Contestație act administrativ fiscal. Decizia 653/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.653/CA/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenții pârâțiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - Direcția Economică și PRIMARUL MUNICIPIULUI O -O, - -, nr.1, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă-" & CO"SRL -cu sediul în O, - -, nr.41,.5, jud. împotriva sentinței nr.354/CA din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentele pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - Direcția Economică și Primarul Municipiului O - consilier juridic, în baza delegației de la dosar și pentru intimata reclamantă -"&CO"SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.116/02.12.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul nu este timbrat, deși recurentul a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei plus 0,15 lei timbru judiciar, reclamanta a depus la dosar întâmpinare, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentelor învederează instanței că a depus la dosar note de ședință cu privire la faptul că sunt scutiți de plata taxelor de timbru și drept urmare solicită instanței a lua act de acest fapt.
Reprezentantul intimatei lasă la aprecierea instanței.
Instanța, constată că, obiectul cauzei vizează anularea unei hotărâri consiliului local, fiind vorba de sume ce constituie venit la bugetul local, apreciind astfel că recurenta este scutită de plata taxelor de timbru, în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.146/1997. Nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul menținerii în întregime a dispoziției emise de primarul municipiului O și totodată a deciziei de impunere, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nemotivat și în subsidiar ca neîntemeiată, conform motivelor expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată. În esență arată instanței că, solicită anularea recursului ca nemotivat, deoarece recursul este doar o înșiruire de articole, iar la final se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond. În subsidiar solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că, criticile reclamantei au privit cea de-a treia decizie de impunere, respectiv taxa de eliberare a autorizației de foraje și excavări. Astfel, prima critică este cea care vizează inexistența unui titlu executoriu, care în cazul de față este un titlu de creanță fiscală și care obligă reclamanta la plata sumei de 7.000 lei. Apreciază că titlu executoriu trebuie să fie cert, adică să aibă o întindere determinată sau determinabilă, iar în cazul de față această condiție apreciază reclamanta nu este îndeplinită. Un alt doilea este legat de data de la care devin exigibile obligațiile de plată, recurenta făcând confuzie între cele două etape în încercarea de a forța obligativitatea reclamantei la plata autorizației pretinse. O a treia critică este baza de calcul a acestei taxe arătând că această taxă nu se calculează asupra întregii suprafețe exploatate, ci dar a celei necesare pentru efectuarea lucrării de foraj sau excavație necesare recoltării probelor. A patra critică se referă la stabilirea din oficiu a obligației fiscale, care în opinia reclamantei nu se poate face decât prin raportare la criteriile legale sub aspectul datei de la care obligația este scadentă și sub aspectul cuantumului sumei datorate. În consecință, apreciază că recursul declarat este neîntemeiat și drept urmare se impune respingerea lui, mai precizând și faptul că prima instanță a reținut corect că nedepunerea declarațiilor fiscale, în termenul legal atrage aplicarea sancțiunii contravenționale, iar ca operațiune fiscală stabilirea obligației fiscale din oficiu, care însă nu trebuie să aibă natura unei sancțiuni în sensul perceperii unei sume mai mari decât cea legal datorată. Astfel, apreciază că, titlul executoriu, respectiv creanța fiscală nu este nici certă și nici exigibilă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.354/CA din 6 mai 2009, Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamanta - &CO SRL, cu sediul în loc.O,-,.5, jud.B, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O prin PRIMARUL MUNICIPIULUI O, cu sediul loc.O,-, jud.B, și în consecință, a dispus anularea în parte a Dispoziției nr.1711/27.03.2008 a Primarului Municipiului O, și a Raportului de inspecție fiscală nr.-/18.02.2008, sub aspectul cuantumului taxei pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală nr.-/2008, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată rezultate din impozitul pe teren, taxa auto pentru autovehiculele lente și taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări.
În temeiul acestui raport, s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.
Împotriva acestor acte administrative, reclamanta a formulat contestație care prin dispoziția nr. 1711/27.03.2008 a Primarului Municipiului O, a fost respinsă ca neîntemeiată cu privire la modul de calcul al taxei auto pentru vehiculele lente și a taxei pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări.
Obiectul litigiului de față îl reprezintă exclusiv, taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări, după cum rezultă din precizarea cererii introductive.
Potrivit art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol precum și altor exploatări de calculează înmulțind numărul de metri pătrați afectați de foraj sau de excavație cu valoarea stabilită de către consiliul local.
Prin urmare, această taxă se achită pentru autorizarea execuției de foraj și excavații și nu constituie o taxă pentru suprafața ocupată pentru activitatea de explorare a resurselor minerale, o astfel de taxă fiind reglementată de un alt act normativ respectiv de Legea nr. 85/2003.
După cum reiese din raportul de inspecție fiscală contestat, se pare că suma pretinsă reclamantei a fost calculată pentru întreaga suprafață de 10.000 mp pentru care societății i s-a emis permis de exploatare, aspect care contravine dispozițiilor legale, deși textul de lege face referire la terenul afectat de foraj sau excavație.
Pe de altă parte, pârâta a susținut că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune cererea pentru eliberarea autorizației de foraje, care are natura unei declarații fiscale, cu 30 zile înainte de data începerii operațiunilor.
Într-adevăr reclamanta potrivit art. 81 Cod procedură fiscală avea obligația de a depune declarația fiscală la termenele stabilite de Codul fiscal, iar nedepunerea declarației fiscale (art. 83 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală) dădea dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Însă, stabilirea din oficiu nu se poate face decât prin raportare la criterii legale sub aspectul datei de la care obligația este scadentă și sub aspectul cuantumului sumei datorate, aspecte care nu au fost avute în vedere în raportul de inspecție din cuprinsul căruia nu rezultă data de la care curge obligația și nici modul concret de calcul al acesteia.
Pe de altă parte, nedepunerea declarațiilor fiscale în termenul legal atrage aplicarea sancțiunii contravenționale, iar ca operațiune fiscală stabilirea obligației fiscale din oficiu, dar după cum s-a arătat această stabilire din oficiu a obligației nu are natură unei sancțiuni în sensul perceperii unei sume mai mari decât cea legal datorată.
Având în vedere aceste considerente și textele legale invocate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, instanța a admis în parte cererea precizată în sensul că a dispus anularea în parte a actelor administrativ fiscale contestate, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr.-/18.02.2008 și a dispoziției nr.1711/27.03.2008, sub aspectul cuantumului taxei de foraj de 7.200 lei, și menținut decizia de impunere privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală ce vizează numai impozitul pe teren și taxa auto mijloace lente, sume care de altfel au fost achitate de către reclamantă, după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 10-11, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru au declarat recurs PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - Direcția Economică și Primarul Municipiului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul menținerii în întregime a dispoziției emise de Primarul Municipiului O, precum și a deciziei de impunere.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentele au arătat că reclamanta a obținut permisul de exploatare nr. 8474/2007, emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, cu valabilitate de un an, pentru exploatarea resurselor minerale, aferente unei suprafețe de teren de 10.000 mp. situat în -Episcopia - Municipiul O, județul
Societății i s-a emis de către Primăria Municipiului O și certificatul de urbanism nr.1031/2007, pentru exploatare balastieră.
Se mai arătă că, atât Legea nr. 571/2003 cât și HG 44 /2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, prevăd obligativitatea achitării taxei pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol precum și altor exploatări ( art.267 al.4 Cod fiscal).
Potrivit art.134 din HG 44/2004, autorizația de foraje sau excavări se eliberează de către primarii în a căror rază de competență materială se realizează oricare dintre operațiunile respective, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia. Această autorizație nu este de natura autorizației de construire și nu o înlocuiește pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de altă obligație fiscală legală.
S-a mai arătat că cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări, are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la art.267 al.4 Cod fiscal, cu cel puțin 30 de zile înainte de data începerii operațiunilor. Taxa se plătește anticipat, și se calculează pentru fiecare mp. sau fracțiune de mp. afectat de către operațiunile respective.
S-a invocat faptul că, obținerea autorizației nu este condiționată în nici un fel, de obținerea licenței de explorare sau licenței de exploatare, cert este că, societatea are un permis de exploatare, care acordă acesteia, dreptul de exploatare pentru cantitatea de 50.000 mc. nisip și pietriș drept pe care și-l exercită.
Consideră că, atâta vreme cât reclamanta a început operațiunile de exploatare avea obligația de a solicita eliberarea autorizației, pe care nu a îndeplinit-
Referitor la baza de calcul a taxei, s-a invocat HCL nr. 654/2008, care a modificat cuantumul taxei pentru eliberarea autorizației pentru foraje sau excavări, stabilite prin hotărârile anterioare, la valoarea unică de 0,5 lei mp, în loc de 7,2 lei mp afectat.
