Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 536/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--14.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.536
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, împotriva sentinței civile nr.42 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și chitanță pentru suma de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.42 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, pentru contestarea deciziei de imputare, sens în care:
A anulat decizia de imputare a pârâtei nr. 183/11.07.2007 și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată, constând în 1000 lei, onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr.2596/115/30.07.2007, reclamanta a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, pentru contestarea deciziei de imputare.
În cererea sa reclamanta a arătat că prin decizia pârâtei nr. 183 din 11.07.2007, i-a fost imputată suma de 11.911,54 lei, răspunderea sa având la bază procesul verbal de constatare nr.3865/30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Fiscal Ulterior - județul C-S și raportul de audit intern nr. 6292/21.06.2007.
Având în vedere că neregularitățile au fost constatate în martie 2007 de către Curtea de Conturi, reclamanta a apreciat că decizia de imputare a fost emisă tardiv.
Reclamanta a susținut că raportul de audit intern este lovit de nulitate absolută întrucât persoanele în cauză și modalitatea de stabilire a prejudiciului contravine actelor normative ce reglementează organizarea operațiunilor de audit intern în cadrul finanțelor publice, nefiind analizat fiecare act contabil sau proces verbal transmis spre executare, cu menționarea felului, numărului, a persoanei amendate, a datelor de identificare a acesteia și a înregistrărilor existente în evidențele serviciului de recuperări.
Reclamanta a mai arătat că nici raportul Curții de Conturi, nici raportul de audit nu i-au fost comunicate, neavând cunoștință de conținutul lor, iar răspunderea materială trebuia stabilită în raport cu gradul de vinovăție decurgând din neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau efectuarea lor defectuoasă.
Totodată, reclamanta a susținut că nu putea răspunde decât pentru debitele care i-au fost transmise spre executare și pe care nu le-a executat și pentru perioada când avea atribuții în acest sens.
De asemenea, reclamanta a precizat că decizia nu a ținut cont de termenul de decădere de 3 ani de la data producerii pagubei, de succesiunea dispozițiilor legale care reglementau termenul de prescripție a executării sancțiunilor contravenționale și nici de împrejurarea că în perioada 01.01.2000-01.01.2003 executarea creanțelor s-a făcut exclusiv cu remizieri, respectiv de către persoane fizice cu contract civil, iar evidența și procesele verbale din acea perioadă nu le-a preluat și nu au fost în gestiunea sa.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pe motiv că prin procesul verbal de constatare nr.3865/30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Fiscal Ulterior - județul C-S s-a constatat un prejudiciu prin prescrierea executării silite a unor procese verbale de contravenție, dar că acest prejudiciu nu este datorat modului de evidență a amenzilor.
Totodată, prin decizia nr.7/13.04.2007 Curtea de Conturi a decis actualizarea evidenței veniturilor din amenzi.
Pârâta a precizat că reclamantei i-au fost aduse la cunoștință procesul verbal 3865/2007 și decizia 7/2007, ale Curții de Conturi, așa cum rezultă din procesul verbal din 24.04.2007.
De asemenea, pârâta a arătat că prin raportul de audit intern 6092/21.06.2007 al Biroului de audit intern, s-a constatat în mod cert producerea prejudiciului și persoanele vinovate, astfel că s-au emis decizii de imputare pentru recuperarea prejudiciului.
Sumele imputate au fost stabilite proporțional cu salarizările nete ale persoanelor vinovate.
Pârâta a mai susținut că dreptul de a cere executarea silită a amenzilor s-a născut până la 31.12.2002, termenul de prescripție fiind cel de trei ani, reglementat de art. 98 din OG nr.11/96, iar reclamanta avea atribuții de a organiza și îndruma activitatea de urmărire și încasare la timp a debitelor restante.
