Anulare act administrativ . Decizia 1256/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1256
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI P, cu sediul în P,-, Județ D, împotriva sentinței nr. 239 din data de 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant ASOCIAȚIA PENTRU DIN ROMÂNIA, cu sediul în P,-, Județ
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul pârât Consiliul Local al Orașului, reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind intimata-reclamantă Asociația pentru din România.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimata reclamantă, după care:
Având cuvântul pentru recurentul pârât Consiliul Local al Orașului P, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul pentru recurentul - pârât consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea ca legală a HCL P nr. 63/26.07.2007, în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, precizând că instanța de fond nu a analizat în concret situația de fapt, expertiza a fost analizată în birou, nu la fața locului.
Fără cheltuieli.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunal D sub nr-, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 2 ( 1 ) lit. a) și r) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ, reclamanta Asociația pentru din România - a solicitat anularea hotărârii nr. 63 din 23 iulie 2007 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Orașului P, rectificată prin hotărârea aceluiași consiliu din 20 decembrie 2007, cu nerespectarea condițiilor de validitate impuse de lege.
A susținut reclamanta că prin acest act pârâtul a aprobat "Proiectul amenajare intersecție acces magazin miniMax ", fără a exista avizele conforme și prealabile ale comisiilor de specialitate și fără să fi fost complinite lipsurile relative la avize și autorizații, pentru care a fost anulată o hotărâre anterioară, nr. 30 din 30 martie 2006, adoptată de același pârât pentru același obiectiv. Totodată, se afirmă că proiectul de hotărâri a fost introdus pe ordinea de zi, contrar dispozițiilor ar. 43 din Legea nr. 215/2001, el neprezentând o problemă urgentă.
Consiliul Local al Orașului Pad epus întâmpinare, prin care susține că afirmația reclamantei, potrivit căreia hotărârea atacată nu este altceva decât o repetiție a HCL nr. 30 din 30 martie 2006, este nefondată, deoarece aceasta din urmă a fost anulată pentru nerespectarea procedurii de adoptare, nicidecum pentru că proiectul ar fi fost invalidat, iar în privința lipsei avizelor comisiilor de specialitate, a precizat că nu sunt menționate în mod expres, fiind vorba de o hotărâre referitoare la o lucrare de urbanism, singurul aviz necesar a fost cel al comisiei de specialitate, care a și fost obținut, hotărârea neantrenând probleme economice, juridice sau de protecție socială.
S-a învederat că în Legea nr. 350/2001 sunt indicate posibilele avize sau acorduri, în funcție de incidența concretă a proiectului de hotărâre asupra domeniilor administrate de diferitele autorități, determinându-se și avizele necesare, proiectul nr. 21492/2006 nu schimbă sistemul rutier, nu afectează instalațiile de apă, canal, telefonie și energie electrică din zonă, nu a fost necesară avizarea din partea deținătorilor acestor utilități, iar în privința respectării dispozițiilor art. 43 din Legea nr. 215/2001, acesta nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că se impunea să fi fost cerute avizele tuturor comisiilor, respectiv al, conform OG nr. 58/1998, Ordinul nr. 139/2003 al, avizul Consiliului Județean și al, conform Legii nr. 350/2001, acordul în formă autentică al vecinilor proprietari publici sau privați.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză specialitatea urbanism arhitectură sistematizare de către expert, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr.239 din 7.04.2009, prin care a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația pentru din România și a dispus anularea Hotărârii nr. 63 din 26 iulie 2007, adoptată de Consiliul Local al orașului P și rectificată prin Hotărârea aceluiași consiliu din 20 decembrie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 36 alin. 4 lit. d) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico - economice pentru lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii, iar în măsura în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, hotărârea adoptată este nelegală.
