Contestație act administrativ fiscal. Decizia 524/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--07.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.524
Ședința publică din 08.05.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr.238/03.03.2008, pronunțată în dosarul nr.-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Biroul Vamal T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal iar în reprezentarea pârâtei recurente DGFP T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, avocat a depus adresă prin care solicită instanței ca actele de procedură ale recurentului să fie efectuate la adresa de domiciliu a acestuia întrucât raporturile contractuale privind asistența juridică au încetat.
Reprezentanta pârâtei recurente de rangul I depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente DGFP T solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca temeinice și legale a actelor administrative emise pe seama reclamantului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.238/03.03.2008, pronunțată în dosarul nr.-, Tribunalul Timiș admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților T, DIRECTIA VAMALA INTERJUDETEANA T, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, și BIROUL VAMAL DE CONTROL SI LA INTERIOR T, Dispune anularea Deciziei nr- a T și a Actului constatator nr.1611/20.05.2003 emis de Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 400 Ron cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5113/30./2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții T, DIRECTIA VAMALA INTERJUDEȚEANĂ T, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR si BIROUL VAMAL DE CONTROL SI LA INTERIOR T, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr-, decizie emisă de DGFP T, deoarece contestația împotriva actului constatator nr.1611/2003 este temeinică și legală și în consecință, admiterea contestației împotriva Actului constatator nr.1611/2003 și anularea acestuia ca fiind nelegal și netemeinic emis de către Biroul vamal T, pentru autoturismul marca RENAULT 19, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul arată că în anul 2002 adus din Germania autoturismul marca RENAULT pe care ulterior l-a înmatriculat. În momentul în care a fost introdus în țară, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, i s-a acordat un regim tarifar preferențial deoarece a prezentat un certificat EUR 1, astfel ca a plătit suma de 39.744.139 lei reprezentând drepturi datorate statului român pentru importul unui autoturism care provenea din Comunitatea Europeană, respectiv fusese exportat din Germania.
După acordarea liberului de vamă definitiv, autoritățile vamale române au efectuat un control a posteriori, control în urma căruia au ajuns la concluzia că regimul tarifar preferențial a fost acordat neîntemeiat, deoarece certificatul EUR 1 nr.L - a fost incorect eliberat. Acest certificat inițial a fost deci infirmat de autoritățile germane, astfel ca a fost emis actul constatator nr.1611/2003 potrivit căruia reclamantul avea obligația de a achita o sumă de 38.449.506 lei întrucât nu se poate menține regimul preferențial acordat la data importului
Reclamantul arata că, regimul tarifar preferențial se acordă deoarece bunul importat este considerat bun originar din CE, iar importul este însoțit de un certificat EUR 1, certificat care nu a fost considerat fals, și niciunde nu se precizează că ar fi fost nul, reclamantul concluzionând că este un certificat valabil.
În probațiune, reclamantul a depus declarația furnizorului pentru mărfuri de origine preferențială conform CE nr.1207/2001. Din această declarație, rezultă că autoturismul marca - cu serie de șasiu - a fost fabricat în Portugalia și este un produs de origine UE, corespunzând regulilor de circulație preferențială cu următoarele state "ROMÂNIA etc."
Această adresă a fost emisă la data de 01.06.2007, deci ulterior datei emiterii Adresei Oficiului Vamal Principal 86150/20.12.2002, adresă potrivit căreia bunul "nu este marfă de origine în sensul Convenției CE", care a stat la baza emiterii actului constatator contestat.
La dosar reclamantul a mai depus: act constatator nr.1611/2003; Decizia nr.283/93/29.05.2007; adresa emisă de Oficiul Central de Reverificare a din 25.03.2003, certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr.L - tradus în limba română din limba germană.
Pârâții F - prin T si au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor întocmite de către organele de specialitate, respectiv organele vamale, întrucât certificatul în discuție a fost eliberat incorect și originea comunitară nu se poate confirma.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța constată și reține următoarea stare de fapt:
Reclamantul a introdus în țară un autoturism marca - pe care ulterior l-a înmatriculat, autoturism pentru care a beneficiat de tarif preferențial în baza certificatului EUR 1 prezentat la vamă.
Autoritățile vamale române au inițiat un control a posteriori, în urma căruia au ajuns la concluzia că regimul tarifar a fost acordat neîntemeiat deoarece certificatul EUR 1 fost incorect eliberat.
Ca urmare s-a întocmit actul constatator nr. 1611/2003 care stabilește în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 38.449.506 lei reprezentând taxe vamale.
Împotriva acestui act constatator reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.283/93/29.05.2007, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care a reținut că având în vedere răspunsul Autorității Vamale Germane, debitele au fost stabilite în mod legal.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație pe care Tribunalul o consideră întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a depus la dosar o declarație pentru mărfurile de origine preferențială prin care firma producătoare Renault AG a menționat că mărfurile specificate în acest document și anume autoturismul importat de către reclamant, sunt produse de origine și corespund reglementarilor pentru circulația preferențială în diverse state europene, printre care și România.
Având în vedere actul de origine depus de către reclamant la dosar precum și faptul că exportatorul menționat nu a cerut și nu a împuternicit o altă persoană să solicite eliberarea unui certificat EUR 1, nu se poate ajunge la concluzia Autorității Române și anume ca certificatul EUR 1 este fals, spre a nu fi luat în seamă.
De aceea, Tribunalul a admis acțiunea în modalitatea arătată.
