Contestație act administrativ fiscal. Decizia 434/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 434/2009
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban președinte
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&6
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice - PNî mpotriva sentinței civile nr. 100 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta -pârâtă - P N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul declarat în termen, motivat față de faptul că la dosarul de fond nu se află atașate dovezile de comunicare ale sentinței recurate, legal scutit de la plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței tribunalului, iar pe fond, respingerea acțiunii și menținerea obligației de plată a taxei speciale, întrucât textele de lege în baza cărora a fost obligat reclamantul nu încalcă legislația europeană și nu reprezintă un regim fiscal discriminatoriu ori neconstituțional.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului neamț reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului P neamț - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 3.667,21 lei reprezentând contravaloarea taxei speciale de primă înmatriculare, actualizată la data plății în raport de indicele de inflație și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat un autoturism second-hand adus din Germania, pentru a cărui înmatriculare a fost nevoit să achite bugetului de stat suma de 3667,21 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, percepută în temeiul art. 214 - 2143din Codul fiscal. Reclamantul consideră nelegală impunerea fiscală motiv pentru care cere restituirea sumei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului PNa depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Se susține legalitatea impunerii fiscale efectuate în temeiul art. 214 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, textul de lege aflat în vigoare și nefiind declarat neconstituțional sau discriminatoriu.De asemenea, se invocă prevederile OUG nr.50/2008, care conferă reclamantului dreptul de a cere restituirea diferenței dintre suma plătită de reclamant și taxa de poluare prevăzută de acest act normativ.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român, a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei călită:: procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice. Se arată în ace-sens, că reclamantul se află în administrarea fiscal teritorială a Administrație Finanțelor Publice a Municipiului P N - care are și calitate procesuală pasivă în cauză. Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea ca neîntemeiată i acțiunii, susținându-se legalitatea impunerii fiscale făcute în baza art.214 alin.1 din Legea nr.517/2003.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: adresa cu nr.9876 din 1.07.2008 emisă de Trezoreria P N, certificat de înmatriculare al autovehiculului, extras din cartea de identitate a autovehicolului, adresa cu nr.68375 din 18.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice PNp recum și cererea reclamantului de restituire a sumei.
Prin sentința civilă nr. 100/CF din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului neamț și s-a dispus scoaterea acestora din cauză.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P N și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3667,21 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare actualizată la data plății în raport de indicele de inflație și la plata sumei de 39,3 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanța reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand provenit din Germania, pentru a cărui primă înmatriculare a fost nevoit să achite taxa prevăzută de art. 214 alin. 1 din Codul fiscal. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea sumei de la buget.
S-a reținut că taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.214,214 li 214 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art.214,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate. Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin OUG nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită " taxă de primă înmatriculare" care potrivit art.214 alin 2 se plătește " cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Un efect indirect al taxei instituite prin art.214 - 214 din Codul Fiscal este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.214 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Deși prevederile art.214- 2143din Codul Fiscal nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art.214 - 214 din Codul Fiscal și potrivit art.148 alin 4 autorității judecătorești I revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P
PNa criticat sentința sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 5 din Constituție potrivit căruia este obligatorie respectarea Constituției și a legilor și astfel restituirea taxei către reclamant s-ar fi făcut cu încălcarea acestui principiu constituțional. Că dispozițiile care reglementează taxa de primă înmatriculare nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii iar taxa nu încalcă dispozițiile E deoarece aceasta se aplică tuturor autoturismelor oricare ar fi locul de proveniență iar restituirea sumelor de la buget se realizează conform art. 117 din Codul d e procedură fiscală.
Solicită recurenta și a se face aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea nu sunt datorate deoarece nu are nici o culpă în emiterea actelor.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate de recurentă, văzând și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, constată că este nefondat pentru considerentele următoare.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond reclamantul a cumpărat din Germania un autoturism second - hand marca Wolkswagen Golf pentru care a achitat, în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, suma de 3.667,21 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, iar cererea reclamantului de a-i fi restituită suma achitată cu acest titlu fost respinsă de pârâtă.
Prin art. 2141Cod fiscal se instituie o taxă specială pentru autoturismele și autovehiculele comerciale prevăzute în acest text, taxă care se plătește la prima înmatriculare în România a acestora (art. 2142Cod fiscal).
Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor similare naționale.
Aceste dispoziții din dreptul comunitar asigură libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin interzicerea oricăror taxe interne discriminatorii față de produsele similare din alte state comunitare.
În acest context taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal și aplicabile autovehiculelor și autoturismelor second - hand la prima înmatriculare în România constituie o măsură discriminatorie luată de Statul Român față de produsele din țările comunitare față de cele similare din România cărora nu le este impusă o astfel de taxă, fiind contrară dispozițiilor art. 90 din
Sub acest aspect Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în două cauze - și (Ungaria) și (Polonia) - reținând incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite de Ungaria și respectiv Polonia cu dispozițiile art. 90 din
Reținând caracterul discriminatoriu al taxei speciale prevăzută prin art. 2141- 2143Cod fiscal, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea legislației aplicabile în materie.
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României respectarea Constituției și a legilor este obligatorie. Tot Constituția, prin art. 148 (2) consacră caracterul obligatoriu al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și a celorlalte reglementări comunitare dar și principiul aplicării prioritare a acestora față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea prin art. 148 (4) Constituția abilitează autoritatea judecătorească, alături de alte instituții, să garanteze aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 al art. 148.
Mai mult, Curtea de Justiție Europeană în cauza Simmenthal (C-106/77) a statuat cu valoare de principiu că judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, împotriva oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare,lăsând acestea neaplicate prin propria putere de deciziefără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituționale.
În consecință judecătorul fondului nu a încălcat prevederile constituționale așa cum susține recurenta, ci dimpotrivă a făcut o deplină aplicare Constituției României în contextul în care România a devenit stat comunitar.
Așadar judecătorul român are deplină putere de a statua cu privire la dreptul comunitar aplicabil și când legea internă este contrară celei comunitare este fără relevanță dacă această lege a fost sau nu declarată, de o altă autoritate neconstituțională sau discriminatorie.
Sub aspectul criticilor privind fondul dreptului acestea sunt neîntemeiate, curtea analizând implicit acest motiv de recurs când a statuat asupra dreptului aplicabil situației de fapt reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentei ca instanță de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 aceasta este nefondată.
Acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, iar în speță acesta este inaplicabil, având în vedere că raportul de drept fiscal s-a născut anterior intrării în vigoare a acestuia, taxă achitată în temeiul art. 214 Cod fiscal fiind contrară art. 90 din E, fiind o taxă nulă. Nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravin dreptului comunitar.
Nici critica ce vizează cheltuielile de judecată nu poate fi reținută, instanța de fond dând eficiență în mod corect dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P, împotriva sentinței civile nr. 100/CF/20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și intimatul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
12 mai 2009
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara
