Contestație act administrativ fiscal. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 282
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice PNî mpotriva sentinței civile nr. 2/CF/08.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea constată că s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2/CF din 8.01.2009 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (Ministerul Finanțelor Publice) și a dispus scoaterea pârâtului din cauză;
- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - I, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N și în consecință: a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5.727,92 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare precum și dobânda aferentă acestei sume calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003; a obligat pârâta la plata sumei de 39,3 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autovehicul second-hand din Germania pentru a cărei primă înmatriculare a fost nevoită să plătească taxa de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. Deși pe chitanță există mențiunea "anulat", suma de 5.727,92 lei este într-adevăr plătită, în caz contrar, autovehiculul nu ar fi fost înmatriculat (înmatriculare ce rezultă din cartea de identitate depusă). Considerând nelegală perceperea sumei, reclamanta a solicitat restituirea sumei, solicitare ce i-a fost negativ soluționată de autoritatea fiscală.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată. Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt numai contribuabila reclamantă și Administrația Finanțelor Publice N și numai aceste părți au calitate procesuală. Nu există temei nici legal și nici convențional pentru obligarea în solidaritate pasivă la plata a Administrației Finanțelor Publice P N și Ministerului Economiei și Finanțelor, atâta timp cât Administrația Finanțelor Publice N are personalitate juridică și buget propriu.
Acțiunea reclamantei se dovedește întemeiată în parte pentru motivele care urmează: Taxa specială de înmatriculare este prevăzută de art. 2141, 2142și 2143din Legea nr. 571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 2141, 2142și 2143din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege de mai sus arătate au fost introduse în Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " de primă înmatriculare" care potrivit art. 2142alin. 2 se plătește "cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene, respectiv art. 90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene, text care are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 2141- 2143din Codul Fiscal și potrivit art. 148 alin 4 din Constituție autorității judecătorești îi revinde obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Un efect indirect al taxei instituite prin art. 2141- 2143din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art. 2142din Legea nr. 571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Aceeași natură a unei taxe cu efect echivalent o are și taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008. În acest sens, deși scopul declarat de legiuitor este cel al protecției mediului, nu rezultă pentru ce motiv un autoturism înmatriculat deja în România este mai puțin poluant decât un autoturism aflat la prima înmatriculare.
Reglementarea OUG nr. 50/2008 nu este aplicabilă în cauză inclusiv pentru motivul că aplicarea acestor prevederi asupra unor obligații fiscale născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legilor.
În ce privește cererea privind plata de dobânzi aceasta este întemeiată numai în parte. Fiind vorba despre restituiri de sume de la buget, dobânda aplicabilă aceasta este cea prevăzută de art. 124 din OG nr. 92/2003.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Administrația Finanțelor Publice PNa formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
1. Instanța a admis în mod greșit acțiunea întrucât nu a avut în vedere principiul constituțional stabilit prin art. 1 alin. (5).
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de Codul fiscal în art. 2141-2143. În cauză este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică obligată la plata acestei taxe și care nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plată.
Art. 2141din Codul fiscal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se aplică tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare, astfel că nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană autoritățile competente au dreptul și obligația, conform art. 21 alin. 3 din Legea nr. 42/2000, să aibă inițiative legislative, respectiv de a face propuneri de modificare și completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu dreptul comunitar.
2. Se impun a fi avute în vedere dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/20, în vigoare de la data de 1.07.2008.
3. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 124 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. Dobânzile reglementate de acest text sunt datorate numai în cazul depășirii termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 pentru soluționarea cererilor de restituire sau de rambursare. Aceste aspecte sunt prevăzute și în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, precum și în Ordinul nr. 1899/2004, în capitolul 2.
Nu se putea dispune obligarea sa la actualizarea sumei plătită cu titlu de taxa specială de primă înmatriculare cu dobânda calculată conform art. 124 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 în condițiile în care reclamantul nu a cerut acest lucru; practic, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Dacă se trece peste aceste argumente trebuie reținut că în cauză este vorba despre dobânda civilă reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000.
Recursul nu este fondat.
1. Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este, din punctul de vedere al naturii juridice, un impozit indirect, fiind reglementată în Codul fiscal în titlul VII -Accize.
Problema ridicată de această taxă nu este aceea a existenței ei. În repetate hotărâri Curtea Europeană de Justiție a reținut că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția respectării dispozițiilor art. 90 (fostul art. 95) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, text care are menirea de a asigura completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele importate și produsele care se află deja pe piața națională (cauza C-387/01, ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un autovehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când stabilesc respectiva taxă (cauzele C-345/93 -, C-47/88 - Comisia/Danemarca și C-375/95 - Comisia/Republica ). Curtea a mai hotărât că taxele care se aplică autoturismelor dintr-un stat membru, atât celor noi, cât și celor de ocazie și indiferent de originea lor, nu sunt conforme cu art. 90 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene dacă și în măsura în care nivelul accizei aplicate autoturismelor de ocazie importate din alte state membre depășește proporția accizei reziduale în valoarea autoturismelor de ocazie similare cărora li s-a aplicat aceeași acciză în statul membru în cauză înainte de prima lor înmatriculare în acel stat (cauza C-313/05 - ); în același sens a hotărât că art. 90 par. 1 trebuie interpretat ca interzicând o taxă atâta timp cât valoarea sa, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este stabilită fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate (cauzele reunite C-290/05 și c-333/05, Ndasdi și ).
Așadar, incompatibilitatea dintre prevederile Codului fiscal și dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este vădită în cazul autovehiculelor second-hand. În cauză, a fost achiziționat un astfel de autoturism din Germania, iar pentru înmatricularea lui reclamantul a fost nevoită să plătească o taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.261 lei, taxă care a fost stabilită fără o reducere proporțională cu valoarea deprecierii reale a unor autoturisme similare înmatriculate deja în România; din anexele la care face trimitere art. 2141din Codul fiscal rezultă o creștere a valorii pe baza vechimii autoturismului și a normei de poluare.
În aceste condiții și ținând seama de dispozițiile art. 148 din Constituția României - potrivit cărora aplicarea prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate dispozițiile contrare din dreptul intern, astfel cum se prevede prin alin. (2), autoritatea judecătorească fiind unul dintre garanții aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), astfel cum se dispune prin alin. (4) - curtea de apel constată că, dispunând restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, tribunalul a pronunțat soluția cu respectarea principiilor priorității dreptului comunitar, a aplicării directe a dispozițiilor legislației comunitare primare și nediscriminării.
În condițiile în care obligația instanțelor judecătorești de a garanta aplicarea principiului priorității dreptului comunitar are un fundament constituțional, iar rolul autorității judecătorești este acela de a aplica legea nu de aoc ompleta ori modifica, dispozițiile art. 21 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 invocate de recurenta-pârâtă nu au nicio relevanță.
2. Aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate fi făcută litigiului de față fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii; noul act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior. Reclamantului, care a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în iulie 2007, nu i se poate imputa diferența dintre această taxă și taxa de poluare instituită printr-o ordonanță adoptată în iulie 2008.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 4 din Codul fiscal potrivit cărora orice modificare și completare a Codului se face numai prin lege, iar intrarea în vigoare a acestor modificări și completări se face cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. Prin urmare, modificările aduse Codului fiscal prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate intra în vigoare înainte de 1.01.2009.
3. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata taxei de primă înmatriculare în sumă de 5.727,92 lei și dobânda legală calculată la această sumă. Instanța este cea care a stabilit dispozițiile legale aplicabile, respectiv cele cuprinse în Codul d e procedură fiscală; aceste dispoziții au fost în mod corect aplicate.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, astfel cum susține recurenta. Este adevărat că, potrivit art. 3 alin. 3 din această ordonanță, în alte cazuri decât pentru comercianți, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. Însă, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 este aplicabil doar în cazul prevăzut de art. 2, respectiv în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală. Totodată, sunt de reținut dispozițiile art. 10 din aceeași ordonanță potrivit căruia obânzile percepute sau plătite, între alte persoane, de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Prin urmare, în materie fiscală, existând reglementări specifice - art. 124 din Codul d e procedură fiscală - nu sunt aplicabile dispozițiile din Ordonanța Guvernului nr. 9/2000. Instanța de fond nu a stabilit ea însăși cuantumul dobânzii și nici data de la care se calculează, astfel încât recurenta va putea proceda conform art. 124 din Codul d e procedură fiscală, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de modificare ori de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul contencios administrativ fiscal declarat de recurenta -pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. 2/CF/08.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-contestator -I. - prin mandatar și intimatul - pârâtMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE, - - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
Ex.2 06 aprilie 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
