la adresa reclamantei de a-i furniza datele cerute și nici nu constituie fundament pentru obligarea acestei instituții la comunicarea unor informații ce nu există în arhivele sau documentele sale.
În contextul expus, critica recurentei în sensul că instanța de fond nu ar fi analizat piesele aflate în dosar, în concordanță cu fondul cererii, sunt nefondate și nu se sprijină pe niciun suport doveditor.
Nici susținerea, în sensul că instanța de fond "și-a declinat" responsabilitatea obligării pârâtei la emiterea acestor acte, nu poate fi reținută, atâta vreme cât prima instanță, în exercitarea rolului său activ și în scopul aflării adevărului, a apreciat în considerentele sentinței recurate, în mod corect și legal de altfel, că împrejurarea lipsei unor documente care să justifice existența terenului în patrimoniul primăriei ar putea fi folosită de către cel ce se pretinde proprietar al terenului în promovarea unei acțiuni privind lipsa titlului statului asupra acestui teren, eventual în dovedirea trecerii nelegale a terenului în proprietatea acestuia.
În ceea ce privește afirmația recurentei în sensul că opinia instanței de fond este aceea că sus-numita ar trebui să se adreseze individual și succesiv, pentru rezolvarea cererii sale, mai multor compartimente din cadrul primăriei, este o simplă supoziție a titularei cererii de recurs, neregăsindu-se în cuprinsul sentinței recurate o astfel de apreciere a primei instanțe.
În considerarea celor expuse, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, -. 3,. 52, județul B, împotriva sentinței nr.389 din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMARIA MUNICIPIULUI P -DIRECTIA DE EVIDENTA SI VALORIFICARE PATRIMONIU, cu sediul în P,-, județul P și, cu domiciliul ales la sediul Direcției de Evidență și Valorificare Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.DL/MA
5 ex./26.10. 2009
f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
