Contestație act administrativ fiscal. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.507/CA/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor în contencios administrativ și fiscal formulate de pârâteleDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C,cu sediul în O,-, jud.B -în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR,cu sediul în B,- șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,cu sediul în O,--4, jud.B în contradictoriu cu intimatul reclamantul, O,-, -.124,.17, jud.B împotriva sentinței nr.456/CA din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, că recurenta pârâtă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, precum și faptul că, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursurilor în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.456/CA din 10 iunie 2009, Tribunalul Bihorar espins excepția tardivității invocată de pârâta
A admis cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, și în consecință;
A dispus anularea Deciziei nr.111/28.11.2008 emisă de DGFP B, a actului constatator nr.2059/2006, a dispoziției de urmărire nr.6949/2007 și a deciziei nr.6948/2007 emise de C și B și exonerează pe reclamant de la plata obligațiilor stabilite în sarcina sa.
Totodată, a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 504,30 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Raportat la excepția tardivității contestării actului constatator, a constatat că este neîntemeiată și a respins- A reținut că prin decizia nr. 111 din 28.11.2008 pronunțată de către pârâta DGFP B, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se expres în considerentele acesteia că, în urma verificării, contestația a fost depusă în termenul legale prevăzut de art. 207 alin. 1 din OG nr. 2/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Cât privește fondul litigiului dedus judecății, instanța a reținut că reclamantul a importat un autoturism marca VW pe care l-a introdus în țară la data de 02.07 2006, aspect necontestat de către pârâte, dar cu privire la care a achitat taxele la data de 04 iulie 2006 cu chitanța nr. 1897/A/04.07.2006 cu titlu de accize și TVA. În acest sens a achitat suma de 6.667 lei aferentă valorii în vamă de 26.105 lei prin raportare la prevederile nr. 687/2001.
Ulterior, organele vamale, efectuând controlul în temeiul art. 100 din Codul vamal, au apreciat că prin raportare la data de 04.07.2006 când s-au întocmit formalitățile vamale de import și la care s-a încheiat regimul de tranzit, valoarea în vamă a autovehiculelor folosite importate se stabilește potrivit nr.1076/26.06.2006 publicat în Of. nr. 577/04.07.2006 ce abroga nr. 687/2001, motiv pentru care au fost recalculate obligațiile vamale în raport de noile dispoziții și s-a întocmit actul constatator nr. 2059/16.07.2006 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o diferență de drepturi vamale de 1812 lei ( 313 lei accize și 1499 lei TVA).
Împotriva acestui act administrativ fiscal, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 111/28.11.2008 a DGFP
Problema de drept dedusă judecății constă în stabilirea normei legale incidente, respectiv a aplicării legii în timp, având în vedere că cele două ordine se succed.
Principiile ce guvernează aplicarea legii civile în timp sunt neretroactivitatea acesteia și aplicarea imediată a legii civile noi.
Aceste principii se referă la faptul că situațiile născute anterior intrării în vigoare a legii noi rămân supuse reglementării vechi, dispoziția nouă aplicându-se de îndată, dar numai raporturilor juridice ivite după intrarea ei în vigoare.
În speță este evident că norma nouă reprezentată de Ordinul Ministrului Finanțelor 1076/04.07.2006 (publicat în M Of. nr. 557/04.07.2006) a abrogat, pe data intrării sale în vigoare, respectiv 04.07.2006, Ordinul nr. 687/2001.
Însă, autoturismul respectiv a fost introdus în țară la data de 02.07.2006, potrivit declarației vamale, acesta fiind și motivul pentru care organele vamale au calculat obligațiile vamale, respectiv accize și TVA în sumă de 6.667 lei aferente valorii în vamă de 26.105 lei prevăzută de nr. 687/2001,în vigoare la acea dată.
Potrivit art. 90 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României: "Daca nu se prevede în mod expres altfel, data declaratiei vamale acceptate este data înregistrarii ei si determina stabilirea si aplicarea tuturor dispozitiilor privind regimul vamal".
Prin urmare, în cazul de față este în afara oricărui echivoc faptul că suma datorată este cea calculată prin raportare la data înregistrării declarației vamale, iar faptul că fost achitată în data de 04.07.2006 după cum rezultă din chitanța nr. 1897, nu îndreptățește organele vamale să recalculeze taxele prin raportare la noul ordin intrat în vigoare ulterior înregistrării declarației vamale.
Pentru aceste considerente, în temeiul textelor legale invocate și a art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a admis cererea formulată și pe cale de consecință a constatat că în mod nelegal s-a stabilit suplimentar în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 1.812 lei cu titlu de taxe vamale și taxa pe valoarea adăugată, astfel că a dispus anularea deciziei nr. 111/ 28.11.2008 a DGFP, anularea actului constatator nr. 2059/16.07.2006, a deciziei nr. 6948/23.03.2007 privind accesoriile calculate la sumele datorate și a dispoziției de urmărire nr. 6949/23.03.2007 ce vizează toate aceste sume.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtelor, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă le-a obligat pe acestea la plata sumei de 504,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ce constau în taxa de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen au declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B arată că, în mod eronat instanța de fond a respins excepția tardivității, pe care a invocat- Astfel, arată că, actul constatator nr.2059/2006 și procesul verbal de calcul a accesoriilor au fost comunicate contestatorului în data de 21.03.2007, prin publicitate în conformitate cu prevederile art.44 alin.3 din nr.OG92/2003.
Contestația împotriva actului constatator nr.2059/2006 a fost formulată de către reclamant în data de 10.06.2008, astfel cum reiese din sentința civilă nr.5821/30.09.2008, pronunțată în dosarul nr- de către Judecătoria Oradea. Prin această sentință, instanța de fond a admis excepția necompetenței sale materiale și pe cale de consecință a dispus trimiterea contestației la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, spre competentă soluționare. În considerentele aceleiași sentințe instanța de fond a reținut că cererea privind contestația împotriva actului constatator nr.2059/16.07.2006 a fost depusă pentru termenul de judecată din data de 10.06.2008 (în dosarul nr- a Judecătoriei Oradea ).
Cu alte cuvinte, contestația împotriva actului constatator nr.2059/2006 a fost formulată la mai mult de un an de la comunicarea acestuia. Or în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2007 "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia". În același sens sunt și prevederile art.207 alin.1 din O, nr.92/2003. "contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii".
Acesta este un termen stabilit de către legiuitor în mod imperativ, sancțiunea nerespectării acestuia fiind decăderea.
Reiese în mod evident că, această contestație împotriva actului constatator nr.2056/2006 a fost formulată în afara termenului legal, fapt pentru care solicită admiterea excepției tardivității și să se constate decăderea numitului de a formulat contestație împotriva actului constatator.
Referitor la fondul cauzei, arată că în data de 4.07.2006, la Biroul Vamal O, s-au întocmit formalitățile vamale pentru importul autoturismului marca VW Passat la solicitarea intimatului reclamant. Drepturile vamale de import au fost achitate autorității vamale în baza chitanței vamale cu nr.1897/A/04.07.2006, serie mecanică -. Baza legală pentru stabilirea drepturilor vamale de import a fost nr.687/2001, privind stabilirea valorii în vamă, publicat în Monitorul Oficial nr.207 din 24 aprilie 2001.
Valoarea în vamă la care au fost calculate drepturile vamale pentru bunul în cauză, încadrat în tariful Vamal de Import la poziția 8703 - autoturism folosit cu capacitate cilindrică între 1801 - 1900 cmc, combustibil motorină, a fost stabilită în baza prevederilor art.2 din ordinul nr.687/2001, respectiv valoarea de 7359 Euro, 1 Euro = 3.5474 lei, valoarea prevăzută în Anexa 3 din Ordinul nr.687/2001, pentru autovehicule cu vechime peste 2 ani. În baza documentului vamal au fost stabilite și încasate drepturi de import în sumă de 6667 lei, respectiv: accize = 1435 lei, TVA = 5235 lei.
În data de 16.07.2006, în conformitatea cu prevederile art.100, 223 (1) lit.a, (2) din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, art.79 alin.3 din Regulamentul vamal de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin nr.HG707/2006 și având în vedere prevederile nr.1076/26.06.2006 pentru aprobarea valorii în vamă pentru bunurile introduse în țară de persoanele fizice, ordin care abroga nr.687/2001 începând cu data de 04.07.2001, s-a efectuat controlul ulterior al operațiunii în cauză în vederea regularizării drepturilor vamale datorate pentru importul bunului respectiv, întocmindu-se documentul vamal act constatator nr.2059/16.07.2006, prin care s-a stabilit o diferență de drepturi vamale de 1812 lei (313 lei accize, 1499 lei TVA), potrivit art.2 și Anexa 3 din nr.1076/2006, în vigoare la momentul întocmirii formalităților vamale de import; diferența rezultată din recalcularea drepturilor de import la valoarea în vamă prevăzute de 8960 Euro în loc de 7359 Euro din nr.687/2001, abrogat la data e 04.07.2006, data întocmirii formalităților de import cu chitanța vamală nr.897/A/04.07.2006.
În conformitate cu prevederile art.114 alin.1 din Legea nr.86/2006, arată că "Regimul de tranzit se încheie și obligațiile titularului se consideră îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinație, în concordanță cu dispozițiile regimului".
Astfel, este evident că, data de la care iau naștere drepturile de import este aceea la care operațiunea de import se finalizează. Or, în speța de față, operațiunea de import a autoturismului a fost finalizată în data de 04.07.2006, când s-a încheiat regimul de tranzit, dată la care a intrat în vigoare și nr.1076/2006.
În motivarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, se arată că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art.100 alin,1 - 3 și 5 din Legea nr.86/2006 - privind Codul vamal al României, coroborate cu prevederile art.2 și Anexei 3 la. nr.1076/2006, pentru aprobarea valorilor în vamă, aplicabil din data de 04.07.2006, care stabilesc că, valoarea în vamă pentru autoturisme - poziția tarifară 87.03 - cu capacitate cilindrică între 1.801 - 1900 cmc și vechime de peste 3 ani, este de 8.960 Euro.
Deoarece, regimul de tranzit vamal nu a fost încheiat până la data de 04.07.2006 și constatând că la data acordării liberului de vamă, valoarea în vamă pentru autoturism este de 8.960 Euro, respectiv 31.785 lei și nu de 7.359 Euro, respectiv 26.105 lei, arată că în mod legal organele vamale au luat măsuri pentru regularizarea situației, ținând seama de noile reglementări legale în vigoare, recalculând astfel accizele aferente autoturismului importat, rezultând astfel o diferență de plată în sumă de 313 lei, în cotă de 5,5% asupra valorii în vamă, conform art.208 alin.5 și 7 lit.b din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv TVA în sumă de 1.499 lei în cota standard de 19% asupra bazei de impozitare stabilită conform art.139 alin.1 din același act normativ.
De reținut este că, în conformitate cu prevederile art.113 alin.1 și art.114 alin.1 din Legea nr.86/2006, regimul de tranzit se încheie și obligațiile titularului se consideră îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinație, în concordanță cu dispozițiile regimului.
Învederează că, drepturile de import iau naștere la data operațiunii definitive de import, respectiv 04.07.2006, când s-a încheiat regimul de tranzit, iar organele vamale aplicând reglementările în cauză de la data intrării lor în vigoare, conform prevederilor art.4 și 5 din nr.1076/2006, publicat în nr.577/04.07.2006, în care se arată că prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea
Totodată, conform prevederilor art.40 alin.1 din Legea nr.86/2006, privind Codul vamal "autoritatea vamală poate să efectueze, potrivit legii, toate controalele pe care le consideră necesare pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea, ieșirea tranzitul, transferal și destinația finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări ".
Concluzionează că, întrucât regimul de tranzit vamal nu a fost încheiat până la data de 04.07.2006 de la care se aplică noile valori în vamă pentru autoturismele importate, rezultă că organele vamale în mod legal au stabilit prin actul constatator nr.2059/06.07.2006 că, reclamantul are de plată diferențe de accize în sumă de 313 lei și de TVA în sumă de 1.49 lei.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Instanța de recurs, analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât și oficiu, reține că sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, să dispună respingerea lor ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Intimatul reclamant a importat în data de 2.07.2006 un autoturism marca VW pentru care prin chitanța nr.1897/A/4.07.2006 a achitat drepturile vamale aferente importului în sumă de 6.667 lei, prin raportare la prevederile nr.687/2001.
Ulterior, organele vamale reverificând operațiunea vamală efectuată cu considerat că în mod greșit i s-au calculat reclamantului drepturile vamale constând în accize și TVA aferente valorii în vamă a autoturismului importat prin raportare la ordinul nr.687/2001, deoarece la data de 4.07.2006, când s-au achitat sumele, ordinul respectiv s-a abrogat prin nr.1076/4.07.2006, care prevedea altă valoarea în vamă decât cea reținută.
Drept urmare, organele vamale au procedat la recalcularea sumelor aferente importului efectuat de reclamant prin raportare la noul ordin, emițând pentru diferența de sumă actul constatator nr.2059/16.07.2006. Acest act constatator a fost comunicat efectiv reclamantului la data de 14.03.2008, odată cu adresa de înființare a popririi, organele vamale arătând că, datorită imposibilității comunicării actului constatator reclamantului, conform art.44 alin.2 lit.a-c din nr.OG92/2003, s-a procedat la comunicarea actului prin publicitate, conform art.44 alin.2 lit.d din ordonanță.
Intimatul reclamant a formulat contestație împotriva actului constatator în cadrul litigiului, având ca obiect contestație la executare, prin sentința civilă nr.5821/30.09.2008, Judecătoria Oradea declinându-și competența de soluționare în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice B, căreia i s-a transmis contestația spre soluționare.
Recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin decizia nr.111/22.11.2008 a decis respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamantul intimat, arătând în cuprinsul deciziei că, contestația a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.207 (1) din nr.OG92/2003.
Decizia emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ost atacată cu acțiune în anulare la instanța de contencios administrativ competentă.
În fața primei instanțe, recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu cât și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor Bai nvocat excepția tardivității formulării contestației împotriva actului constatator, arătând că aceasta a fost depusă peste termenul legal calculat de la data comunicării prin publicitate a actului constatator.
Sancțiunea nedepunerii în termen legal a contestației împotriva actului constatator este decăderea, cum a invocat și recurenta emitentă a actului administrativ atacat, dar această sancțiune procedurală nu poate fi aplicată intimatului reclamant în această fază procesuală.
Astfel, după cum a reținut și prima instanță, organul competent potrivit legii să soluționeze contestația, a reținut că ea a fost depusă în termen legal de către contestator și s-a procedat la analizarea pe fond a contestației, decizia emisă de către B nefiind contestată sub aspectul modului de verificare a formulării în termen sau nu a contestației depuse.
De asemenea, intimatului reclamant căruia i s-a analizat contestația pe fond de către B, nu i se poate crea în propria cale de atac pe care a formulat-o împotriva deciziei de respingere a contestației, o situație juridică mai grea decât cea din decizia atacată, deoarece s-ar ajunge la încălcarea principiului "non reformatio in pejus".
Drept urmare, instanța de recurs având în vedere aceste considerente nu poate reține ca fondate motivele de recurs invocate sub aspectul nereținerii de către prima instanță a tardivității formulării contestației împotriva actului constatator.
Cât privește motivele de recurs invocate de recurenți, referitoare la fondul cauzei deduse judecății se reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, chestiunea juridică dedusă judecății sub aspectul fondului cauzei este acea de a se stabili norma legală incidentă importului efectuat de intimatul reclamant sub aspectul obligațiilor pecuniare pe care acesta le datorează, având în vedere cele două ordine succesive invocate, respectiv cel în vigoare la data importului și cel în vigoare la data efectuării plății obligațiilor vamale.
După cum a reținut în mod corect prima instanță, cauza trebuie analizată prin prisma principiilor ce guvernează aplicarea legii civile în timp, respectiv cel al neretroactivității legii și aplicării imediate a legii noi.
Conform prevederilor art.90 alin.2 din Codul vamal (Legea nr.86/2006) data declarației vamale acceptate este data înregistrării ei, dată care determină stabilirea și aplicarea tuturor dispozițiilor privind regimul vamal.
În speță, data înregistrării și acceptării declarației vamale aferente importului efectuat este 2.07.2006, dată la care era în vigoare ordinul nr.687/2001, în raport de care s-a stabilit inițial drepturile bănești aferente importului efectuat. Faptul că ulterior acceptării și înregistrării declarației vamale, s-a definitivat regimul de tranzit sub care a fost importată mașina și a intervenit o modificare legislativă a drepturilor aferente importului, nu determină modificarea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantului în temeiul actului normativ în vigoare la data importului.
Legiuitorul a prevăzut expres și fără echivoc că data înregistrării declarației vamale este data la care se determină, se stabilesc și se aplică toate dispozițiile privind regimul vamal.
Prin actul constatator a cărui nelegalitate a invocat-o reclamantul, organele vamale au aplicat dispozițiile noii legi -ordinul nr.1076/4.07.2006, retroactiv pentru o situație juridică care s-a născut anterior intrării în vigoare a ordinului nou.
Drept urmare, obligațiile de plată aferente importului efectuat sunt cele stabilite în baza ordinului nr.687/2001 în vigoare la data importului și achitate de reclamant, și nu cele recalculate ulterior prin actul constatator, în baza noului ordin ce a intrat în vigoare ulterior importului, la data efectuării plății.
În consecință, instanța de recurs constată că prima instanță în mod judicios a reținut că actul constatator și actele anexe acestuia, încheiate pe seama reclamantului sunt nelegale, dispunând anularea acestora.
Pentru aceste considerente instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză cu menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR șiDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,împotriva sentinței nr.456/CA din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 26.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 6 ex.
- 09.11.2009
4 com. 10.11.2009 cu:
- DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C,
- AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B,
-,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
