Contestație act administrativ fiscal. Decizia 127/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 127/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței nr.212 din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind:recurenta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V și intimata - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus întâmpinare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Prin sentința civilă nr. 212/4.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis în parte contestația formulată de reclamantul -. SRL, cu sediul în com., jud.V, în contradictoriu cu pârâta DGFP VN, cu sediul în F,-, jud.V, prin reprezentanți legali, având ca obiect contestație act administrativ fiscal și s-a anulat în parte Decizia nr.7/11.02.2008 și Decizia de impunere nr.2218/21.11.2008 pentru suma de 6324,65 lei menținându-le pentru suma de 697 lei, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 6324,65 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanta - SRL a contestat Decizia nr.7/11.02.2008 emisă de pârâta DGFP
Prin raportul de inspecție fiscală din 22.11.2007 și decizia de impunere nr.2218/21.11.2007 organul fiscal de control din cadrul DGFP Vas tabilit în sarcina - SRL obligații fiscale suplimentare în sumă de 7454 lei reprezentând TVA aferent achiziției de carburanți.
Împotriva deciziei de impunere emisă de - SRL a formulat contestație înregistrată la DGFP V sub nr.3019/2007 completată cu adresa nr.3019/28.01.2009.
Prin Decizia nr.7/11.02.2008 Biroul Soluționare Contestații din cadrul DGFP Vaa dmis în parte contestația pentru suma de 432,25 lei, respingând-o pentru suma de 7021,65 lei reprezentând TVA aferent achiziției de carburanți având în vedere că bonurile fiscale aferente combustibilului achiziționat nu au fost înregistrate în evidența contabilă în perioada iunie-august 2007, nu au fost ordonate la plată în registrul de casă deși au mențiunea efectuării plății cu numerar.
S-a mai reținut prin decizie că la controlul efectuat de organul fiscal din 119 bonuri fiscale, 2 erau pentru autovehicule pentru care nu s-a făcut dovada că aparțin societății.
Biroul de soluționare contestații din totalul bonurilor fiscale în urma verificării documentelor aflate la dosar și în conformitate cu pct.46 al.2 din Hotărârea nr.44/2004 a luat în considerare numai bonuri fiscale ștampilate și care cuprindeau denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv suma de 2275,5 lei cu TVA aferent în sumă de 432,35 lei, sumă pe care a admis-o pentru deducere TVA.
Prin contestația formulată împotriva Deciziei nr.7/11.02.2008 reclamanta arată că în mod greșit Biroul de soluționare contestații a luat în considerare numai bonurile fiscale achitate prin bancă în condițiile în care cele achitate prin numerar au fost plătite din avansuri primite de trezorerie și au fost înregistrare în contabilitate prin facturi centralizatoare.
Cât privește susținerea pârâtei că nu a făcut dovada proprietății a două autovehicule reclamanta arată că a depus certificatele de înmatriculare și cărțile de identitate dar nu i-au fost luate în considerare.
Mai arată că pentru parcul deținut -taf, ifron, camion, tractor, rabă, autoturism și drujbe- aprovizionarea cu combustibil se efectua în limita necesarului de funcționare fără a face stocuri, evidența și justificarea fiind ținută prin contul 6022 și 3022 nefiind obligatorii întocmirea de foi de parcurs și -uri, iar specificul activității(exploatări forestiere) justifică în totalitate consumul de carburanți.
În timpul soluționării cauzei reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile din care să rezulte dacă documentele deținute pentru aprovizionarea cu combustibil în perioada iunie-septembrie 2007 sunt legale și sunt înregistrate în contabilitate, dacă suma de 7454 lei cu titlu TVA aferent cumpărărilor de combustibil în aceeași perioadă a fost dedusă justificat și dacă mai erau de dedus alte sume ca TVA pentru aceeași perioadă.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă(fila 81) rezultă că în perioada iunie-septembrie 2007 reclamanta deține documente legale cu privire la calculul TVA aferent aprovizionării cu combustibil, corect înregistrate în contabilitate cu excepția bonurilor fiscale care nu îndeplinesc cerințele nr.293/22.02.2006 și pentru care nu poate fi acordat TVA deductibil.