Soluția citată a tribunalului a fost atacată, în termenul legal, cu recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor invocând motive de netemeinicie și nelegalitate a hotărârii recurate, în esență în sensul apărărilor formulate în fața primei instanțe, astfel:
Prin admiterea acțiunii formulată de reclamantă, instanța de fond obligă la nerespectarea dispozițiilor unui Acord internațional la care România este parte, având în vedere că acesta prevede ca rezultatele controalelor ulterioare ("a posteriori") se respectă de către părțile semnatare.
Mai mult, instanța de fond apreciază că certificatul EUR 1 prezentat de contestator este valabil, situație în care instanța și-a depășit atribuțiile judecătorești, competența pronunțării asupra valabilității și legalității acestui document fiind atribuită de lege numai autorității vamale centrale exportatoare.
Având suspiciuni cu privire la certificatul EUR 1 nr.L -/2002, Biroul Vamal Tai nițiat controlul "a posteriori" a acestui certificat, conform art.106 din nr.HG1114/2001.
Autoritatea Națională a Vămilor B comunică Biroului Vamal T prin adresa nr.19385/05.04.2003 rezultatul controlului a posteriori efectuat de administrația vamală germană, care concluzionează că certificatul de circulație a mărfurilor nu corespunde cerințelor pentru autenticitatea acestora și pentru corectitudinea datelor pe care le conține.
Conform prevederilor art.107 din nr.HG11147/2001, în toate cazurile în care în urma verificării dovezii de origine rezultă că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată, autoritatea vamală ia măsuri pentru recuperarea datoriei vamale prin întocmirea unui act constatator.
Contestatorul a solicitat admiterea contestației, motivat de faptul că a obținut o declarație a furnizorului ulterior încheierii actului constatator nr.1611/2003, or, un certificat EUR a posteriori legal și valabil, poate fi eliberat numai de autoritatea vamală centrală germană atunci când această autoritate revine asupra controlului ulterior și infirmă expres rezultatul controlului efectuat asupra certificatului de origine inițial, în speța de față certificat EUR 1 nr.L -/2002, în baza art.18 din Protocol.
Curtea, analizând recursurile de față, în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă constată că sunt neîntemeiate și le va respinge ca atare, cu aplicarea prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Urmare a demersului ulterior de verificare a certificatului EUR 1 în cauză, Autoritatea Națională a Vămilor a fost înștiințată de Oficiul vamal principal al țării exportatoare a autoturismului importat de reclamant, că din verificare a rezultat că marfa menționată în dovada de preferință reanexată EUR 1 nr.L - din 01.02.2002 nu este marfă de origine în sensul Convenției CE - România.
Se reține ca motiv al concluziilor susredate că certificatul nu corespunde cerințelor pentru autenticitatea acestuia și pentru corectitudinea datelor conținute, pentru următoarele observații:
1. Adeverința de circulație a mărfurilor nu trebuie să prezinte nici radiere nici scriere deasupra. Eventualele modificări se fac prin bararea datelor eronate și adăugarea datelor dorite. Orice modificare astfel făcută trebuie aprobată de acela care a completat-o și confirmată de autoritatea vamală a statului sau teritoriului emitent.
2. Între pozițiile de mărfuri menționate în adeverința de circulație a mărfurilor nu trebuie să rămână interstiții, orice poziție de marfă trebuie prevăzută cu un număr curent. sub ultima poziție de mărfuri se trage o linie de capăt orizontală. Casetele goale vor fi făcute inutilizabile prin barare.
3. Mărfurile vor fi descrise atât de precis după uzul comercial, încât să fie posibilă stabilirea identității.
După cum se poate remarca, "observațiile" citate nu relevă neregularități concrete ale actului analizat, pentru ca partea nemulțumită să le poată combate ori completa, fiind în consecință îndreptățit a-și proba susținerile cu alte mijloace de probă admise de legea aplicabilă.
Reclamantul intimat a prezentat așadar instanței "Declarația furnizorului pentru mărfuri de origine preferențială", conform Ordinului (CE) nr.1207/2001, prin care atestă că autoturismul în litigiu este un produs de origine și corespunde regulilor de circulație preferențială cu mai multe state, printre care și România și totodată se obligă să pună la dispoziția autorităților vamale toate actele ce i se vor solicita suplimentar.
De remarcat că în speță nu se pune problema eliberării unui certificat de circulație EUR 1 "a posteriori", pentru verificarea îndeplinirii cerințelor art.18 din Protocolul din 27 decembrie 2001 ratificat prin nr.OUG192/2001, în acest sens, cum solicită recurenții, ci, tot în baza reglementărilor la care aceștia fac trimitere, respectiv art.32 din Protocol, privind verificarea dovezilor de origine, legea instituie în sarcina autorității vamale a țării exportatoare, de a verifica certificatul EUR 1, returnat de autoritatea vamală a țării importatoare - ca în speță.
În scopul verificării, prevede legea în continuare, autoritățile vamale exportatoare au dreptul să ceară orice dovadă și să realizeze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control corespunzător.
Or, starea de fapt din dosar nu relevă efectuarea vreunor verificări pentru confirmarea (sau înlăturarea) suspiciunilor autorităților vamale române, rezultatul comunicat al verificării nefiind edificator, nici recurenții neaducând probe în sensul susținerilor lor.
De aceea, proba adusă de intimatul reclamant a fost corect acceptată și interpretată de instanța de fond, a cărei soluție temeinică și legală se va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr.238/03.03.2008, pronunțată în dosarul nr.-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./30.06.2008
Tehnored. /01.07.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Mircea Ionel Chiu, Cristian
