Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 238/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.238
Ședința publică din data de 22 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă reclamanta personal.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că, pricina se află la doilea termen de judecată. Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prezent în sală agentul de poliție din comuna depune procesul verbal privind executarea mandatului de aducere pe seama martorului.
La solicitarea instanței reclamanta arată că nu mai are martori de propus în cauză, învederând totodată că numele său înainte de căsătorie, era, mama sa era șvabă iar tatăl era, iar date despre împrejurarea în care a avut loc refugiul familiei sale, cunoaște de la părinți.
Instanța reținând incidența în speță a dispozițiilor art. 188 alin.3 pr. civilă revine asupra administrării probei testimoniale privind audierea martorului și nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea hotărârii emise de către pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 cu toate consecințele care decurg din aceasta.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.11.2007, reclamanta a solicitat anularea hotărârii nr.21893 din 09.07.2007 emisă de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și obligarea acesteia de a emite nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că în perioada noiembrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu mama sa din localitatea prin punctul de frontieră în localitățile Nouă și apoi în localitatea T, județul C din motive de persecuție etnică, fapt ce l-a dovedit cu declarații de martori.
Prin întâmpinarea (fila 14 ), pârâta a solicitat respingerea acțiunii, deoarece martorii care au susținut declarații notariale nu au prezentat credibilitate în fața comisiei de soluționare a acestor cereri, datorită împrejurării că au susținut declarații repetate și pentru persoane. Mai mult de atât pârâta a apreciat că nici negația emisă de Arhivele Naționale, Direcția Județeană C nu încadrează reclamanta în situația prevăzute la art.1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, respectiv a refugiului pe motive de persecuție etnică.
Examinând acțiunile prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, curtea de apel reține următoarele:
Din declarațiile susținute de martorii și în fața notarului public (filele 24-25), și ulterior din depoziția martorului, susținută în fața instanței ( fila 31 din dosarul cauzei), completate în cazul ambilor martori cu hotărâri emise de către pârâtă ( nr.11971/28.10.2003, respectiv, nr.11140/05.09.2003 ) prin care le- fost recunoscută acestora calitatea de beneficiari ai Legii nr.189/2000; rezultă refugiul reclamantei, împreună cu mama sa, din localitatea prin punctul de frontieră în localitățile Nouă și apoi în localitatea T, județul C, din octombrie 1941 până în 06 martie 1945. Totodată, prezent în sală la dezbateri, în vederea audierii, martorul a declarat în fața instanței că refugiul reclamantei a avut loc în luna octombrie 1941, din localitatea, în cătunul Nouă și ulterior în localitatea
Martorii au relevat că motivul părăsirii domiciliului a fost faptul, că familia reclamantei a avut divergențe cu vecinii de etnie ă, odată cu ocuparea de Nord de către trupele hortyste, suferind din partea acestora persecuții de natură etnică, care erau numeroase în aceea zonă.
Instanța în temeiul rolului activ și față de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 188 alin.1 pr. civilă, administrarea probei testimoniale privind audierea și a martorului, care a susținut declarație autentificată, cu mandat de aducere.
La termenul stabilit în cauză, în vederea audierii a fost înregistrat procesul verbale privind neexecutarea mandatului de aducere pe numele martorului, din motive care țin de starea de sănătate a acestuia. Motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art.188 alin.3 pr.civilă curtea a revenit asupra administrării probei testimoniale în cauză.
Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri si lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost refugiată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Față de probațiunea existentă, situația reclamantei face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul reclamantei împreună cu familia sa într-un teritoriu rămas statului român, pentru persecuții etnice.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 189/2000, instanța admite acțiunea reclamantei ca întemeiată, și va obliga pârâta să- acorde reclamantului drepturile prevăzute de nr.OG 105/1999 pentru perioada 15 octombrie 1941 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 iulie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta cu domiciliul în -, județul C împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în C-N- și în consecință:
Dispune anularea Hotărârii nr. 21893/09.07.2007 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15.10.1941 -06.03.1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de nr.OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 01.07.2006.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - - -
Red. /
4 ex./28.02.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus
