Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.296/2008
Ședința publică de la 22 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S și de reclamanta - - SRL împotriva sentinței civile nr. 1221 din 6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentei - - Project SRL, lipsă fiind recurenta DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Recursul formulat de către - - Project SRL este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și are aplicat 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursurile sunt declarate în termen, s-a solicitat judecarea lor în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 20.10.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare, din partea recurentei - - Project SR, față de recursul formulat de către pârâta DGFP
Reprezentanta recurentei relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea parțială a sentinței recurate în sensul admiterii în totalitate a contestației reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului relevă faptul că sumele de plată reprezentând impozit pe dividende pentru anii 2005 și 2006 au fost virate în contul bugetului de stat în termenele stabilite de lege, astfel încât accesoriile stabilite sunt neîntemeiate. Dintr-o eroare impozitul pentru anul 2005 fost virat în contul de impozit pe dividende persoane juridice, eroare care a fost sesizată ulterior la data de 1.08.2007 fapt pentru care a depus o cerere de îndreptare a erorii, respectiv de a transfera suma respectivă din contul corespunzător dividendelor pe persoane juridice în contul corespunzător dividendelor pe persoane fizice, transfer ce a fost aprobat de către pârâta DGFP Mai relevă faptul că instanța de fond în mod greșit a obligat reclamanta să plătească accesoriile pentru achitarea cu întârziere a impozitului de dividende persoane fizice aferent anului 2005 motivând că cererea pentru corectarea erorii de virare a impozitului într- un alt cont s-a făcut după termenul de 1 an prevăzut de pr.fiscală. Mai arată că prevederile art. 119.pr.fiscală prevăd că majorările de întârziere se datorează pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligației de plată, iar reclamanta s-a încadrat în termenele prevăzute de lege doar că a achitat într-un cont greșit. Totodată mai relevă faptul că banii au fost în bugetul statului în toată această perioadă pentru care li s-a calculat aceste majorări de întârziere. Pentru toate aceste motive solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și susținut oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Față de recursul formulat de către pârâta DGFP S, reprezentanta recurentei solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Curtea solicită reprezentantei reclamantei să indice care au debitele societății față de bugetul statului care au fost compensate de către organele fiscale, fiind folosit, în acest scop, cuantumul achitat în contul impozitului pentru dividende aferent anului 2006.
Reprezentanta reclamantei relevă că această este o chestiune invocată pentru prima dată în fața instanței de recurs, că nu au fost aduse probe în sprijinul acestei afirmații și că cele susținute nu sunt reale, întrucât societatea nu avea debite restante, achitându-și la termen toate obligațiile bugetare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1.221 din 06.06.2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, a fost admisă în parte contestația formulată de Z, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și au fost anulate deciziile nr. 14/25.03.2008 și 1885/28.11.2007 pentru suma de 4.402 lei reprezentând obligații accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende - persoane fizice - aferent anului 2006.
Totodată, a fost menținute ca legale și temeinice deciziile de mai sus pentru suma de 6.300 lei reprezentând obligații de plată accesorii pentru achitarea cu întârziere a impozitului pe dividende - persoane fizice - aferent anului 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta - a solicitat anularea Deciziei nr. 14 din 25.03.2008 și implicit a Deciziei nr. 1885/28.11.2007 emise de pârâta
În motivarea acțiunii sale reclamanta a susținut următoarele:
Prin Decizia nr. 14 din 25.03.2008 emisă de către Saf ost respinsă contestația formulată de către societatea reclamantă împotriva Deciziei nr. 1.885 din 28.11.2007 emisă de S referitoare la obligațiile de plată accesorii, decizie prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei majorări de întârziere pentru neplata impozitului pe dividende pentru anii 2005 și 2006 în sumă de 10.702 Ron.
Reclamanta a susținut că a arătat și a dovedit cu acte și în contestația depusă la. S, faptul că sumele de plată reprezentând impozit pe dividende persoane fizice, atât pentru anul 2005 cât și pentru anul 2006, au fost virate în contul bugetului de stat în termenele stabilite de lege, astfel că aceste accesorii în sumă de 10.702 lei sunt neîntemeiate și solicită anularea acestora.
Astfel, conform art. 67 al. 1 din Codul Fiscal, "obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv".
