Contestație act administrativ fiscal. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr.325
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.850/29.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr.850/29.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea dobânzilor, excepție invocată de pârâta T, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare și a dispus anularea chitanței seria - nr. - din 27.03.2008 emisă de T și obligă pârâta T să restituie reclamantului suma de 3.355 lei reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare -, cu dobândă legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei și a obligat pârâta T la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din c/v taxă timbru și timbru judiciar.
În motivare s-a reținut că reclamantul achiziționat autovehiculul la data de 21 februarie 2008 din Germania și pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să achit în contul bugetului de stat suma de 3.355,00 RON, reprezentând taxa de primă înmatriculare, percepută în temeiul articolului 2141- 2143,Cod fiscal. S-a mai arătat că la data de 22 aprilie 2008 solicitat pârâtei restituirea sumei și dobânda aferentă, susținând ilegalitatea perceperii acesteia în raport de dispoziții la art. 90 alin. (1) Tratatul CE. Pârâta nu a răspuns la plângere, astfel încât a formulat acțiune în contencios.
Analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea reclamantului privind plata dobânzilor bancare, excepție invocată de către pârâtă, instanța o va respinge ca neîntemeiată întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Mai mult, reclamantul are temei de drept în solicitarea unor astfel de dobânzii, respectiv disp. art. 1088. civil.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța observă, în primul rând, că în cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe, conform înscrisului aflat la fila 11 din dosar.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă tacit de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T întrucât nu a răspuns la plângerea formulată de reclamant și aflată la fila 7 din dosar.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia chitanței de plată nr. - din 27.03.2008 emisă de T, dispune anularea acesteia și obligă pârâta T să restituie reclamantului suma de 3.355 lei reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul Mercedes-Benz cu nr. de înmatriculare -, cu dobândă legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, pârâta T, aflându-se în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
În cauză a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice T, solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În esență se critică prima instanță pentru că a admis acțiunea în tot deși, se impunea doar în parte, cu privire la cu privire taxa rezultata ca diferența între suma de 3.355 lei achitată de contribuabil la data de 27.03.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 2141- 2143, din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauza.
Învederează instanțe că, la data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanța:
"ART. 14 1) Prezenta ordonanța de urgenta intra în vigoare la data de 1 iulie 2008. 2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare. "
Învederează instanței faptul că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
De asemenea se critică prima instanță pentru acordarea, fără temei legal a dobânzii, astfel că se arată că potrivit art.2 din nr.OG 9 /2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzuta de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv in cazul in care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arata rata dobânzii:
"ART. 2 În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
Or, în speță, obligația de plata a taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este putătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care să prevadă ca această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, in mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, această taxă nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul să fie astfel obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
În practică, această taxă se achită de către contribuabili la o data la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterala de voința, fără ca organele fiscale să-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plată sau data a scadenței inexistente, după cum a arătat.
În aceste condiții, aferent taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule (taxa de prima înmatriculare) prevăzuta de art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organele fiscale nu au calculat niciodată dobânzi pentru plata cu întârziere a taxei, întrucât nu există un temei legal care să permită acest lucru, în lipsa unui termen de plată a taxei.
Ca urmare, în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) prevăzută de art. 2141- 2143( din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este putătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului plătitor, cu ocazia plății acesteia de către contribuabili, în conformitate cu principiul echivalenței juridice, această taxă continuă să fie nepurtătoare de dobânzi și în situația inversă, respectiv în momentul în care se pune problema restituirii taxei de la bugetul de stat.
Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurată și garantată prin acordarea de către instanța de judecată, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa specială actualizată cu rata inflației, de la data plății și până la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea, în mod nelegal și vădit nejustificat, a unor dobânzi "legale" care nu sunt prevăzute de lege în cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzut de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat și se admite împotriva sentinței civile nr.850/29.2008, se modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta față de reclamantul la dobânzi conform art.124 Cod procedură fiscală și se mențin în rest dispozițiile sentinței, pentru că:
Privitor la critica legată de acordarea dobânzilor către reclamant, art.124 Cod procedură fiscală, referitor la " în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget", prevede la alin.1 că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabili au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz, acordarea dobânzilor făcându-se la cererea contribuabililor.
Art.124 alin.2 Cod procedură fiscală, prevede că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod.
Deci, legislația fiscală conține o reglementare specială în materia dobânzilor aferente sumelor de restituit sau rambursat de la buget, și care se aplică prioritar față de reglementarea generală cuprinsă în legislația civilă.
Cum sentința s-a pronunțat fără respectarea dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală, recursul este fondat sub acest aspect și se admite așa cum s-a menționat anterior.
Curtea respinge ca neîntemeiată critica recurentei legată de incidența prevederilor OUG nr.50/2008 pentru că suma în litigiu nu a fost încasată în baza acestei ordonanțe, ci a prevederilor art.2141-2143Cod procedură fiscală și cum legalitatea actului administrativ se analizează prin raportare la dispoziția legală în baza căruia aceasta s-a emis, este irelevantă apariția unui nou act normativ în materia taxei de litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.850/29.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta față de reclamantul la dobânzi conform art.124 Cod procedură fiscală.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./5.03.2009
Tehnored. /2 ex./13.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
