Contestație act administrativ fiscal. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.15
Ședința publică din 15.01.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.742/CA/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat - în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială, copie a chitanței emise pentru suma de 4000 lei reprezentând onorariu de avocat, concluzii scrise și practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T, anularea actelor administrativ fiscale nr. 84292/09.04.2008 și nr. 84668/09.04.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 9137 lei, achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în conformitate cu chitanța seria -, nr. - din 23.05.2007, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente, de la data plății sumei (27.11.2007), până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta arată că a achiziționat din Germania, autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de identificare - - 2 cilindree 1390 cmc, nr. de înmatriculare pe care l-a adus ulterior în România.
În vederea înmatriculării autoturismului, reclamanta a fost obligată să plătească taxa specială auto de primă înmatriculare, măsură pe care o apreciază ca fiind ilegală și abuzivă, în raport cu dispozițiile legale comunitare în materie de taxe și impozite, în speță, dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Având în vedere dispozițiile imperative ale art. 148 alin. 2 și alin. 4 din Constituția României care fac referire la supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern (art. 90 din Tratatul Comunității Europene asupra dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul fiscal), reclamanta consideră că aplicarea unei taxe în temeiul unui text de drept intern care încalcă dispozițiile comunitare, este nelegală.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 90 (1)din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, art. 1084 raportat la art. 1082. civ, art. 214 ind. 1 din Codul fiscal și Legea nr. 157/1995, privind Aderarea României și Bulgariei la Uniunea Europeana.
La cererea de chemare în judecată, a atașat, în copie, chitanța seria - nr. -/23.05.2007 pentru suma de 9.137 lei, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, contract de vânzare cumpărare al autovehiculului, adresa nr. 84668/09.04.2008, emisă de
La data de 21.05.2008, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosar întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate ca acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt, drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată;
Pe cale de excepție, să constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ data de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004;
În consecință și pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea formulării capătului de cerere privind anularea actelor reprezentate de adresele nr. 84292/09.04.2008 și nr. 84668/09.04.2008, emise de T, raportat la prevederile art. 41 din pr.fiscală coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004;
Tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii așa cum a fost formulată, în condițiile în care nu se solicită și anularea impunerii însăși, respectiv anularea actului administrativ fiscal implicit (act juridicnegolium juris)în baza căruia reclamanta a plătit taxa specială cu chitanța seria - nr. - 23.05.2007 emisă de raportat la prevederile art. 205 si următoarele din pr.fiscală;
În cazul în care instanța admite că cererea de restituire a taxei din data de 03.04.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva unui act administrativ de impunere, pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, a solicitat instanței de judecată să constate tardivitatea unei eventuale contestări a actului administrativ de impunere la plata taxei direct prin prezenta acțiune în contencios administrativ, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscală;
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privitor la restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu privire la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma de 9.137 lei, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plății (23.05.2007), ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. Apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Arată că, în speță, nu este vorba de o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație, de primă înmatriculare în România.
La data de 15.09.2008, pârâta a depus completare la întâmpinare, solicitând admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 9.137 lei, achitată de contribuabil la data de 23.05.2007 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Pârâta T învederează că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
Pentru termenul din 30.09.2008, reclamanta a formulat concluzii scrise, răspunzând excepțiilor invocate prin întâmpinarea formulată inițial de pârâtă:
Astfel, a solicitat respingerea excepției de nemotivare în fapt deoarece în cuprinsul contestației sunt invocate toate stările de fapt care au dus la promovarea acțiunii, arătându-se pe larg că s-a încasat o sumă de bani în mod nelegal, deci acțiunea este motivată în fapt.
A solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate pentru neefectuarea procedurii prealabile deoarece această procedură prealabilă a fost efectuată prin cele două cereri formulate pârâtei de restituire a sumei de bani, cereri motivate și recunoscute de către pârâtă.
A solicitat respingerea excepțiilor de inadmisibilitate și de prematuritate, având în vedere că acestea sunt simple apărări de fond, aflate în legătură cu primele două excepții invocate.
A solicitat, de asemenea, respingerea excepției privind tardivitatea, deoarece actul a fost contestat în termenul legal, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
A solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de restituire a taxei speciale, ca netemeinică și nelegală.
În probațiune, a atașat practică judiciară - sentința civilă nr. 2563 din 07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr.742/30.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE T și-n consecință a dispus anularea actelor administrative nr. 84292 și nr. 84668, emise de pârâta la 09.04.2008 și a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 9137 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, precum și la plata sumei de 1800 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, se constată întemeiată acțiunea sens în care se va admite în baza celor ce urmează, respingându-se ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementarii interne, se remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de proveniența, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, face referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (I) din Tratat și conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 (I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementari impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamantă în cuantum de 9137 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (I) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Apărarea pârâtei că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unu act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într-adevăr, reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second-hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plata a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o baza legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90 (I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de baza și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a unui autoturism cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedura fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamantă la. -
Considerând demonstrată încălcarea art.90 (I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.214 ind.1 - 214 ind.3 Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pe pârâți să o restituie. -o pe reclamantă în mod nelegal de suma de 9137 lei RON de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T solicitând în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepțiilor formulate privind inadmisibilitatea și prematuritatea acțiunii, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, admiterea doar în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 9137 lei achitată de contribuabil la data de 23.05.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. În rest solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru autoturismul în cauză. Mai solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente sumei de restituit, începând cu data plății 23.05.2007, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
In motivarea recursului se arată că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând recursul de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată că acestea sunt, în parte întemeiate, pentru următoarele considerente:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/23.05.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamantă, în beneficiul T, a sumei de 9137 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de identificare - - 2, achiziționat din Germania, iar ulterior, la data de 09.04.2008 reclamanta a înregistrat cererea de restituire a acestei sume, iar pârâta T din cadrul DGFP T nu a formulat nici un răspuns la aceasta cerere în termenul prevăzut de legiuitor de 30 de zile.
Or, refuzul pârâtelor de a soluționa cererea reclamantului și de a-i restitui suma pretinsă întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 lit. i) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod legal prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum și pentru inexistenta unui act administrativ.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna că soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Curtea constată că soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente, conform prevederilor Codului civil, este contrar dispozițiilor legale în materie.
Articolul 10 din OG nr. 9/2000 prevede ca dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Astfel fiind, conform art. 124 din OG nr. 92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor iar dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Prin urmare, dobânda datorată de către pârâte reclamantului urmează să fie calculată conform prevederilor articolelor menționate din OG nr. 92/2003, care, față de caracterul special al dispozițiilor, se aplică cu prioritate.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la prevederile art. 304 pct. 9 si 312 Cod proc civ, Curtea urmează să admită recursurile și să modifice în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor calculate conform prevederilor articolelor menționate din OG nr. 92/2003, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta T, împotriva sentinței civile nr.742/CA/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta față de reclamantă, la plata dobânzilor prevăzute de fiscală.Cod Penal
Menține în rest dispozițiile sentinței recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Red./16.02.2009
Tehnored./16.02.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Diana Duma