A relevat reclamanta, fapt susținut și prin probațiunea administrată, că impozitul pe veniturile obținute din dividende a fost achitat în termenul prevăzut de lege pentru plata acestui impozit, astfel: prima tranșă a impozitului pe dividende pentru anul 2005, în sumă de 11.743 lei s-a plătit prin ordinul de plată nr. 53 din 24.01.2006, iar a doua tranșă a acestui impozit, în sumă de 13.322 lei, a fost plătită în data de 14.06.2006, odată cu plata dividendelor către asociat. De asemenea, și plata impozitului pe dividende pentru anul 2006 fost achitată integral, prin ordinul de plată nr. 14 din 25.01.2007, deci tot în termenul legal de plată al acestui impozit.
Reclamanta a subliniat faptul că acest impozit a fost virat în termenele legale, dar, dintr-o eroare, impozitul pentru anul 2005, în sumă de 25.075 lei, a fost virat în contul "impozit pe dividende persoane juridice". Impozitul pentru anul 2006, în valoare de 49.138 lei, susține societatea reclamantă, a fost achitat în contul corect, cel pentru persoane fizice, conform ordinului de plată menționat mai sus.
În data de 01.08.2007, societatea sesizează eroarea de virare a impozitului pe dividende pentru anul 2005 și depune o cerere de îndreptare a erorii, respectiv de transfer al sumei de 25.075 lei (11.743 + 13.322 lei) din contul de trezorerie -, corespunzător impozitului pe dividende persoane juridic, în contul de trezorerie -, corespunzător impozitului pe dividende persoane juridice.
Acest transfer al sumelor a fost aprobat de către S și transferul sumelor a fost făcut prin Nota de restituire nr. 36678 din 28.09.2007și Nota de compensare nr. 44873 din 28.09.2007.
Cu toate acestea, în data de 28.11.2007, unitatea pârâtă S emite Decizia nr. 1885 prin care calculează în sarcina societății reclamante majorări de întârziere în sumă de 10.702 lei (2425 lei + 3875 lei+ 4402 lei) pentru plata cu întârziere a impozitului pe dividende persoane fizice atât pentru anul 2005 cât și pentru anul 2006.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin Ordinul de Plată nr. 53 din 24.01.2006 reclamanta a achitat la bugetul statului suma de 11.743 lei, iar prin Ordinul de plată nr. 48 din 15.06.2006 suma de 13.322 lei, plățile reprezentând prima și a doua tranșă a impozitului pe dividende pentru anul 2005.
Inițial, plata s-a făcut în contul impozitului pe dividende persoane juridice.
La data de 1.08.2007, reclamanta a sesizat intimata cu faptul că, referitor la cele două plăți efectuate este indicat din eroare contul impozitului pe dividende persoane juridice, în realitate fiind vorba de contul impozite pe dividende persoane fizice.
Intimata a soluționat cererea petentei în conformitate cu prevederile art. 116 din OG92/2003 emițând "Nota privind compensarea obligațiilor fiscale" (12) Acest document s-a întocmit la data de 28.09.2007 și din cuprinsul său rezultă că începând cu data de 1.08.2007 operează compensarea.
Potrivit art. 114 din OG92/2003 "creanțele fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta și va considera valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, în suma și din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a creditării unui cont bugetar".
(6) din același text de lege prevede că termenul de depunere a cererii este de 1 an. Sancțiunea nerespectării termenului este decăderea.
Cererea reclamantei privind îndreptarea erorii din cele două documente de plată a fost depusă la data de 1.08.2007 - aspect necontestat de nici una din părți - respectiv peste termenul de 1 an prevăzut de art. 114 alin. (6) din O:G: 92/2003.
Prin urmare, majorările de întârziere calculate de intimată în sarcina reclamantei conform dispozițiilor art. 119 din OG92/2003 au justificare legală.
Referitor la nr. 14 din 23.01.2007 prin care reclamanta a achitat suma de 49.138 lei la bugetul de stat reprezentând impozitul pe veniturile din dividende pentru anul 2006, acesta a fost achitat în contul de impozit dividende persoane fizice.
Așadar, referitor la suma de 49.138 lei, achitată de petentă, s-a reținut că aceasta a fost achitată la termen și în contul corespunzător, intimata nefiind îndreptățită să oblige petenta la plata majorărilor de întârziere.
