Contestație act administrativ fiscal. Decizia 539/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--14.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.539
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Public C-S, împotriva sentinței civile nr.168/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus concluzii scrise.
Văzând cererile de judecată în lipsă formulate de părți în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.168/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S și-n consecință a anulat decizia de impunere nr. -/02.08.2007 emisă de pârâtă. A modificat decizia nr. 45/02.10.2007 emisă de pârâtă, în sensul că s-a admis contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de impunere nr. -/02.08.2007 și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 340 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În baza art. 942 și următoarele cod civil, reclamantul a încheiat în data de 01.08.2004 cu beneficiarul Casa de Ajutor Reciproc a Salariaților din și Alte Instituții o convenție civilă de prestări servicii juridice; conform art. 10 din convenție beneficiarul se obligă să plătească prestatorului un salariu lunar de 500 lei (5.000.000 lei).
Pentru veniturile realizate în anul 2006, reclamantul a depus declarația specială (fila 7-8 dosar) în baza căreia pârâta a emis decizia de impunere anuală nr. - din 02.08.2007, prin care a stabilit, în sarcina reclamantului, obligații de plată în cuantum de 339 lei cu titlu de diferență de impozit.
Împotriva acestei decizii de impunere, reclamantul a formulat contestație, care a fost soluționată de pârâtă, prin decizia nr. 45/02.10.2007, în sensul respingerii contestației pentru suma de 339 lei, reprezentând diferența de impozit anual de regularizat.
Potrivit considerentelor deciziei nr. 45/2007, se reține că reclamantul a realizat în anul 2007, venituri brute în cuantum de 7008 lei, pentru care s-a calculat că acesta datorează în baza dispozițiilor art. 52, 54 și 84 pct. 1 din Legea nr. 571/2003 un impozit anual în sumă de 1121 lei; plățile anticipate efectuate în cursul anului 2006, fiind în sumă de 782 lei, a rezultat o diferență de impozit anual de regularizat, stabilită în plus de 339 lei.
Din cele mai sus enunțate, tribunalul a reținut că suma de 1121 lei, impozit pe venitul net anual, reprezintă echivalentul procentului de 16% aplicat asupra veniturilor realizate direct (7008 x 16% = 1.121 lei).
Potrivit dispozițiilor art. 52 al.1 lit. d și al. 2 lit.a Cod fiscal, impozitul ce trebuia reținut pentru veniturile din activități desfășurate în baza contractelor/ convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil (ca în speța de față) se stabilește aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut.
Cu privire la afirmația pârâtului că a aplicat corect prevederile art. 78 al. 1 lit. e din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Codului fiscal, care au aplicabilitate începând cu data de 01.01.2007, tribunalul reține că aceasta nu este corectă, întrucât aceste dispoziții se aplică asupra veniturilor realizate începând cu data de 01.01.2007, data intrării în vigoare a dispozițiilor mai sus - menționate și nu asupra veniturilor realizate în anul 2006, potrivit principiului neretroactivității legilor, înscris în art. 1 cod civil și în Constituția României.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a constatat că decizia de impunere anuală nr. - din 02.08.2007 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus menționate și, ca atare, a dispus anularea acesteia și, pe cale de consecință, a modificat decizia nr. 45/02.10.2007 emisă de pârâtă în sensul că s-a admis contestația formulată de reclamant împotriva decizie de impunere și s-a dispus restituirea către reclamant, ca nedatorată, a sumei de 340 lei, achitată cu chitanța nr. -/2007 (fila 18 dosar).
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, se susține, în esență, că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, având în vedere că diferența de impozit anual de regularizat în sumă de 339 lei a fost stabilită în sarcina reclamantului în baza Declarației speciale privind veniturile realizate pe anul 2006, și a adeverinței emisă de angajator, depuse de reclamant, iar impozitul a rezultat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 6 mai 2008, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală (filele 8-10 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea deciziei de impunere și a deciziei dată în procedură prealabilă, emise de pârâtă, ca fiind nelegale.
Prima instanță a avut în vedere, că potrivit dispozițiilor art.52 alin.1 lit.d și alin.2 lit.a din Codul fiscal, impozitul care trebuie reținut pentru veniturile rezultate din activități desfășurate de reclamant pe baza contractelor - convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, se stabilește aplicând o cotă de impunere de 10% din venitul brut și nu o cotă de 16% cum greșit a procedat pârâta.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP C-S, împotriva sentinței civile nr.168 din 8 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în aflat în
Semnează Semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./09.06.2008
Tehnored. /11.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
