Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1762/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1762

Ședința publică de la 09 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea

JUDECĂTOR 3: Costinel

Grefier

S- luat în examinare recursul formulat de revizuenta, împotriva sentinței numărul 1145 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosrul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta revizuentă lipsind intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Instanța pune în discuția nemotivarea recursului în termenul prevăzut de lege.

Recurenta revizuentă arată că a fost grav bolnavă și nu a putut să formuleze în termenul legal motivele de recurs, solicitând respingerea excepției.

Pe fond, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.

CURTEA:

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA la data de 24.01.2007 sub nr-, revizuenta a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 114 din 18.02.2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 244/CA/2004, în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANĂ DE PENSII

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut precum și faptul ca obiectul pricinii nu se mai află în ființă, invocând ca temei juridic al cererii dispozițiile art. 322 pct. 2 și 3 Cod pr. civilă.

La termenul de judecată din data de 28.03.2007, Curtea a pus în discuția părților excepția de necompetență materială, avându-se în vedere că hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei a fost pronunțată de Tribunalul Dolj, iar decizia prin care a fost soluționat recursul nu evocă fondul cauzei.

Prin Decizia nr. 1111 din 28.03.2007, Curtea de APEL CRAIOVAa apreciat ca fiind întemeiată excepției necompetenței materiale a Curții de APEL CRAIOVA și a dispus conform dispozițiilor art. 158 Cod pr. civilă declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 323 alin. 1 CPC cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.

După cum se observă din actele existente la dosarul cauzei hotărârea rămasă definitivă este sentința nr. 114 din 18 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 244/CA/2004, întrucât prin decizia nr. 249 din 25 mai 2004 Secției de Contencios Administrativ a Curții de APEL CRAIOVA recursul declarat de a fost respins, fără însă a se evoca fondul cauzei.

Potrivit dispoz. art. 322 alin. 1 Cpc revizuirea este admisibilă în cazul unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Așa cum s-a menționat anterior hotărârea instanței de recurs nu evocă fondul astfel că, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj unde a fost înaintată cauza spre soluționare și înregistrată sub nr-.

În cauză, a formulat întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând respingerea cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile legale.

Prin sentința nr.1145 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Dolja respins cererea de revizuire formulată de revizuienta.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 12.01.2004, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. -/20.03.2000, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței modificarea deciziei de pensionare, în sensul recalculării pensiei, conform prevederilor Legii nr. 19/2000.

Prin sentința nr. 114 din 18.02.2004, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de contestatoarea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că s-a formulat acțiune, împotriva deciziei de pensionare nr. - la 12 ianuarie 2004, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut în Legea nr. 3/1977, întrucât decizia a fost comunicată reclamantei la 20 martie 2001.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că decizia de pensionare nu i-a fost comunicată niciodată și că a contestat încă de la primirea pensiei, din aprilie 2001, calculul pensiei.

Prin decizia nr. 249 din 25 mai 2004, Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul reclamantei.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că reclamanta fost pensionată prin decizia nr.- din 20 martie 2001, pensia calculându-se conform Legii nr. 3/1977, că drepturile de pensie au fost stabilite începând cu 1 aprilie 2001 și în consecință aceasta a început să încaseze pensia din aprilie 2001.

A apreciat instanța de recurs că soluția primei instanțe este fondată, în raport de faptul că pensia s-a încasat începând cu luna aprilie 2001, chiar dacă pârâta nu a făcut dovada datei la care a comunicat decizia de pensionare.

Astfel, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, putând fi exercitată doar pentru motivele expres prevăzute de art. 322 cod procedură civilă.

În doctrină s-a subliniat în mod constant că revizuirea, spre deosebire de recurs, vizează hotărârile prin care s-arezolvat fondul pretențieice a fost dedusă judecății, de vreme ce revizuirea are drept scop, de regulă, îndreptarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă.

Deci, pe cale de consecință, antamarea fondului pretenției prin hotărârea atacată constituie o condițiesine qua nonde admisibilitate a cererii de revizuire.

Așadar, acțiunea inițială formulată de către revizuenta a fost respinsă ca urmare a nerespectării termenului legal de contestare a deciziei de pensionare, iar prin motivele de revizuire și dovezile existente la dosarul cauzei nu s-a dovedit faptul că aceasta ar fi formulat acțiunea în termenul legal de exercitare a acțiunii.

Ipoteza a doua a cazului prevăzut de art. 322 pct. 4 cod procedură civilă vizează situația în care hotărârea atacată s-a bazata pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, numai în acest caz putând fi incident în speță cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, situație ce nu se poate reține datorită faptului că instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pe vreun act declarat ulterior ca fiind fals, ci s-a pronunțat în raport cu termenul de atacare a deciziei de pensionare care o privea pe revizuentă.

Împotriva acestei sentințe formulat recurs reclamanta, fără însă a-l motiva în termen legal.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 306 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nul.

Conform art. 306 cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 301 cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Dacă recurentul nu-și motivează în nici un fel recursul sau nu-l motivează în termen și nici nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate direct în recurs de parte sau de instanța de judecată, potrivit art. 306 cod procedură civilă, recursul este nul.

Practica judiciară a statuat că termenul de motivare a recursului este unul imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea, iar pe cale de consecință, și imposibilitatea repunerii în termen în condițiile art. 103 cod procedură civilă.

Așa fiind, în baza art. 306 cod procedură civilă, se constată nulitatea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul formulat de revizuenta, împotriva sentinței numărul 1145 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosrul nr-.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.jud.-

LF/2 ex/18.09.2008

Jud.fond:

Președinte:Gabriela Carneluti
Judecători:Gabriela Carneluti, Adina Calotă Ponea, Costinel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1762/2008. Curtea de Apel Craiova