Față de cele reținute mai sus în fapt și în drept, instanța de fond a apreciat contestația petentei ca întemeiată în parte, admițând-
În privința deciziilor nr. 14/25.03.2008 și 1.885/28.11.2007, instanța de fond a apreciat că acestea trebuie anulate pentru suma de 4.402 lei reprezentând obligații accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende - persoane fizice - aferent anului 2006 și au fost menținute ca legale și temeinice pentru suma de 6.300 lei reprezentând obligații de plată accesorii pentru achitarea cu întârziere a impozitului pe dividende - persoane fizice - aferent anului 2005.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S și reclamanta -
În recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ., s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei și pentru suma de 4.402 lei reprezentând accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende persoane fizice - aferent anului 2006 ca nefondată, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a Deciziei nr. 14/25.03.2008 emisă de Biroul soluționare contestații din cadrul S și implicit și a deciziei nr. 1.885/28.11.2007, referitoare la obligațiile de plată accesorii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanta de fond nu a luat în considerare faptul că declaratia privind obligatiile de plată la bugetul general consolidat al statului a fost depusă de către reclamantă în data de 17.09.2007, deci ulterior plătii efectuate, ignorând astfel prevederile art. 85 alin. 1, 81, 82 din Codul d e Procedură fiscală și normele de aplicarea nr.OG 92/2003 respectiv nr.HG 1050/2004.
Din economia textelor legale menționate rezultă că sistemul de impozitare din România este unul declarativ, și ca atare plata efectuată anterior declarării obligației de plată este una voluntară, iar instanța de fond în mod netemeinic a reținut că la suma achitată S nu era îndreptățită să oblige reclamanta la plata majorărilor de întârziere.
De asemenea, a arătat pârâta, în condițiile în care reclamanta a depus și înregistrat declaratia 100 privind obligatiile de plată la bugetul general consolidat al statului, în care aceasta își declară impozitul pe dividente persoane fizice datorat, în data de 17.09.2007, iar prin nr. 14/23.01.2007 aceasta efectuează o plată în contul impozitului pe dividente persoane fizice, acesta nu poate fi considerată ca fiind o plată pentru stingerea obligatiei impozitului pe dividente persoane fizice aferent anului 2006, ci este o plată voluntară din cuantumul căreia s-au stins alte obligatii mai vechi care petenta le datora bugetului general consolidat al statului,conform ordinii de stingere a obligatiilor prevăzute de nr.OG 92/2003, art. 115.
Având în vedere că din suma achitată, care este o plată voluntară, s-au stins obligatii mai vechi datorate de către petentă, iar plata impozitul pe dividende persoane fizice aferent anului 2006 declarat de către reclamantă în cuantum de 49.138 lei, conform declaratiei sale, a rămas neachitat în cuantum de 28.217 lei, în mod legal și corect organul fiscal, până la data de 01.08.2007, data la care s-a efectuat compensarea, a calculat accesorii conform art. 119 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare.
În recursul declarat de reclamanta - Z, s-a solicitat modificarea partială a sentintei, în sensul admiterii în totalitate a contestatiei împotriva deciziilor nr. 14 din 25.03.2008 si nr. 1.885/28.11.2008, emise de S, si implicit a anulării în totalitate a accesoriilor în sumă de 10.702 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sumele de plată reprezentând impozit pe dividende persoane fizice, atât pentru anul 2005 cât și pentru anul 2006, au fost virate în contul bugetului de stat în termenele stabilite de lege, astfel că aceste accesorii în sumă de 10.702 lei sunt neîntemeiate, impunându-se anularea acestora.
Față de actele depuse, respectiv ordinele de plată privind plata impozitului pe dividende și așa cum a confirmat și S prin întampinarea depusă la dosarul cauzei, reclamanta susține că impozitul a fost achitat în termenul prevăzut de lege.
În esență, reclamanta arată că s-au creat două situații distincte, prima, în care impozitul pe dividende pentru anul 2006 fost achitat în termenul legal și în contul corect, și a doua situație, cea în care impozitul pe dividende pentru anul 2005 fost achitat în termenul legal, dar într-un alt cont de Trezorerie, situație corectată de către autoritatea îndrituită.
