Alte cereri. Decizia 5000/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 5000
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei nr. 776 din data de 18 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Consiliul Local C, Primăria C și
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: revizuientul și intimații Consiliul Local C, Primăria C și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul arhivă, revizuientul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, chitanța nr.560 - 275 - 0068 din 02.10.2009 în valoare de 2 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 322 Codul d e procedură civilă, instanța invocă excepția inadmisibilității formulării prezentei cereri de revizuire.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin sentința nr. 4554/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului C, Primăria C și
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat să constate legalitatea HCL nr. 51/1998 a Dispoziției nr. 892/1991, a Ordinului de repartizare nr. 16569/1998 și de asemenea să se constate că pârâta C nu a respectat dispozițiile HCL nr. 51/1998 și nu i-a încheiat contract de închiriere și să fie obligată aceasta să-i fie încheie contract de închiriere și să fie obligată să-i plătească reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi.
A apreciat instanța de fond că prin actele administrative a căror legalitate se solicită de către reclamant a se constata, i-a fost repartizat acestuia spațiul comercial situat în C, str. -, -emina, Parter, care a fost vândut ulterior către -, fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare cumpărare cu plata prețului în rate, nr. 6745/28.03.2003.
A constatat prima instanță că prin sentința civilă nr. 2800/1996 a Judecătoriei Deva rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, s-a constatat dreptul locativ al - SRL C, asupra spațiului comercial și s-au anulat Dispoziția nr. 125/1994 și ordinului de repartiție nr. 599/1994 emisă de Consiliul Local C numitului și s-a anulat totodată contractul de închiriere nr. 82/1994 încheiate între C și numitul.
De asemenea s-a reținut că prin sentința civilă nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova, menținută prin decizia civilă nr. 6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA, decizie irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul - SRL, împotriva pârâților Consiliul Local C, C și, constatându-se nulitatea absolută a ordinului de repartiție nr. 16569/1998 și a contractului de închiriere nr. 12/1998 cu consecința repunerii pârâților în situația anterioară.
S-a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 311/1998 a Tribunalului Dolj pârâta Caf ost obligată să încheie cu reclamanta contractul de închiriere pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pentru spațiul din litigiu și prin sentința nr. 2484/2000 pronunțată de Tribunalul Dolj definitivă și irevocabilă, Caf ost obligată să vândă spațiul comercial ce face obiectul litigiului către - SRL, apreciindu-se că aceasta este singura titulară a unui drept locativ valabil asupra spațiului comercial.
Față de probele administrate, Tribunalul Dolja apreciat că spațiul respectiv este proprietatea privată a - SRL, astfel încât nu poate fi obligată pârâta C să dispună de un bun care este proprietatea altei persoane, la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărarea aflându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu se poate constata legalitatea unor acte administrative care au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nu pot fi obligați pârâții să dispună de bunuri ce nu le aparțin.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că Secția Contencios Administrativ și Fiscal nu avea competența de a soluționa litigiul, acesta având caracter comercial.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a soluționat cererea formulată la data de 04.10.2007 în dosarul nr- și că în mod greșit au fost conexate dosarele nr- și nr-, încălcându-se astfel hotărârea instanței comerciale din data de 12 septembrie 2007, prin care s-a dispus disjungerea cauzei.
Recurentul a mai arătat că în mod greșit nu s-a consemnat în hotărâre și nu s-a luat în calcul cererea formulată la data de 25.09.2007 din dosarul nr-, cererile din 15.10.2007 din - și nr- precum și concluziile scrise formulate la data de 08.10.2007.
S-a mai susținut că reclamantul făcut dovada că deține acte juridice ce nu sunt lovite de nulitate cu privire la spațiul comercial începând cu data de 01.04.1998, respectiv Hotărârea nr. 51/31.03.1998 a Consiliului Local C, Dispoziția nr. 892/22.04.1998 a primăriei C, ordinul de repartizare nr. 16569/22.04.1998 emis de primăria
Recurentul a mai arătat că motivarea sentinței instanței de fond este eronată având în vedere că sentința nr. 2800/1996 a Judecătoriei Craiova se referă la alte acte juridice emis anterior datei de 01.04.1998 și care nu fac obiectul judecării cauzei, precum și faptul că sentința nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova și decizia nr. 6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA se referă la anularea unui ordin de repartiție emis de Consiliul Local C și a contractului de închiriere nr. 12/23.04.1998 încheiat cu C, iar acțiunea reclamantului are ca obiect constatarea legalității unui ordin de repartiție emis de o altă instituție, respectiv Primăria
Prin decizia nr. 776 din 18 aprilie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul reclamantului, a casat în parte sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj - Secția Comercială capetele de cerere având ca obiect constatarea că pârâta C nu a respectat prevederile art.1 și 2 din Hotărârea nr.51 a Consiliului Local C și prevederile art.1 șiart.2 din Dispoziția nr-892 din data de 22.04.1998, emisă de Primăria C, că nu a încheiat cu reclamantul contract de închiriere începând cu 01.04.1998 și obligarea acestei pârâte să încheie contract de închiriere începând cu data de 01.04.1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs, precum și cererea de instituire a sechestrului judiciar. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, cu privire la motivul de recurs formulat de reclamant vizând necompetența instanței de contencios administrativ de a soluționa litigiul s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată la data de 21.06.2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului C, Primăria Municipiului și C formulând șapte capete de cerere respectiv: 1) constatarea legalității hotărârii nr. 51/31.03.1998 emisă de Consiliul Local C; 2) constatarea legalității dispozițiilor nr. 892/22.04.1998 emisă de Primăria C; 3) constatarea legalității ordinului de repartizare nr. 16569/22.04.1998 emis de Primăria Municipiului C; 4) constatarea nerespectării de către pârâta Cap revederilor art. 1 și art.2 din Hotărârea nr. 51/1998 a Consiliului local C și a art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892/22.04.1998 emisă de Primăria Municipiului C; 5) constatarea neîncheierii contractului de închiriere de către C începând cu 01.04.1998 pentru spațiul situat în C, str. -, -emina, parter, 150. în baza ordinului de repartizare emis de primăria Municipiului C; 6 ) obligarea pârâtei C să încheie cu reclamantul contract de închiriere începând cu data de 01.04.1998 pentru spațiul comercial în suprafață de 173,66 mp. iar în caz de neexecutare obligarea la plata către reclamant a sumei de 1000 lei pe zi de întârziere și 7) obligarea pârâtei să plătească despăgubiri reclamantului pentru prejudiciul cauza prin neexecutarea obligației de a încheia contractul de închiriere.
Ulterior, prin cererea formulată de reclamant la data de 05.07.2007 s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar cu privire la spațiul comercial în litigiu situat în C, Str. -, -emina, Parter, 150, până la soluționarea litigiului.
În raport de dispozițiile art. 1 și 10 din legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ s-a reținut că în raporturile juridice de drept administrativ ce intră în sfera de reglementare a contenciosului administrativ se caracterizează prin faptul că una dintre părți are calitatea de autoritate publică ce execută și organizează executarea legii, emițând acte administrative supuse în ceea ce privește controlul de legalitate instanțelor de contencios administrativ.
În speță, s-a constatat că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competență, având în vedere că a soluționat capetele de cerere 4,5,6 și7, precum și cele referitoare la instituirea sechestrului judiciar ca instanță de contencios administrativ, deși aceste cereri vizau nerespectarea obligației de încheiere a contractului de închiriere cu privire la un spațiu comercial între reclamant prin firma sa - Com SRL C și C, litigiul având un caracter comercial.
Potrivit prevederilor art. 8 din legea nr. 554/2004 obiectul acțiunii de chemare în judecată de competența instanței de contencios administrativ, îl poate constitui anularea, în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate și eventuale reparații pentru daune morale, precum și pentru nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Condiția prevăzută de textul legal pentru titularul unei astfel de acțiuni este ca acesta să fi fost vătămat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim prin actul unilateral respectiv.
Or, din modul în care au fost formulate capetele de cerere 4-7 din acțiunea introductivă, a rezultat în mod neîndoielnic că obiectul acestora nu este unul specific contenciosului administrativ, ci acțiunii de drept comun, în speță acțiunii comerciale în raport de obiectul material al raportului juridic litigios, spațiul comercial situat în C, strada -, -emina parter 150, obiectul acțiunii concretizându-se de fapt într-o obligație "de a face" respectiv de încheiere a contractului de închiriere și de obligare la plata de daune interese în caz de nerespectare a acestei obligații.
S-a constatat că reclamantul nu a solicitat prin capetele de cerere 4-7, așa cum au fost individualizate prin prezenta decizie, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act de autoritate, adică o hotărâre sau o decizie cu caracter unilateral prin care autoritatea să se manifeste ca autoritate publică, ci obligarea L C la închirierea unui spațiu comercial în baza unei decizii a autorității publice, raport juridic în care ambele părți se manifestă pe poziții de egalitate una față de cealaltă.
Este adevărat că introducerea acțiunii de către reclamant este consecința refuzului pârâtei L C de a încheia contractul de închiriere cu reclamantul, însă s-a apreciat că acest refuz nu poate fi cenzurat în cadrul unei acțiuni în contencios.
În consecință, cu privire la capetele de cerere formulate de reclamant prin acțiunea introductivă nr.4-7, precum și cu privire la capătul de cerere privind sechestrul judiciar ce intră în competența instanței ce soluționează fondul potrivit art.598 Cod Procedură Civilă, Curtea a reținut întemeiat recursul reclamantului urmând a-l admite trimițând cauza pre competentă soluționare la Tribunalul Dolj - Secția Comercială competentă material pentru a soluționa cauza, în raport de dispozițiile art.312 alin.6 Cod Procedură Civilă.
Critica formulată de recurentul reclamant în sensul nesoluționării cererii formulată de reclamant la data de 04.10.2007 în dosarul nr.- s-a constatat că este nefondată, având în vedere că prin încheierea pronunțată la data de 10 octombrie 2007 în dosarul nr.- s-a dispus îndreptarea încheierii de ședință din 26.09.2007si a fost admisă cererea formulată de reclamant în acest sens la data de 04 octombrie 2007.
S-a apreciat că nu pot fi reținute nici criticele vizând conexarea dosarelor nr- și nr-, potrivit art.164 și art.165 Cod Procedură Civilă, conexarea și disjungerea pricinilor reprezentând simple măsuri pentru o mai bună administrare a justiției, constatarea în fapt a existenței condițiilor cerute pentru conexare și respectiv pentru disjungere fiind lăsată la libera apreciere a instanțelor de fond, în urma conexării sau a disjungerii pricinii părțile păstrându-și neschimbate drepturile pe care le aveau.
Nici motivul de recurs vizând neluarea în considerare a cererilor formulate de reclamant la data de 25.09.2007 și 15.10.2007, precum și a concluziilor scrise din data de 08.10.2007, s-a apreciat că nu poate fi reținut, instanța de fond soluționând cauza în raport de motivele de fapt și de drept expuse de reclamant atât în cuprinsul acțiunii introductive, cât și în cuprinsul cererilor formulate pe parcursul desfășurării procesului.
Cu privire la criticile recurentului reclamant vizând nelegalitatea soluției instanței de fond privind capetele de cerere 1-3, respectiv constatarea legalității Hotărârii nr.51/31.03.1998 a Consiliului Local C, Dispoziției nr.892/22.04.1998 a Primarului Municipiului C și a Ordinului de repartizare nr.16569/22.04.1998 emis de Primarul Municipiului C, Curtea a apreciat legală sentința instanței de fond, reținând că față de condiția existenței unei vătămări ca urmare a emiterii actului administrativ sau a refuzului de soluționare a unei cereri, de prezumția de legalitate a oricărui act administrativ, precum și de caracterul executoriu al actului administrativ, soluția instanței de fond este legală.
Cu privire la Ordinul de repartizare nr.16569/22.04.1998 emis de Primarul Municipiului C, s-a constatat că în mod corect Tribunalul Dolja reținut că cererea de constatare a legalității acestuia este nefondată având în vedere că prin sentința nr.15901/2000 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia nr.6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a constata nulitatea acestui ordin.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuientul.
A susținut că Ordinul de repartizare nr.16569/22.04.1998 a fost emis de Primăria C și nu de Primarul Municipiului C, așa cum s-a reținut greșit, iar prin sentința nr.15901/2000 a Judecătoriei Craiova rămasă irevocabilă prin decizia nr.6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA, a fost constatată nulitatea unui alt ordin de repartizare emis de Consiliul local
Ca temei legal a invocat dispozițiile art.322 și următoarele Cod pr.civilă.
Examinând cererea de revizuire, în raport de art.322 alin.1 Cod procedură civilă, instanța constată că cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit acestor dispoziții, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri dată de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică, fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situație nu se întâlnește în cazul în care instanța de recurs respinge recursul sau când această instanță admite recursul, casează decizia dată în apel și menține decizia primei instanțe.
Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul, sunt acelea prin care instanțele admit recursul și rejudecând cauza dedusă judecății modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins, în această ipoteză calea de atac extraordinară fiind inadmisibilă.
În speță, cererea de revizuire privește decizia nr.776 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, decizie prin care această instanță a admis recursul formulat de revizuient, împotriva sentinței nr.4554 din 26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj și a casat în parte această sentință și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Dolj, Secția Comercială,respectiv capetele de cerere având ca obiect constatarea că pârâta C nu a respectat prevederile art.1 și art.2 din Hotărârea nr.51 a Consiliului Local C și prevederile art.1 și art.2 din Dispoziția nr.892/1998, emisă de Primăria C, că nu a încheiat cu reclamantul contract de închiriere începând cu 01.04.1998 și obligarea acestei pârâte să încheie contract de închiriere începând cu data de 01.04.1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs, precum și cererea de instituire a sechestrului judiciar. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Din considerentele deciziei supuse revizuirii, rezultă că instanța de recurs a constatat că primele 3 capete de cerere ale acțiunii reclamantului au fost soluționate legal de instanța de fond, față de condiția existenței unei vătămări ca urmare a actului administrativ sau a refuzului de soluționare a unei cereri, de prezumția de legalitate a oricărui act administrativ și de caracterul executoriu al acestuia.
Referitor la Ordinul de repartizare nr.16569/1998 emis de Primarul Municipiului C, instanța de recurs a constatat reținerea corectă de către instanța de fond a faptului că acest ordin a fost declarat nul prin sentința nr.15901/2000 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia nr.6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA.
Cu privire la capetele de cerere formulate de reclamant prin acțiunea introductivă nr.4-7, precum și cu privire la capătul de cerere privind sechestrul judiciar, instanța de recurs a constatat greșita soluționare a acestora de către instanța de contencios administrativ, având în vedere că ele sunt de competența instanței comerciale a Tribunalului Dolj.
Cum motivele de revizuire invocate au în vedere primele 3 capete de cerere cu privire la care instanța de recurs a reținut legalitatea sentinței recurate și prin urmare menținerea acesteia, se constată că prin decizia supusă revizuirii nu se evocă fondul și ca atare cererea de revizuire este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei nr. 776 din data de 18 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Consiliul Local C, Primăria C și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/07.01.2010
Jud.recurs:;;
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