În ceea ce privește condițiile legale pentru aprobarea hotărârii nr. 63 din 26 iulie 2007, sunt cele impuse de Legea nr. 350/2001, care în art.56 prevede că avizarea și aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism se fac de autoritățile și de organismele locale și centrale interesate, potrivit anexei 1 la prezenta lege, iar prin art. 21 lit. b) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții se impune investitorilor obligația obținerii acordurilor și avizelor prevăzute de lege, precum și autorizației în construcție, prin actul de aprobare, forul deliberativ, în același timp și investitor, în speță Consiliul local încuviințează propunerile cuprinse în documentațiile tehnice prezentate și susținute de avizele tehnice favorabile emise în prealabil.
S-a concluzionat de instanța de fond că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, proiectul a fost aprobat de autoritatea pârâtă, fără deținerea avizelor de la administratorul drumului și de la Consiliul Județean, avize prealabile obligatorii, hotărârea fiind adoptată cu încălcarea dispozițiilor impuse de art. 56 din Legea nr. 350/2001, respectiv art. 21 lit. b din Legea nr. 10/1995, fapt ce atrage anularea hotărârii ca nelegală, din dosarul nr. 5919/2006, anexat prezentei, rezultă că prin hotărârea nr. 30 din 30 martie 2006, Consiliul local a aprobat proiectul cu nr. 21492/2005 pentru amenajarea aceluiași magazin, iar prin hotărârea pronunțată în dosar, sub nr. 989/10 iulie 2007, instanța de fond a constatat că obiectivul amenajare intersecție acces magazin miniMax nu avea avizele cerute de Legea nr. 350/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată și menținerea ca legală a HCL P nr. 63 /2007, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale incidente în cauză, respectiv art. 56 din Legea 350/2001 și art. 21 din Legea nr.10/1995, dând eficiență acestor prevederi legale într-o manieră generalizată, nepersonalizată, în funcție de incidența concretă a proiectului de hotărâre, reținând că în măsura în care condițiile legii nu sunt îndeplinite, hotărârea emisă de către Consiliul Local este nelegală, această manieră de abordare nesocotind faptul că în funcție de incidența concretă a proiectului de hotărâre asupra domeniului administrate de diferitele autorități se determină și se obțin avizele necesare, cum s-a întâmplat în realitate, la baza autorizării lucrărilor fiind următoarele documente; certificatul de urbanism, HCL P nr.30/2006, autorizația nr.755/2006 emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri B, avizul nr.37 din 10.04.2006 emis de IPJ D, Serviciul Poliției Rutiere, Proiectul nr.21492/2006 elaborat de SC SRL Târgoviște.
S-a mai susținut că instanța de fond a dat eficiență unei expertize cu concluzii cu caracter de generalitate, menținute și după obiecțiunile formulate de Consiliul local, expertiza a constat doar în studierea documentelor ce au stat la baza autorizării lucrării, și nu într-o documentare efectivă la teren, cum ar fi fost corect și legal, întrucât amenajarea intersecției nu afectează proprietăți private, pe toate laturile fiind terenuri din domeniul public, acordul de la riverani, deși prevăzut de lege, nu era necesar, iar proiectul nr.21492/2006 nu schimbă sistemul rutier, nu afectează instalațiile de apă, canal, telefonie și energie electrică din zonă, nefiind necesară avizarea din partea deținătorilor acestor utilități.
Prin întâmpinarea depusă de intimata Asociația pentru din România s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât raportul de expertiză omologat de către instanță este concret în privința constatărilor privind nelegalitatea actului administrativ atacat.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin Hotărârea nr. 63 din 23.07.2007, Consiliul Local al orașului Paa probat proiectul nr.-/2005, având ca obiect "amenajare intersecție acces magazin miniMax ", elaborat de SC SRL Târgoviște, ce a fost rectificată prin hotărârea aceluiași consiliu din 20.12.2007, la baza acestei hotărâri avându-se în vedere avizul tuturor comisiilor, cum s-a precizat în preambulul său, însă aceste avize nu au existat în realitate, cum a concluzionat expertul.