Așadar, în situația plății impozitului pe dividende persoane fizice pentru anul 2006, în sumă de 49.138 RON, impozit virat în termenul legal și în contul corect, S nu avea absolut nici un temei legal pentru calculul majorărilor de întârziere în sumă de 4.402 RON.
În privința acestor aspecte reclamanta a arătat că Tribunalul Sălaja admis contestatia sa în ceea ce priveste această sumă, a anulat deciziile nr. 14/25.03.2008 si 1.885/28.11.2007 pentru suma de 4.402 reprezentând obligatii accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende persoane fizice aferent anului 2006.
In ce priveste suma de 6.300 lei reprezentând obligatii de plată accesorii pentru achitarea cu întârziere a impozitului pe dividende - persoane fizice aferent anului 2005, Tribunalul Sălaja respins solicitarea sa pentru anularea acestor accesorii, motivând că, cererea pentru corectarea erorii de virare a impozitului pe dividende s-a făcut după termenul de 1 an prevăzut de Codul d e procedură civilă, intervenind sanctiunea decăderii, astfel că majorările de întârziere în sumă de 6.300 RON ar avea justificare legală.
În susținere, reclamanta a invocat dispozițiile art. 119 din pr.fiscală și faptul că sumele reprezentând impozitul pe dividende persoane fizice a fost achitat către bugetul de stat în termenele legale, conform Ordinelor de plata nr. 53/24.01.2006 si 48/14.06.2006, fapt confirmat si de către intimată, iar faptul că acesti bani au fost virati din eroare într-un al cont al bugetului de stat, nu reprezintă un temei legal pentru calculul majorărilor de întârziere în sumă de 6.300 RON, atâta vreme cât acești bani au fost în bugetul statului în toată perioada pentru care i s-au calculat aceste majorări de întârziere, având în vedere și faptul că această situație a fost corectată de către S, și potrivit legii invocate chiar de către S, aceasta trebuia să recunoască ca dată valabilă a plății, data plății inițiale.
De altfel, legat de cele două conturi diferite în care se virau cele două tipuri de impozit pe dividende, reclamanta a arătat că prin nr.OUG 47 din 28.08. 2007, s-a instituit un cont unic în care se virează obligatiile de acest fel, fapt care denotă lipsa de relevanță față de existenta a două conturi diferite pentru virarea impozitului pe dividende persoane fizice si persoane juridice - atâta timp cât banii ajung tot în bugetului de stat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 304, pct. 9.pr.civ. art. 114, 119, 205 și următoarele pr.fiscală, art. 67, alin. 1 Cod fiscal și Ordinul nr. 2.089/2006.
Totodată, reclamanta - Zaf ormulat și întâmpinare la recursul declarat de către P S, solicitând respingerea lui ca nefondat.
A mai subliniat reclamanta faptul că afirmațiile făcute de pârâtă în motivarea recursului sunt contradictorii, pe de o parte datorită faptului că susține că majorările de întârziere stabilite au fost calculate pentru neachitarea la scadență a impozitului pe dividende persoane fizice, iar pe de alta parte, în cuprinsul aceleiași motivări, recunoaște că plata aceluiași impozit datorat, atât pentru 2005 cât si pentru 2006, s-a făcut în termenele legale către bugetul de stat.
Analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma susținerilor părților și a prevederilor legale incidente în materia suspusă judecății, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin ordinul de plată nr. 53 din 24.01.2006, reclamanta - a achitat către bugetul statului suma de 11.743 lei, iar prin ordinul de plată nr. 48 din 15.06.2006, suma de 13.322 lei, plățile reprezentând prima și a doua tranșă a impozitului pe dividende pentru anul 2005.
Inițial, plata s-a făcut în contul impozitului pe dividende persoane juridice.
La data de 1.08.2007, reclamanta a sesizat Z cu faptul că, referitor la cele două plăți efectuate, este indicat din eroare contul impozitului pe dividende persoane juridice, în realitate fiind vorba de contul impozite pe dividende persoane fizice.
Autoritatea sesizată a soluționat cererea petentei în conformitate cu prevederile art. 114 din OG92/2003 emițând "Nota privind compensarea obligațiilor fiscale" (12 dosar fond). Acest document s-a întocmit la data de 28.09.2007 și din cuprinsul său rezultă că, începând cu data de 1.08.2007, operează compensarea.
