Contestație act administrativ fiscal. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 11.01.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 570
Ședința publică de la 15 Mai 2008
PREȘEDINTE: Catargiu Victoria
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 240 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- privind pe intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant personal, iar pentru intimatele pârâte se prezintă consilier juridic .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,modificarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea acțiunii cu consecința exonerării acestuia de la plata sumei de 965 lei,reprezentând impozit pe venitul estimat.
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 240 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generala a Finanțelor Publice T având ca obiect contestație fiscală.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 287/30/ 11. 01. 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice T, pentru ca instanța, prin hotărârea ce se va da, să dispună anularea raportului privind rezultatele inspecției fiscale nr.29806/ 25.09.2006 și a deciziilor de impunere anuală pentru 2004 cu nr.- 15582/21.09.2006, pe 2005 cu nr.-14985/ 20. 09.2006 precum și decizia de impunere anuală privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr.29806/25.09.2006.
În motivarea cererii arată că prin autorizația nr.1096/16.12.2003 a primit dreptul de a presta servicii de consiliere juridică ca persoană fizică autorizată. În 29.03.2005 a depus la Primăria Toc erere prin care a solicitat revocarea autorizației, pe care a și predat-o în original. Conform art.13 din Legea 300/2004 emitentul avea obligația de a transmite lunar la oficiul registrului comerțului cazurile de anulare a autorizației și de a comunica și organelor fiscale. Cu toate acestea în iunie 2006 T l-a informat prin notificare că figurează în evidentele sale și că în 15 zile să depună declarația specială privind veniturile realizate pe anul 2005, altfel obligația de plată i se va stabili din oficiu. A comunicat T că nu mai beneficiază de autorizația de a presta servicii de consiliere juridică ca persoana fizica autorizată din martie 2005 însă, pentru ca nu a putut prezenta evidența contabilă, a fost sancționat cu amendă, pe care a și achitat-
Ulterior s-a întocmit raportul privind rezultatele inspecției fiscale nr.29806/ 25.09.2006 și s-au emis deciziile de impunere anuală pe anii 2004 și 2005, prin acestea realizându-se prin estimare, din oficiu, a veniturilor sale ca persoană fizică autorizată pentru prestarea de servicii juridice, organele fiscale raportându-se la normele de venit anuale pentru activitatea de servicii de consulting și informatică.
Astfel s-a încălcat prev.art.65 din HG 1050/2004 (actualmente art.66 din OG 92/2003) care arată că organul fiscal, pentru estimarea mărimea bazei de impunere," va lua în considerare datele și informațiile deținute despre contribuabili cu activități similare. Dar consilierea juridică și consilierea informatică nu sunt deloc activități similare. Ca și profesie, consilierul juridic este concurentul unui avocat, dar este inferior acestuia pentru ca are mai multe drepturi. Pe perioada cât a deținut autorizația, cele câteva persoane care au apelat la el, au refuzat serviciile sale considerând apoi că un avocat le poate reprezenta mai bine interesele.
Prin întâmpinare, parata T solicita respingerea acțiunii invocând pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, deoarece reclamantul atacă direct deciziile de impunere, fără a realiza procedura prev. de art.176 proc. fiscală și fără a aștepta decizia DGFP Pe fondul cauzei arată ca în perioada 23.04.2004-28.03.2005 reclamantul a realizat venituri din servicii de consiliere juridică prestate în baza autorizației nr.1096/16.12.2006 emisă de Primăria Conform art.77 din OG 92/2003 reclamantul avea obligația de a conduce evidențele fiscale. La solicitarea organului de control acesta nu a putut prezenta documentele de evidență contabilă, astfel că veniturile realizate de către reclamant pe această perioadă au fost calculate prin estimare la valoarea normei de venit de 5.000 lei pentru activitatea de consulting, comparabilă cu cea de consultanță juridică, în conformitate cu art.66 alin.1 din OG 92/2003. Astfel au fost emise deciziile de impunere anuală, pentru 2004 cu nr.-15582/ 21.09.2006 rezultând o diferența de impozit în suma de 641 lei iar pentru anul 2005 fost emisă decizia de impunere anuală nr.-14985/ 20.09.2006 rezultând o diferență de 96 lei. La aceasta se adăuga dobânzi și penalități.
La termenul din 6.03.2007, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a înțeles să cheme în judecată și Direcția Generala a Finanțelor Publice T, solicitând anularea deciziei nr-.
Parata 2, deși legal citată, nu s-a prezentat pentru a-și exprima punctul de vedere și a-și formula apărarea.
La dosar s-au depus: recipisa de dovadă a formulării recursului grațios, decizia nr- a pârâtei 2, cererea nr. UC 2005-- din 29.03.2005 către Primăria T de anularea autorizației, raportul privind rezultatele inspecției fiscale nr.29806/25.09.2006,deciziile de impunere anuală, copia cărții de muncă a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 423/08.05.2007, Tribunalul Timișa dispus admiterea contestației formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generala a Finanțelor Publice Tad ispus anularea deciziei nr.703/244/20.12.2006 emisă de pârâta DGFP, deciziile de impunere anuală nr.-15582/21.09.2006 și nr.-14985 din 20.09.06, decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr.29805/25.09.2006 și raportul privind rezultatele inspecției fiscale nr.29806/25.09.2006 ale pârâtei.