În mod corect, instanța de fond a constatat că Hotărârea nr. 63/2007, rectificată prin hotărârea din 20.12.2007 a Consiliului Local P, a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, respectiv art. 56 lit.d din Legea nr. 350/2001 și art. 21 lit.b din Legea 10/1995, documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism se aprobă și se avizează de autoritățile și organismele locale, în sarcina investitorilor fiind impusă de lege obligația obținerii acordurilor, avizelor și autorizației de construcție, prin hotărârea contestată forul deliberativ, respectiv Consiliul Local P, fiind în același timp și investitor, aprobând proiectul de "amenajare intersecție acces magazin miniMax ", fără ca documentația tehnică să cuprindă avizele tehnice favorabile emise în prealabil. Astfel, în cauză, era obligatorie obținerea avizelor prealabile, emise de administratorul drumului și de Consiliul Județean, conform textelor de lege precizate mai sus, aceste avize nu au fost obținute la momentul emiterii hotărârii nr. 63/2007, care este nelegală, cum a concluzionat instanța și expertul constructor, care a analizat documentele ce au stat la baza aprobării lucrării de urbanism, respectiv certificatul de urbanism nr.80/10.04.2006, autorizația de construire nr. 108/26.07.2006, proiectul de execuție 21492/2005.
În ceea ce privește motivul de recurs, potrivit căruia instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 56 din Legea nr. 350/2001 și art. 21 din Legea nr.10/1995, referitor la obținerea acordurilor și avizelor prevăzute de lege și a autorizației de construire, Curtea constată că nu este fondat, întrucât Tribunalul Dâmbovițaa reținut că proiectul aprobat prin Hotărârea nr.63/2007 nu deținea avizele de la administratorul drumului și de la Consiliul Județean, avize prealabile obligatorii, fiind nerespectate dispozițiile legale precizate.
De asemenea, nu este fondată nici critica potrivit căreia la baza autorizării lucrărilor aprobate prin Hotărârea nr. 63/2007 au fost avute în vedere autorizația nr.755 din 15.11.2006, emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri B, precum și avizul nr.37/10.04.2006 emis de IPJ D, Serviciul Poliției Rutiere, întrucât respectiva autorizație emisă de DRDP B nu exista la momentul eliberării autorizației de construcție nr. 108 din 26.07.2006, fiind eliberată ulterior, iar avizul emis de Consiliul Județean, ce este obligatoriu, nu există.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia expertiza admisă în cauză cuprinde concluzii cu caracter de generalitate, fiind efectuată doar din studierea documentelor tehnice ce au stat la baza autorizării lucrării, și nu dintr-o documentare efectivă în teren, Curtea constată că nu este fondat, întrucât prin încheierea de ședință din 20.10.2008 a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică construcții cu obiectivul stabilirea în ce măsură lucrarea de urbanism îndeplinește condițiile din regulamentele tehnice de urbanism pentru a fi aprobată și precizarea avizelor necesare pentru aprobarea lucrării de urbanism, expertul a analizat documentația ce a stat la baza emiterii HCL nr.63/2007 și legislația ce are incidență în această materie, deplasarea în teren a expertului pentru constatări fiind lăsată la latitudinea acestuia, conform art. 208 pr.civilă, iar prin concluziile formulate și răspunsul la obiecțiuni, expertul a precizat că la aprobarea proiectului de urbanism erau necesare avize de la administratorii de la rețele, pe baza cărora se emite acordul unic, nu a existat avizul de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri, proiectul de autorizare a construcției și a verificării acestuia de către un verificator de proiecte, avizele necesare sunt cele precizate în certificatul de urbanism nr.80/10.04.2006, însă niciuna din condițiile precizate în certificat nu a fost îndeplinită, fiind emisă în mod nelegal autorizația de construire 108/26.07.2006.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Dâmbovițaa concluzionat că Hotărârea HCL P nr.63/2006 este nelegală, în condițiile în care nu au fost respectate prevederile imperative ale art. 56 din Legea 350/2001 și art. 21 lit.b din Legea nr. 10/1995, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate dau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.2 pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI P, cu sediul în P,-, județul D, împotriva sentinței nr. 239 din data de 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant ASOCIAȚIA PENTRU DIN ROMÂNIA, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - - -
Grefier,
Red. MS
Tehnored.DL/MA
4 ex./ 30.10.2009
f-- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
