Contract administrativ. Decizia 4992/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4992
Ședința publică de la 26 2009
Completul constituit din:
Președinte: - - Judecător
- - JUDECĂTOR 1: Carmina Mitru
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
Grefier:
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței numărul 338 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Consiliul local.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC SRL, lipsind intimatul reclamant Consiliul local.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SRL depune HCL nr. 8/03.03.2007.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SRL solicită admiterea recursului potrivit dispoz. art. 304 pct. 3 Codul d e procedură civilă.
Arată că terenul ce face obiectul contractului de concesiune aparține domeniului privat - așa cum este prevăzut în înscrisurile de la filele 5, 26 și 27 din dosarul de fond - iar nu domeniului public al Comunei, motiv pentru care apreciază că acest litigiu era de competența dreptului comun - comercială, iar nu de competența secției de contencios administrativ și fiscal.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauze spre rejudecare la Tribunalul Olt - Secția Comercială.
Apreciază că în baza rolului activ prev. de art. 129 Codul d e procedură civilă, instanța de fond trebuia să pună în discuția părților competența materială în soluționarea prezentei cauze.
De asemenea, arată că la filele 39-40, 49-50 din dosarul Tribunalului Olt se găsește întâmpinarea depusă de către pârâta SC SRL.
Această întâmpinarea avea caracter reconvențional, pârâta formulând pretenții proprii în prezenta cauză, însă prima instanță nu s-a pronunța asupra acesteia.
Nu solicită acordarea unor cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința nr. 338 din 24.04.2009 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- s-a dmis acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, reprezentată prin administrator și s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. l849/ 3 iulie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O l secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamantul Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâta SC SRL C, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. l849/3.07.2007.
În motivarea acțiunii, s-a arăta că, între părți s- încheiat contractul de concesiune nr. l849/ 3 iulie 2007, având ca obiect exploatarea unui spațiu din domeniul privat în suprafață de 67,50. situat in comuna, sat, jud O, cu destinație de farmacie umană, prețul concesiunii fiind în sumă de l6.000 lei, din care pârâta a depus, cu titlu de garanție suma de 8.000 lei, reprezentând o cotă parte din suma datorată cu titlu de redevență pentru primul an, rămânând de achitat diferența de l6.000 lei pe o perioadă de 48 de luni, respectiv suma de 333 lei lunar.
Reclamanta a mai arătat, că începând cu luna aprilie 2008, pârâta nu a mai achitat redevența lunară, fapt ce conduce la rezilierea contractului conform clauzelor prev. la art 4 din contract și nici nu a amenajat spațiul pentru deschiderea farmaciei.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar contractul de concesiune nr. l849/ 3 iulie 2007, chitanțele privind plata redevenței achitată de pârâtă în perioada august 2007 -martie 2008, caietul de sarcini.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare la data de 20.03.2009 și l7,04.2009 prin care a arătat că este de acord cu rezilierea contractului de concesiune, cu condiția ca reclamanta să-i plătească sumele de bani plătite cu titlu de redevență actualizată cu indicele de inflație precum și contravaloarea investițiilor realizate la spațiul concesionat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că societatea a dat dovadă de bună credință in derularea contractului de concesiune și a plătit în avans J din prețul total al concesiunii, respectiv suma de l6.000 lei după care a achitat lunar suma de 333 lei, cu toate că aceasta sumă reprezenta redevență anuală și nu lunară.
După încetarea mandatului vechiului primar, s-a arătat că actualul primar - în mod abuziv a interzis accesul pârâtei în spațiul concesionat, fără aon otifica ori denunța contractul, motive pentru care societatea nu a mai achitat redevența, fiind de acord cu rezilierea contractului cu condiția achitării de către pârâtă a sumelor de bani achitate cu titlu de redevență precum și a investițiilor realizate, constând în amenajări, reparații și îmbunătățiri.
În susținerea întâmpinării pârâta a depus la dosar chitanțele privind plata redevenței, factura fiscală din 2.08.2007, privind achiziționarea unor materiale de construcții.
Analizând acțiunea reclamantei în raport de înscrisurile depuse la dosar și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Intre părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. l849/3 iulie 2007 prin care reclamanta i-a concesionat pârâtei SC SRL un spațiu în suprafața de 67,50, situat in comuna, sat, jud O, cu destinație de farmacie umană, pe o perioadă de 49 ani, începând de la data de 2 iulie 2007, redevența fiind în sumă de l6.000 lei,care trebuia achitată în primii 5 ani, potrivit caietului de sarcini, din care pârâta a achitat suma de 8000 lei la data încheierii contractului, reprezentând o cotă parte din suma datorată concedentului pe primul an de activitate potrivit prevederilor art. 7 pct. 7 din contract.
Având în vedere faptul că pentru primul an pârâta a achitat redevența, reclamanta concedentă a procedat la calcularea redevenței lunare prin împărțirea valorii de l6.000 lei la perioada rămasă de plată, respectiv la restul de 48 de luni ( 4 ani ), rezultând suma de 333 lei lunar pe care pârâta concesionară trebuia să o achite începând cu luna august 2007 conform clauzelor prev. la art.3 din contract.
Din înscrisurile depuse la dosar respectiv chitanțele de plată ( filele l7- 25 ) rezultă că începând cu luna martie 2008, pârâta nu a mai plătit redevența lunară și nici nu a amenajat spațiul în vederea realizării obiectivului pentru care fost concesionat, respectiv " destinație de farmacie umană."
Potrivit art. 4 din contractul de concesiune, neplata redevenței sau executarea cu întârziere a acestei obligații conduce la rezilierea contractului, iar potrivit prevederilor art. 7 pct., concesionarul este obligat să asigure exploatarea bunului, potrivit obiectivelor stabilite de către concendent.
În contractele sinalagmatice, existența unei clauze accesorii de rezoluțiune sau reziliere, în caz de neexecutare a obligației uneia dintre părți, este prezumată.
Având în vedere că pârâtul nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, în sensul că nu a realizat obiectivul pentru care a concesionat spațiul comercial și nici nu a plătit redevența începând cu luna aprilie 2008, Tribunalul în conformitate cu preved. art l020-l02l cod civil, a dispus rezilierea contractului de concesiune.
Susținerile pârâtei prin întâmpinarea depusă la dosar cu privire la faptul că societatea nu putut realiza obiectivele concesiunii, datorită faptului că după alegerile din iunie 2008, noul primar i-a interzis accesul în spațiu, nu au putut fi reținute, având în vedere aspectele învederate chiar de administratorul societății în ședința din 27.03.2009, care a relatat faptul că societatea are în posesie spațiul comercial pe care însă nu-l folosește, precum și poziția pârâtei pe parcursul procesului care a refuzat să achite redevența restantă, fiind de acord cu rezilierea contractului.Având în vedere faptul că desființarea contractului urmează să fie dispusă din culpa exclusivă a pârâtei ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale.
Tribunalul a constatat că nu se impune obligarea reclamantei la plata redevenței precum și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate de pârâtă, pretenții pe care de altfel pârâta nu le-a solicitat pe calea cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta pârâtă SC, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, s-a reținut că soluția primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
La data de 14,10.2009, intimatul reclamant Consiliul Local a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a reținut că recursul este nefondat și a solicitat respingerea acestuia și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate.
La termenul de judecată din data de 26.11.2009, recurenta pârâtă a depus la dosar Hot. nr. 8/30.03.2007 emisă de Consiliul local al comunei și a invocat excepția de necompetentă materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei.
În susținerea excepției invocate, recurenta a arătat că terenul ce face obiectul contractului de concesiune nr. 1849/03.07.2007 aparține conform HCL nr. 23/2006 a Consiliului local, domeniului privat al comunei, iar nu domeniului public pentru a atrage competența instanței de contencios administrativ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul Consiliul local a chemat în judecată pârâta SC solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună rezilierea contractului de concesiune nr. 1849/03.07.2007, încheiat între Consiliul local în calitate de concedent și societatea pârâtă în calitate de concesionar având ca obiect exploatarea unui spațiu din domeniul privat al comunei în suprafață de 67, 50 mp situat în comuna, satul, jud,
La art. 2 lit. a din Contract, părțile au stipulat că spațiul concesionat va avea destinația de farmacie umană.
Examinând cu prioritate, excepția de necompetență materială ce a fost invocată de către recurenta pârâtă, Curtea o apreciază ca fiind fondată.
Contractul de concesiune având ca obiect un bun aparținând domeniului privat al unității administrativ teritoriale, încheiat între o autoritate a administrației publice și o societate comercială este un contract de drept privat, iar nu un contract de drept administrativ, întrucât:
Potrivit art. 5 alin. 2 din Lg. nr. 213/1998 " Dreptul unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c, teza finală din Lg. nr. 554/2004 sunt asimilate actelor administrative în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ ".
Ori dat fiind că, contractul de concesiune în discuție are ca obiect un bun proprietate privată a unității administrativ teritoriale, per a contrario, nu intră sub incidența prevederilor referitoare la contractele administrative.
Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că acțiunea având ca obiect rezilierea contractului de concesiune dedus judecății este un contract comercial, fiind incidente dispoz. art. 4 din Codul Comercial.
Astfel, în baza art. 304 pct. 3 Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința Tribunalului și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Olt - Secția Comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței numărul 338 din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant Consiliul local.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Olt - Secția Comercială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE: Carmina Mitru - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/MB/15.12.2009
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
