Contestație act administrativ fiscal. Decizia 455/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.455/CA/2008 -
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-/A, -B 114,.6, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr.273/CA din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului reclamant - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.125 din 3.12.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimatul reclamant a depus la dosar în data de 3.12.2008 note de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar sentința nr.290 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, copia minutei deciziei nr.391/CA - R din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr- și decizia nr.211/CA - R din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, ca fiind practică judiciară, fiind vorba despre cauze similare. Precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, respingerea excepției prematurității formulării acțiunii, ca urmare a nerespectării procedurii prealabile. Cu toate că aceasta, procedura prealabilă, nu era obligatorie, a respectat- Astfel că, solicită respingerea recursului, precizând că taxa prelevată este nelegală conform dispozițiilor tratatului Constituției Europene, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța nr.-/3.12.2008.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.273/CA din 17 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția de prematuritate a acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, și în consecință a anulat actul administrativ cu nr.44280/10.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O și a obligat pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme în cuantum de 6287 lei RON, achitată prin chitanța seria - nr. -/29.08.2007, sumă ce urma a fi actualizată cu rata dobânzii legale, de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 639,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat in contul Trezoreriei Municipiului O suma de 19894 lei RON cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, pentru autoturismul marca BMW, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -, eliberată de Trezoreria Municipiului O la data de 17.07.2007 (5).
Prin cererea înregistrată la. B sub nr. 33572 din 15.02.2008 ( 4), reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunicare, iar prin adresa cu același număr din 19.02.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Administrația finanțelor Publice a Municipiului O - Serviciul Colectare Venituri executare Silită Persoane Fizice ( 5) i s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 117 alin. (1) din OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Pârâta, prin răspunsul comunicat reclamantului a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente: Constituția României și Jurisprudența Curții de Justiție Europene, Astfel:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Referitor la Jurisprudența Curții de Justiție Europene se poate aminti ca exemplu cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - ori, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția prematurității cererii de chemare în judecată. Menționează că potrivit art.7 din Legea 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Ori, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, după care a introdus acțiunea la instanța de contencios administrativ. Precizează că ănainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamantul nemulțumit de răspunsul primit la cererea formulată avea obligația să-l conteste la organul fiscal potrivit dispozițiilor imperative menționate, coroborate cu prevederile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Astfel, doar după emiterea deciziei de către organul fiscal de soluționare a contestației reclamantului, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Precizează că dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză întrucât, pe de o parte, nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare" iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat de Tratatul Comunității Europene.
Menționează că taxa specială pentru autoturisme a fost calculată în conformitate cu prevederile art.2141și art.2142din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale care reglementează atât modul de calcul cât și scutirile de la plata acestei taxe, ori în cazul de față reclamantul avea obligația plății acestei taxe și ca atare, recurenta în mod temeinic și legal a calculat și încasat taxa.
Solicită a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care a intrat în vigoare la data de 1.07.2008. Astfel, potrivit art.11 "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În drept recurentul a invocat art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul a solicitat prin "Notele de ședință" respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel apreciază că este nefondat, urmând a fi respins.
Cât privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de recurentă pe considerentul că nu s-ar fi respectat prevederile art.7 din Legea 554/2004 coroborate cu prevederile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală, curtea de apel reține că este nefondată.
Se reține că intimatul reclamant a solicitat restituirea unei sume de la bugetul de stat pe care el o consideră că ar fi fost prelevată ilegal. Pârâta recurentă a emis adresa nr.44280 din 10.03.2008 prin care îi comunică faptul că taxa specială este datorată în baza prevederilor legale în vigoare și că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru restituirea acesteia, reclamantul fiind îndrumat să se adreseze instanței de judecată - secția contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art.2141, 2142și 2143din Codul fiscal este contrară art.90 paragraf 1 din Tratatul CE întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene aduse în Românie în scopul reînmatriculării în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Potrivit art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
În speță instanța de fond în mod corect a aplicat direct prevederile art.90 alin.1 din Tratat și constatând că dispozițiile art.2141- 2143Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar a înlăturat aceste dispoziții.
Reținând că aplicarea dispozițiilor naționale privind taxa specială prevăzută de art.2141- 2143Cod fiscal autoturismelor și autovehiculelor second-hand din țările Uniunii Europene este contrară art.90 din Tratat instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, motivele de recurs formulate de recurentă sub acest aspect fiind nefondate.
Solicitarea recurentei ca instanța de recurs să aibă în vedere și prevederile OUG 50/1998 nu va fi reținută întrucât acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 iar în speță este inaplicabil.
Prin urmare, având în vedere cele ce preced, apreciind că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă instanța de recurs va respinge recursul.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 500 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a Municipiului Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul în O,-/A, -B 114,.6, județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.273/CA din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi4.12.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 10.12.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 18 decembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