Împotriva sentinței au formulat recurs, atât T cât și T, iar Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin Decizia civilă nr. 715/19.09.2007 a dispus admiterea recursurilor, apreciind faptul că procedura de citare cu T, pentru termenul de judecată din data de 08.05.2007 a fost viciată pentru că citația nu cuprinde mențiunile referitoare la numele și calitatea primitorului - funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței în cadrul T - iregularități invocate în recurs de această pârâtă, care atrag sancțiunea nulității actului de procedură întocmit.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Din actele si lucrările dosarului, instanța a reținut că:
Prin decizia de impunere anuală nr.-15582 și -14985 din 21.09.2006 întocmite de reprezentații pârâtei 1, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 641 lei RON reprezentând diferențe de impozit pe venitul global aferent anului 2004 și 96 lei RON pentru 2005, avându-se în vedere la stabilirea acestor impozite raportul de inspecție fiscală nr. 29806/ 25.09.2006.
În raportul de inspecție fiscală s-a reținut în cap. III.1 la impozitul pe venit, că în 2004 reclamantul a realizat venituri din servicii de consiliere juridică ca persoană fizică autorizată iar prin declarația de globalizare a veniturilor cu nr.26449/16.05.2005 venitul net declarat este de 8oo lei RON, la nivelul venitului net declarat estimativ iar în 19.08.2005 s-a emis decizia anuală conform căreia s-a stabilit o diferență de venit de 40 lei RON, achitată. Cu ocazia controlului, reclamantul neprezentând actele contabile, organul de control fiscal a procedat l-a o estimare a veniturilor pe acest an, 2004, la nivelul venitului anual pentru activitatea comparabilă de servicii de consulting și informatică, care precizează ca normă de venit anual suma de 5.000 RON, pe care nu le-a declarat în vederea impunerii. Ca urmare se arată ca se face impunere pe baza declarației asimilată normei de venit și se stabilește că venitul brut este de 3.333 lei RON pentru 2004 iar pentru 2005 un venit brut estimat de 1.667 lei RON.
Petentul nu a pus la dispoziția organului de control evidența contabilă, situație față de care, în conformitate cu disp. art. 67 din OG nr. 92/2003 republicată, ce prevede la capitolul privind estimarea bazei de impunere, că:
" (1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale" s-a procedat la stabilirea veniturilor prin estimare la nivelul normei de venit stabilită pentru anii 2004 și 2005 pentru activitatea respectivă în sumă de 5000 RON.
Astfel, pentru anul 2004 fost emisă Decizia de impunere anuală nr. -115582/21.09.2006, rezultând o diferență de impozit de plată în sumă de 641 RON, iar pentru anul 2005 fost emisă Decizia de impunere anuală rezultând o diferență de impozit în dumă de 96 RON.
În conformitate cu art. 114 alin.1 din OG nr. 92/2003, ce cuprinde dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere." (1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere." astfel au fost calculate în sarcina contestatarului, dobânzi în sumă de 213 RON și penalități în sumă de 15 RON.
Chiar și în "Notele de ședință" depuse de reclamant, acesta recunoaște că se află în imposibilitatea de a prezenta acte cu care să dovedească faptul că nu a desfășurat activitate ca și persoană fizică autorizată pentru prestarea de servicii juridice, deoarece susține el că nu mai deține evidența contabilă, situație față de care, calculul prin estimare este singura modalitate de stabilire a veniturilor și impozitarea lor.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de către reclamantul este neîntemeiată și a dispus respingerea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, și a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea actelor administrativ fiscale, încheiate de pârâtă, ca nelegale.
În motivarea recursului se arată că reclamantul a comunicat Administrației Financiare că nu a mai beneficiat de autorizație de prestare a serviciilor juridice din luna martie 2005, și pentru că nu a putut prezenta evidența contabilă a fost sancționat cu o amendă, pe care a achitat-
Recurentul critică modul de estimare a veniturilor realizate de organele fiscale, prin raportarea la normele de venit anuale pentru activitatea de servicii de consulting și informatică, deși acesta a avut autorizație de persoană fizică autorizată pentru servicii juridice.
În continuarea motivelor sale de recurs, recurentul arată că nu contestă că organul fiscal nu era îndreptățit să-i estimeze veniturile pe care pretinde că le-ar fi obținut, fiind culpa sa că nu a prezentat evidența contabilă, dar contestă modul nelegal în care a fost făcută estimarea, deoarece, aceasta trebuia realizată luând în calcul veniturile obținute de un alt jurist, conform normelor de procedură fiscală, care dispun expres că trebuie luate în considerare pentru estimare veniturile obținute de contribuabili cu activități similare. Or, pentru stabilirea în mod legal a bazei de calcul, prima instanță avea obligația să administreze probe testimoniale sau să efectueze o expertiză pentru aflarea adevărului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 9 mai 2008, intimata a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea sentinței, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere, care au reținut că reclamantul nu a prezentat actele contabile, astfel că organul fiscal a procedat în mod legal la o estimare a veniturilor realizate de acesta, în conformitate cu prevederile art.67 din nr.OG92/2003 republicată.
În aceste condiții pârâta a emis pentru anul 2004, Decizia de impunere anuală reprezentând o diferență de impozit de plată în sumă de 641 RON, iar pentru anul 2005 fost emisă Decizia de impunere anuală și a rezultat o diferență de impozit în sumă de 96 RON.
Rezultă din cele de mai sus, că în mod legal organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantului obligația fiscală în sumă de 965 lei, reprezentând diferență de impozit pe venit plus accesoriile aferente, astfel încât criticile formulate de acesta sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca neîntemeiat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 240 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător -,
Red 20.06.2008
Tehnored LM - 23.06.2008
2 expl./SM
Președinte:Catargiu VictoriaJudecători:Catargiu Victoria, Răzvan Pătru, Mircea Ionel