La dosarul cauzei s-au depus: decizia de imputare nr. 183/11.07.2007, decizia nr.49/08.04.2003, decizia nr. 20/21.02.2003, adresa nr.429 din 05.02.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, procesul verbal de constatare nr. 3865/30.03.2007 al Curții de Conturi, decizia nr. 7/13.04.2007 a Curții de Conturi, situația întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Reșița, privind amenzile contravenționale din perioada anilor 2000-2002, refuzate la preluare de către Primăria Reșița, raportul de audit intern nr.6092/21.06.2007, deciziile de imputare nr.177/11.07.2007, nr. 179/11.07.2007, nr.180//11.07.2007, nr.182/11.07.2007, nr.183/11.07.2007, nr.184/11.07.2007, procesul verbal din data de 24.04.2007 al FG. C-
Analizând dosarul cauzei, instanța reține că prin procesul verbal de constatare al Curții de Conturi, înregistrat la pârâtă cu nr.3865/30.03.2007, s-a constatat, în urma controlului privind modul de formare, evidențiere, urmărire și încasare a veniturilor bugetului de stat pe anul 2006 la instituția pârâtă, existența unor prejudicii prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită a amenzilor contravenționale.
În același raport s-a precizat că prejudiciul nu este cert, la data respectivă fiind în curs de reverificare evidența acestora amenzi.
De altfel, prin decizia 7/13.04.2007, Curtea de Conturi a dispus actualizarea evidenței veniturilor din amenzi prin operarea la zi a amenzilor încasate și identificarea celor neîncasate și prescrise.
Ulterior, pârâta a inițiat un control de audit intern, concluziile sale fiind consemnate în raportul 6092/29.06.2007.
În acest raport au fost preluate concluziile din procesul verbal de constatare 3865/30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi sub aspectul existenței pagubei și a persoanelor vinovate, stabilind în plus și întinderea pagubei prin reverificarea situației amenzilor contravenționale neîncasate și prescrise.
În urma acestui control, pârâta a emis decizia nr.183/11.07.2007, imputându-i reclamantei suma de 11.911,54 lei. Potrivit art. 85 al.1 din Legea 188/1999, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
Ori pârâta a constatat existența pagubei și a persoanelor vinovate la 30.03.2007, data întocmirii procesului verbal de constatare nr. 3865, de către Curtea de Conturi.
De la această dată a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art.85 al.1 din Legea 188/1999, iar nu de la data raportului de audit intern nr.6092/21.06.2007, prin care doar s-a verificat și actualizat cuantumul prejudiciului, iar nu existența lui.
Prin urmare, emiterea deciziei de imputare la 11 iulie 2007 este tardivă.
În consecință, în baza art. 85 al.1 din Legea 188/1999, instanța a admis acțiunea și a anulat decizia de imputare nr. 183/11.07.2007, emisă de pârâtă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constând în 1000 lei, onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C S și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul C
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantei pe excepția de tardivitate a emiterii deciziei de imputare.
Recurenta arată că a procedat la imputarea prejudiciului conform art.85 alin.1 și 3 din Legea nr.188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici și ale art.271 alin.2 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, iar decizia a fost emisă în termenul prevăzut de lege, proporțional cu salariul net al angajaților răspunzători de prejudiciul cauzat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia de imputare emisă de pârâtă ca fiind tardivă.
Prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei pe excepția de tardivitate, data la care pârâta a luat cunoștință de existența pagubei și a persoanelor vinovate de producerea acesteia, respectiv data de 30 martie 2007, când s-a întocmit Procesul-verbal de constatare nr.3865 de către Curtea de Conturi. Or, instanța, a reținut corect că termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de imputare curge de la această dată și este prevăzut de art.85 alin.1 din Legea nr.188/1999, și nu data întocmirii Raportului de audit intern, cu nr.6092 din 21 iunie 2007 prin care s-a actualizat prejudiciul și nu s-a constatat existența prejudiciului.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul pârâtei ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C S, împotriva sentinței civile nr.42 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt.JUDECĂTOR
- - - - - - -
aflat în aflat în
Semnează Semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./.10.06.2008
Tehnored. /11.06.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
