Contestație act administrativ fiscal. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.482
Ședinta publica din data de 22 februarie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3480 pronunțată în data de 29 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 15.02.2008, intimata DGFP a înregistrat întâmpinare.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3480 din 29.10.2007 a Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios formulată de reclamantul, privind anularea actului constatator nr. 129 din 21.11.2000 încheiat de organele vamale din cadrul Biroului Vamal, a procesului verbal nr.178 din 20.02.2006 întocmit de Direcția Regională Vamală O și a Deciziei nr.19 din 22.05.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr.19 din 22.05.2006 emisă de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice M, a actului constatator nr.129 încheiat de organele vamale din cadrul Biroului Vamal și a procesului verbal nr.178 din 20.02.2006 întocmit de Direcția Regională Vamală O, precum și exonerarea sa atât cu privire la datoria vamală de 2441 lei cât și cu privire la dobânzi în sumă de 9.594 lei aferente datoriei vamale și 629 lei penalități de întârziere, arătând în motivare că actele atacate sunt nelegale și netemeinice având în vedere că actul constatator nr.129 din 21.11.2000 nu i-a fost comunicat reclamantului decât o dată cu somația, deși pârâta sustine că a făcut comunicarea în 15.12.2000, dată la care reclamantul era plecat în Marea Britanie.
Pe de altă parte, declarația vamală nr.4902 din 17.06.1998 nu-i aparține reclamantului deoarece n-a introdus o mașină marca Toyota în țară iar modul de calcul al dobânzilor și al penalităților de întârziere este contrar dispozițiilor legale.
În drept a invocat dispozițiile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv formulată raportat la faptul că actul vamal a fost comunicat reclamantului la 15.11.2000 iar până la data depunerii contestației au trecut mai mult de 5 ani. Pe fond, consideră acțiunea neîntemeiată în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere atâta vreme cât debitorul nu a achitat în termen suma reprezentând obligațiile fiscale.
Prima instanță a reținut că prin Decizia nr.19 din 22.05.2006, Direcția Generală a Finantelor Publice Mar espins ca nedepusă în termen contestația formulată de pentru suma de 2441 lei, reprezentând datorie vamală și ca neîntemeiată pentru suma de 10.223 ron reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente datoriei vamale.
Tribunalul a apreciat că, având în vedere împrejurarea că actul constatator nr.129 din 21.11.2000 prin care s-a stabilit datoria vamală a fost comunicat debitorului la 15.12.2000, aspect ce rezultă din dovada confirmării de primire existentă la fila 33 iar contestația a fost depusă abia la 14.03.2006 (fila 40), respingerea acesteia ca tardiv formulată este în sensul dispozițiilor OUG nr.13/2001, în vigoare la acea dată, conform cărora contestația se va depune în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
In contextul celor arătate, apărarea reclamantului conform căreia a fost plecat din țară în perioada 1999 - 2002 fost considerată nerelevantă.
Potrivit art.141 alin.1 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României în cazul în mărfurilor impozitate pentru care legea prevede admitere temporară cu exonerarea parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale acceptate și înregistrate.
Tribunalul a mai arătat că reclamantul a contestat că ar fi semnat declarația vamală iar expertiza criminalistică efectuată în cauză nu a putut stabili cine este autorul semnăturii însă cum aceasta n-a fost declarată falsă, susținerile reclamantului sunt niște simple afirmații ce nu pot fi luate în considerare de instanță.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin actul constatator nr. 129 din 21.11.2000, organele vamale au retinut ca reclamantul in calitate de titular de operatiune, a introdus in tara, conform declaratiei vamale de transit nr. 4902/ 17.06.1998, autoturismul marca TOYOTA, serie sasiu nr. -, capacitate cilindrica 1984 cm cub, anul fabricatiei 1988 și că nu s-a prezentat la biroul vamal de destinatie pentru a incheia operatiunea de transit vamal vizând autoturismul introdus in tara, încălcând astfel dispozitiile art. 97, 98, 99 din Legea 141/ 1997.
Recurentul susține că actul constatator nr. 129 din 21.11.2000 nu a fost comunicat decât o data cu somatia, desi se sustine de catre pirita ca a fost comunicat in data de 15.12.2000 dupa cum rezulta din dovada confirmarii de primire, reclamantul a fost plecat din tara in Marea Britanie din anul 1999 in luna septembrie 2002, dupa care a plecat din nou la inceputul lunii ianuarie 2003.
Totodata reclamantul arată că nu a făcut o astfel de declarație și nu a introdus în țară o astfel de mașină astfel că nu se poate explica de unde apare declarația nr. 4902 din 17.06.1998 pe numele sau și că la fila 71 din dosarul de fond există dovada faptului ca acest autoturism nu figureaza inmatriculat.
Prin expertiza tehnica de specialitate efectuata in cauza s-a concluzionat ca semnatura de pe acea declaratie nu se stie cu certitudine daca a fost efectuata de reclamant sau nu, aspect care profita reclamantului.
În ceea ce privește Procesul verbal nr. 178/20.02.2006 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu, recurentul îl apreciază de asemenea ca nelegal, deoarece accesoriile puteau fi eventual calculate incepind cu data de 21.11.2000 - data incheierii actului constatator si la stingerea datoriei vamale iar pentru penalitati de intirziere, cel mai tirziu pana la inceperea procedurii de executare silita. Pentru perioada anterioara nu sunt datorate de reclamant.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Directia Generala a Finantelor Publice M, a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a sentinței atacate.