Ulterior, la data de 28.11.2007 a fost emisă decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1.885/2007, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei, printre altele, majorări de întârziere pentru neplata impozitului pe dividende pentru anii 2005 și 2006, în sumă de 10.702 Ron.
Aceasta a contestat dispoziția de obligare la majorări de întârziere, solicitarea de anulare fiind respinsă prin decizia nr. 14 din 25.03.2008 emisă de către
Reclamanta a susținut că a arătat și a dovedit cu acte și în contestația depusă la. S, faptul că sumele de plată reprezentând impozit pe dividende persoane fizice, atât pentru anul 2005 cât și pentru anul 2006, au fost virate în contul bugetului de stat în termenele stabilite de lege, astfel că aceste accesorii, în sumă de 10.702 lei, sunt neîntemeiate.
Curtea reține că în cauză sunt incidente prev. art. 67 al. 1 din Codul Fiscal, conform cărora "obligația calculării și reținerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice, odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. Termenul de virare a impozitului este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv".
De subliniat este împrejurarea că pârâta nu a contestat faptul că reclamanta a achitat aceste sume în interiorul termenului legal, ci a arătat, în privința impozitului aferent anului 2005, că cererea de îndreptare a erorii cu privire la numărul contului a fost depusă tardiv, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a solicita transferul sumelor dintr-un cont într-altul, iar în ceea ce privește impozitul pentru dividendele aferente anului 2006, s-a relevat că declarația fiscală a fost depusă tardiv, iar până la acel moment nu putea fi cunoscut cuantumul sumei datorate bugetului general.
Prima instanță a achiesat parțial la această opinie, anulând în consecință actele fiscale atacate, considerând că majorările aferente impozitului datorat pentru anul 2006 nu sunt datorate, față de împrejurarea că suma a fost achitată în contul corect și în termenul legal, însă a sancționat reclamanta pentru nedepunerea cererii de rectificare în termenul maxim de 1 an.
În recursul declarat de către pârâtă de critică tocmai prima dintre dispozițiile mai sus arătate, în timp ce recursul reclamantei vizează majorările de întârziere calculate pentru impozitul aferent anului 2005.
Curtea consideră că cele relevate prin recursul declarat de către DGFP S sunt nefondate, motiv pentru care acesta va fi respins, în baza prev. art. 312 alin. 1.pr.civ. și va fi menținută dispoziția tribunalului referitoare la anularea parțială a actelor contestate, în privința sumei de 4.402, reprezentând obligații accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende - persoane fizice - aferent anului 2006.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare faptul că pârâta își întemeiază criticile pe principiul conform căruia sistemul de impozitare din România este unul declarativ, iar reclamanta nu a depus declarația privind obligațiile de plată la bugetul statului decât la data de 17.09.2007, deci ulterior plății efective a impozitului pe dividende aferent anului 2006.
În aceste circumstanțe, se apreciază de către organul fiscal că plata efectuată la data de 23.01.2007 nu poate fi considerată ca fiind o plată pentru stingerea obligației impozitului pe dividende persoane fizice aferent anului 2006, ci este o plată voluntară din cuantumul căreia s-au stins alte obligații mai vechi, pe care petenta le datora bugetului general consolidat al statului, conform ordinii de stingere a obligațiilor prevăzute de nr.OG 92/2003, art. 115.
Aceste considerente nu pot fi reținute, întrucât nu poate fi ignorată împrejurarea că achitarea impozitului s-a realizat în termenul defipt de lege, reclamanta manifestând diligență și îndeplinindu-și, cu bună-credință, obligațiile care îi incumbă, în calitate de persoană impozabilă.
Astfel, simplul fapt că nu a fost depusă și declarația privind obligațiile de plată nu este un motiv suficient pentru calcularea unor majorări de întârziere, care, conform art. 119 și 120.pr.fisc. sunt datorate doar în situația în carenu sunt achitate, la scadență, obligații de plată, ceea ce nu este cazul în speță.
