Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4996/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4996
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - TRANS SRL PRIN ADM. împotriva sentinței numărul 1297 din 07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat pentru recurenta reclamanta - - TRANS SRL PRIN ADM. și consilier juridic pentru intimata pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenta reclamanta - - TRANS SRL PRIN ADM. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța nr. 560 - 330 - 0050 - 26.11.2009 în valoare de 4 lei și practică judiciară.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamanta - - TRANS SRL PRIN ADM. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației formulate.
Apreciază că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Arată că facturile îndeplinesc toate condițiile legale prev. de art. 145 Codul fiscal; dacă acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea societății furnizoare era culpa acesteia, iar nu a societății reclamante.
Arată că ÎCCJ a pronunțat un cu privire la această speță statuând că în cazul în care documentele justificative prezentate furnizează toate informațiile prev. de dispoz. legale se poate reduce TVA sau se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit.
Consideră că în mod greșit a fost obligată recurenta reclamantă a achita de 2 ori TVA pentru bunurile achiziționate. Nu solicită acordarea unor cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă D solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate de prima instanță.
Arată că facturile respective au fost întocmite cu respectarea condițiilor legale prev. de art. 145 Codul fiscal, însă nu au fost înregistrate în contabilitatea societății furnizoare - aceasta era o obligație legală ce nu a fost respectată; mai mult era în interesul societății reclamante ca acele facturi să se regăsească în contabilitatea societății furnizoare.
În replică, reprezentantul recurentei reclamante învederează că bunurile au fost achiziționate au fost achitate integral; nu se poate reține culpa acesteia pentru neînregistrarea facturilor în contabilitatea societății furnizoare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința nr. 1297 din 1297 din 07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta - - TRANS SRL PRIN ADM. în contradictoriu cu intimata pârâtă
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin cererea formulată la data de 31.03.2009, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - COM-TRANS SRL, în contradictoriu cu pârâta D, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 30/06.02.2009 emisă de DGFP D, prin care s-a respins contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere nr. 3949/28.11.2008, comunicate la data de 05.12.2008, încheiate de și, consilieri superiori din cadrul - D, prin care s-au stabilit taxe și impozite suplimentare în cuantum de 3.617 lei constând în impozit pe profit 1262 lei, majorări impozit pe profit 391 lei, TVA 1499 lei, majorări de întârziere 465 lei.
In motivare reclamanta a arătat că la data de 28.11.2008, prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 3949/28.11.2008 au fost stabilite taxe și impozite suplimentare în cuantum de 3.617 lei constând în impozit pe profit 1262 lei, majorări impozit pe profit 391 lei, TVA 1499 lei, majorări de întârziere 465 lei. Împotriva respectivelor acte administrativ fiscale a formulat contestație care a fost respinsă, motivat de faptul că - SRL, nu a înregistrat în evidența financiar contabilă facturile întrucât nu au fost emise de aceasta, nefiind operat transferul de bunuri.
S-a considerat că respectivele acte contestate sunt netemeinice și nelegale, având în vedere că Decizia nr. 30/06.02.2009 nu răspunde la motivele contestației formulate și sunt în contradictoriu cu cele reținute de organul constatator, cât și cu dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f și art. 155 (5) din Legea 571/2003.
In ceea ce privește motivele contestației, societatea reclamantă a aratat că urmare a unei interpretări eronate a legii și a stării de fapt, consilierii organului fiscal au considerat că facturile cu nr. 454/10.12.2007 și nr. 455/11.12.2007 emise de către - SRL A privind achiziția de piese auto nu îndeplinesc condițiile pentru a fi documente justificative.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 218 (2) pr. fiscală, art. 1 din Legea 82/1991 rep. și art. 19, 145 și 155 din Legea 571/2003 modificată.
S-a depus la dosar copia Deciziei nr. 30/06.02.2009.
La data de 02.06.2009, pârâta DGFP D prin reprezentant, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrativ fiscale contestate ca temeinice și legale.
In motivare, pârâta a arătat că în mod întemeiat s-a constatat că reclamanta a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli cu piese de schimb având la bază facturi care nu îndeplinesc condițiile de document justificativ și de deductibilitate fiscală, deoarece facturile respective nu au fost emise și nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății furnizoare, fiind documente care nu aparțin unității furnizoare.