Se arată că pentru perioada controlată reclamanta trebuia să deducă TVA aferent achiziției de carburanți suma de 16.984 lei în loc de 17081 lei deci mai puțin cu 697 lei TVA aferent bonurilor fiscale ce nu au mențiunile prevăzute de 293/2006.
Prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă(fila 102) pârâta DGFP V arată că expertul nu a răspuns la obiectivul dacă au fost corect înregistrate în evidența contabilă documentele legale de aprovizionarea combustibilului și modul de întocmire a facturilor în cauză și nu a avut în vedere constatările organului de control în legătură cu numărul mijloacelor de transport, volumul activității realizate și cantitatea de carburanți pentru care s-a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA.
Prin răspunsul la obiecțiuni (fila 106) expertul precizează că TVA deductibil înregistrat de reclamantă în sumă de 6757 lei este aferent bonurilor fiscale emise de furnizor și, așa cum a arătat și în raportul de expertiză contabilă, îndeplinesc condițiile prevăzute de 293/2006.
Mai arată că în contabilitatea reclamantei se înregistrează doar o singură dată TVA deductibil aferent combustibilului achiziționat, nefiind achitate facturile(emise din eroarea furnizorului) ci bonurile compensate cu sumele datorate de societate administratorului (cont 455).
Precizează că expertiza a avut în vedere doar calculul TVA deductibil contestat și recalcularea acestuia
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP V cu următoarea motivare:
Netemeinicia a constat în aceea că instanța și-a motivat soluția numai pe susținerile intimatei și ale expertului, fără a avea în vedere constatările mai mult decât pertinente ale organului de control referitoare la achiziționarea de combustibil pe bonuri fiscale și utilizarea acestuia în folosul operațiunilor taxabile. Instanța nu s-a pronunțat asupra unui aspect important relevat de organul de control și anume discrepanța dintre cantitatea foarte mare de carburant, numărul mijloacelor de transport și volumul redus al activității desfășurate (constatate în baza documentelor de evidență tehnico-operativă prezentate la control - raport de producție, material lemnos exploatat și livrat).
În același timp sentința este nelegală deoarece nu au fost avute în vedere prevederile art.146 din Legea nr.571/2003 republicată privind Codul fiscal referitoare la condițiile de exercitare a dreptului de deducere a TVA. Precizează că intimata nu a putut justifica nici modul efectuării plății facturilor emise de furnizor, efectuându-se operațiuni de compensare fără documente în susținere.
Consideră că TVA nu poate fi dedusă în situația în care documentele
justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de
dispozițiile legale în vigoare la data efectua operațiunii pentru care se solicita
deducerea TVA.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite; prin Decizia nr.V din 15.01.2007 care a admis recursul în interesul legii declarat de
Procurorul General al Parchetului de la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare, societatea intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Evident recurenta face o pledoarie pro domo, atunci când susține că organul de control a făcut constatări mai mult decât pertinente și când impută instanței de fond, faptul că nu s-a pronunțat asupra unei pretinse discrepante din cantitatea foarte mare de carburanți, numărul mijloacelor de transport și volumul redus de activitate al societății.
Instanța de fond, contrar celor susținute de recurentă a avut în vedere toate probele dosarului, de la foi de parcurs pana la proba științifică a expertizei, care a avut în vedere toată dinamica economico-financiară a societății reclamante.
Pe baza acestei probe a ajuns instanța de fond la convingerea că cele două acte administrative sunt date cu încălcarea disp.legale în materie, drept pentru care a procedat la anularea acestora.
În concluzie și având în vedere disp.art. 312. pr.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței nr.212 din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./02.03.2010
Tehnored./26.03.2010
Fond -SG.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