Analizând aceste texte, Curtea constată că ele nu fac nici o referire la depunerea, cu întârziere, a declarației fiscale, ci numai la neachitarea sumelor datorate și este logic să fie așa, întrucât justificarea perceperii acestor majorări este legată de prejudiciul suferit de către creditor prin depășirea scadenței.
Mai mult, instanța constată că, pentru prima dată în fața instanței de recurs, pârâta invocă faptul că "din suma achitată, care este o plată voluntară, s-au stins obligații mai vechi datorate de către petentă, iar plata impozitul pe dividende persoane fizice aferent anului 2006 declarat de către reclamantă în cuantum de 49.138 lei, conform declaratiei sale, a rămas neachitat în cuantum de 28.217 lei, în mod legal și corect organul fiscal, până la data de 01.08.2007, data la care s-a efectuat compensarea, a calculat accesorii conform art. 119 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare".
Or, în privința acestor alegații, nu au fost depuse înscrisuri care să ateste compensarea sumei cu alte obligații bugetare, restante, cu atât mai mult cu cât s-a susținut de către reclamantă că nu a avut astfel de debite restante și nici nu a fost încunoștințată asupra unor compensări.
De asemenea, Curtea constată că pârâta se află în eroare atunci când susține că această operațiune, de compensare, ar fi avut loc la data de 1.08.2007, când reiese din probațiunea administrată că ea a fost realizată în privința impozitului aferent anului 2005.
În egală măsură, nu pot fi reținute trimiterile la textul art. 115 din OG nr. 92/2003, întrucât în cauză lipsește dovada faptului că reclamanta și-ar fi manifestat vreo opțiune în sensul indicat de acest text legal.
În privința recursului declarat de către societate, Curtea reține că acesta este întemeiat, motiv pentru care va fi admis în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și a art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. sentința fondului fiind modificată în parte, în sensul anulării parțiale a actelor contestate, respectiv a exonerării societății și de la plata sumei de 6.300 lei, reprezentând obligații accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende persoane fizice aferent anului 2005.
Pentru a dispune astfel, Curtea aluat în considerare prev. art. 114 alin. 4 din OG92/2003, conform cărora: " pentru creanțele fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta și va considera valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, în suma și din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a creditării unui cont bugetar".
(6) din același text de lege prevede că termenul de depunere a cererii este de 1 an. Sancțiunea nerespectării termenului este decăderea.
Cererea reclamantei privind îndreptarea erorii din cele două documente de plată a fost depusă la data de 1.08.2007 - aspect necontestat de niciuna din părți - respectiv peste termenul de 1 an prevăzut de art. 114 alin. (6) din nr.OG 92/2003, însă nu a fost contestată nici împrejurarea că solicitarea de transfer a sumelor în discuție în contul corect a fost admisă, pe baza acestei cereri realizându-se, la data de 28.09.2007, o compensare.
Așadar, în cazul prezentat, în care s-a aprobat și efectuat transferul sumelor respective, S trebuia să considere valabilă plata impozitului pe dividende de la momentul efectuării acesteia, respectiv data plății inițiale, conform prevederilor legale invocate chiar de către pârâtă, fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție cerută de legiuito, respectiv cea a creditării uni cont bugetar.
În acest sens, Curtea achiesează la susținerile reclamantei conform cărora sancțiunea decăderii a fost acoperită prin faptul că intimata a aprobat cererea sa pentru transferul sumelor dintr-un cont în altul, prin nota de restituire nr. 36.678 din 28.09.2007, astfel că, potrivit legii, pârâta ar fi trebuit să recunoască ca dată de plată a impozitului data plății inițiale, precum și faptul că petenta a fost de bună-credință, achitându-și în timp util obligațiile către stat.
De asemenea, sancțiunea majorărilor de întârziere se aplică, conform celor mai sus arătate, pentru neplata obligațiilor fiscale în termenele legale, iar nu pentru plata acestora într-un alt cont al bugetului de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 1.221 din 6 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în parte, în sensul că admite în totalitate acțiunea reclamantului și anulează în parte deciziile nr. 14/25.03.2008 și nr. 1.885/28.11.2007 emise de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE pentru sumele de 6.300 lei și 4.402 lei, reprezentând obligații accesorii la plata cu întârziere a impozitului pe dividende persoane fizice aferent anului 2005 și 2006.
Respinge recursul declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./6.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Simona Szabo