În motivare, pârâta a arătat că în ceea ce priveste termenul de exercitare al contestatiei erau incidente dispozitiile art. 4 alin. 1 din G nr. 13/2001, care prevede: "Contestatia se depune, sub sanctiunea decaderii, in termen de 15 zile de la comunicarea actului atacat, la organul emitent al acestuia".
Asa cum ar rezulta din confirmarea de primire, actul constatator nr.129/21.11.2000 a fost comunicat reclamantului de catre Biroul Vamal la 15.12.2000.
Dispozitiile codului d e procedura fiscala se completeaza cu dispozitiile codului d e procedura civila; asadar, in procedura de drept comun, atunci cand se trimite somatie sau adresa de infiintare a popririi, se comunica toate actele care au stat la baza acestora, asa cum prevede art. 387 alin. 4 proc. civ.; pe cale de consecinta, titlul executoriu (in speta actul constatator) a fost anexat somatiei, neputand fi luata in considerare, ca data de depunere a contestatiei, data de comunicare a somatiei.
In conformitate cu art. 93 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei, itularul este obligat sa informeze de indata autoritatea vamala aupra oricaror modificari care influenteaza derularea operatiunii sub regimul vamal aprobat" lucru pe care reclamantul nu l-a facut.
Din acest context, rezulta ca, motivul plecarii din tara este absolut nejustificat. Instanta de judecata este limitata in aprecierea legalitatii deciziei de probele care au stat la baza emiterii acesteia.
Decaderea a fost definita de art. 103 alin. 1 Cod procedura civila: "Neexerciarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui alt act de procedura in tennenul legal atrage decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr- o imprejurare mai presus de vointa ei".
Intimata mai arată că s-a expertizat semnătura de pe declaratia vamala si nu de pe confirmarea de primire din litigiu care se gaseste la fila nr. 3 anexata la decizia atacata, unde exista dovada ca recomandata a fost predata si semnata " la data de 15.12.2000.
Semnarea declaratiei vamale de catre titularul operatiunii de tranzit nu este obligatorie ca conditie ad validitatem, fiind necesara doar semnarea de catre personalul vamal, de altfel, personalul vamal a semnat declaratia vamala. Potrivit art. 125 din Decretul nr. 337/1981: "Declaratia vamala de tranzit se vizeaza de organele vamale." Aceasta cuprinde toate elementele de identificare ale reclamantului, elemente ce nu puteau fi comunicate decat de catre el, singurul in masura sa declare datele din propriul act.
Reclamantul a contestat ca ar fi semnat declaratia vamala iar expertiza criminalistica efectuata in cauza nu a putut stabili cine este autorul semnaturii, insa cum aceasta n-a fost declarata falsa, sustinerile reclamantului sunt simple afirmatii ce nu pot fi luate in considerare de instanta.
Față de dobânzi și penalități, intimata a arătat, în esență, că se impune cu necesitate a se face aplicabilitatea art. 158 alin. 1 si 3 din Legea nr. 141/1997, astfel: "Debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala. Declaratia vamala si actul constatator sunt titluri executorii."
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Chestiunea esențială asupra căreia se subsumează prezentul litigiu este dacă actul constatator nr.129 din 21.11.2000 prin care s-a stabilit datoria vamală a fost comunicat debitorului la 15.12.2000, sau doar odată cu somația de executare.
Curtea reține că acest act constatator a fost comunicat reclamantului la 21.11.2000, așa cum rezultă din dovada confirmării de primire existentă la fila 33 din dosarul de fond, semnată de soția reclamantul și necontestată prin înscriere în fals.
Față de acest aspect prezintă mai puțină importanță că prin expertiza tehnica de specialitate efectuata in cauza s-a concluzionat ca semnătura de pe acea declarație nu se stie cu certitudine daca a fost efectuata de reclamant sau nu, deoarece, pe de o parte, reclamantul putea contesta actul în termen, având în vedere că i-a fost comunicat, iar, pe de altă parte, expertul a identificat similitudini cu scrisul reclamantului, fiind posibil ca acesta să fi semnat actul în discuție.
Recurentul reclamant mai invocă că a fost plecat din tara in Marea Britanie din anul 1999 până in luna septembrie 2002, dupa care a plecat din nou la inceputul lunii ianuarie 2003, însă această susținere nu a fost demonstrată și nu este, în plus, nici pertinentă, absența din țară nefiind un element care să genereze întreruperea unui termen de prescripție.
Este la fel de lipsită de relevanță susținerea reclamantului potrivit căreia la dosarul de fond ar exista dovada faptului ca acest autoturism nu figurează înmatriculat, obiectul litigiului referindu-se la alte aspecte.
Prin urmare, față de data comunicării actului atacat și împrejurarea depunerii contestației abia la 14.03.2006, respingerea acesteia de către organul financiar ca tardiv formulată este în sensul dispozițiilor OUG nr.13/2001, în vigoare la acea dată, care prevedea depunerea contestației în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
De asemenea, în ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere, Curtea reține că potrivit art. 158 alin. 1 si 3 din Legea nr. 141/1997, debitorul datoriei vamale ia cunostinta despre cuantumul acestei datorii prin declaratia vamala acceptata si inregistrata de autoritatea vamala, iar declarația vamala si actul constatator sunt titluri executorii. În consecință, nu există o cauză exoneratoare de plata obligațiilor legale accesorii, reclamantul datorându-le și pe acestea.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3480 din 29.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2008.
PRESEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
RED./MR
03.03.08/2 EX.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Eleonora