Datorită faptului că respectivele facturi nu îndeplinesc condițiile legale de documente justificative și implicit de deductibilitate fiscală, reclamanta a diminuat în mod nejustificat și TVA-ul de plată, exercitând în mod nelegal dreptul de deducere a TVA aferentă facturilor. De asemenea, deoarece facturile prin acre s-au făcut achizițiile de piese de schimb nu au fost emise de societatea furnizoare s-a constatat că în speță transferul bunurilor și în consecință acele achiziții nu intră în sfera de aplicare a TVA.
Pârâta a depus la dosar raportul de inspecție fiscală nr. 3949/28.11.2008, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 258/28.11.2008 și documentația care a stat la baza emiterii actelor administrativ fiscale contestate.
Analizând cererea și înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut faptul că prin contestația formulată s-a solicitat anularea deciziei nr. 30/06.02.2009 emisă de D - Serviciul de Soluționare Contestații, anularea raportului de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 3949 din data de 28 2009 emise de D - Activitatea de Inspecție fiscală.
Potrivit disp. art. 21 alin. 4 lit. f fiscal nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor
Instanța de judecată a constatat că reclamanta a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli cu piese de schimb având la bază facturi care nu îndeplinesc cheltuielile de document justificativ și de deductibilitate fiscală întrucât respectivele facturi au fost emise și nu au fost înregistrate în evidența contabilă a unității furnizoare, fiind astfel documente ce nu aparțin acesteia.
Prin urmare facturile nr. 454/10.12.2007 și nr. 455/11.12.2007 nefiind evidențiate în documentele financiar contabile ale societății SRL duc la concluzia că nu sunt emise de aceasta și nu îndeplinesc condiția de document justificativ.
Prin urmare cheltuielile respective nu sunt deductibile fiscal la stabilirea profitului impozabil.
Neînregistrarea respectivelor facturi în contabilitatea societății furnizoare este echivalentă situației în care respectivele acte nu sunt emise de persoana juridică respectivă astfel că transferul proprietății asupra bunurilor nu s-a realizat și prin urmare neavând loc o tranzacție nu se poate pune nici problema deducerii taxei pe valoare adăugată.
Astfel, societatea reclamantă a diminuat în mod nejustificat taxa pe valoarea adăugată de plată, exercitând în mod nelegal dreptul de deducere a TVA aferentă respectivelor facuri.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs reclamanta - - TRANS SRL.
În motivele de recurs s-a invocat faptul că facturile de achiziție nr. 454/10.12.2007 și nr. 455/11.12.2007 emise de SRL A au fost întocmite cu respectarea art. 155 (5) din Legea nr. 571/2003, cuprinzând mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină un document pentru a fi considerat document justificativ.
Instanța de fond a făcut o greșit aplicare a legii și interpretare eronată a probatoriului, respingând acțiunea cu o motivare sumară, fără a răspunde motivelor invocate de reclamantă.
Recursul este fondat.
Obiectul cauzei îl formează cererea privind anularea deciziei nr. 30/06.02.2009 emisă de D, anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 3949/28.11.2009 emise de D, motivele de nelegalitate invocate de reclamantă fiind interpretarea greșită dată de organul fiscal cu privire la faptul că facturile nr. 454/10.12.2007 și nr. 455/11.12.2007 emise de SRL A nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerate documente justificative, lipsa temeiului de drept al obligației reclamantei de a verifica înregistrarea facturilor în contabilitatea societății furnizoare și lipsa culpei reclamantei în ipoteza unei astfel de omisiuni.
Instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a contestației și menținere a actelor administrativ fiscale ce fac obiectul cauzei pe argumentul că cele două facturi nu îndeplinesc condițiile de document justificativ și de deductibilitate fiscală întrucât au fost emise și nu au fost înregistrate în evidența contabilă a unității furnizoare, fără ca la dosarul cauzei să fie administrate probe în acest sens.
Instanța și-a însușit concluziile organului fiscal, fără a răspunde motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă și fără a face trimitere la suportul probator în raport de care a stabilit starea de fapt.
Procedând în această modalitate, instanța nu a cercetat fondul, aspect ce determină soluția de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei în raport de art. 312 alin. 3 și 5 Codul d e procedură civilă.
În rejudecare, instanța va pune în discuția părților probele propuse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, precum și orice alte aspecte de fapt și de drept necesare pentru stabilirea caracterului de document justificativ a celor două facturi fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - - TRANS SRL PRIN ADM. împotriva sentinței numărul 1297 din 07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/15.12.2009
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