A arătat că, în aceste condiții reclamantei îi revine obligația de a se prezenta la Instituția din cadrul Primăriei Municipiului O, pentru a depune cererea de eliberare a autorizației de foraje sau excavări, cerere în care să declare suprafața de teren afectată de foraje sau excavare, suprafața necesară pentru efectuarea studiilor, exploatărilor etc.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta a solicitat, în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării arată că, referitor la anularea recursului ca nemotivat, recurenta pe cele 7 pagini ale recursului nu arată nici o critică la adresa hotărârii instanței de fond, astfel dincolo de faptul că se invocă nelegalitatea acesteia, însă nu arată în ce fel, sub ce aspecte și unde constă aspectul de nelegalitate a hotărârii atacate.
Recursul este practic o reluare copy - paste a întâmpinării depuse la instanța de fond, cu inserarea unor texte de lege considerate ca aplicabile în speță.
Cu referire la netemeinicia recursului arată că, prima critică se referă la inexistența unui titlu executoriu, care în cazul de față este un titlu de creanță fiscală și care obligă reclamanta la plata sumei de 7.000 lei.
Apreciază că titlu executoriu trebuie să fie cert, adică să aibă o întindere determinată sau determinabilă, iar în cazul de față această condiție apreciază reclamanta nu este îndeplinită. Un alt doilea este legat de data de la care devin exigibile obligațiile de plată, recurenta făcând confuzie între cele două etape în încercarea de a forța obligativitatea reclamantei la plata autorizației pretinse. O a treia critică este baza de calcul a acestei taxe arătând că această taxă nu se calculează asupra întregii suprafețe exploatate, ci dar a celei necesare pentru efectuarea lucrării de foraj sau excavație necesare recoltării probelor. A patra critică se referă la stabilirea din oficiu a obligației fiscale, care în opinia reclamantei nu se poate face decât prin raportare la criteriile legale sub aspectul datei de la care obligația este scadentă și sub aspectul cuantumului sumei datorate.
Mai arată și că prima instanță a reținut corect că nedepunerea declarațiilor fiscale, în termenul legal atrage aplicarea sancțiunii contravenționale, iar ca operațiune fiscală stabilirea obligației fiscale din oficiu, care însă nu trebuie să aibă natura unei sancțiuni în sensul perceperii unei sume mai mari decât cea legal datorată. Astfel, apreciază că, titlul executoriu, respectiv creanța fiscală nu este nici certă și nici exigibilă.
Referitor la excepția de nulitate a recursului invocată de intimată,aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată deoarece nu se poate reține că recursul ar fi nemotivat pe considerentul că recurenta a reluat în motivarea recursului aceleași apărări pe care le-a formulat prin întâmpinare, la judecata în primă instanță.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
Curtea reține că,în mod corect,instanța de fond a dispus anularea în parte a actelor administrative-fiscale ce fac obiectul cauzei,cu privire la dispoziția de obligare a intimatei reclamante la plata autorizației de foraje sau excavări prevăzute de art.267 al.4 din Legea nr.571/2003.
Potrivit acestei dispoziții legale "Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de terenafectat de foraj sau de excavațiecu o valoare stabilita de consiliul local de până la 6 lei.", însă recurenta a calculat această taxă raportat la întreaga suprafață ocupată pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale,respectiv pentru suprafața de 10.000 mp,stabilită ca perimetru de exploatare prin permisul de exploatare 8474/19.04.2007 eliberat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale.
Procedând de o asemenea manieră recurenta a încălcat atât dispozițiile legale mai sus citate,cât și dispozițiile pct. 134 al.4 din nr.HG 44/2004 care prevăd că "taxa pentru eliberarea autorizației prevăzute la alin.1 se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de oricare dintre operațiunile prevăzute la alin.1"
Este adevărat că intimata reclamantă este obligată să plătească și o taxă pentru întreaga suprafață ocupată pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale,însă această taxă se datorează în baza Legii nr.85/2003 și nu pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări prevăzută de Legea nr.571/2003.
Prin sentința pronunțată instanța de fond nu a reținut că recurenta nu ar fi fost îndreptățită să calculeze din oficiu taxa pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări,în condițiile în care intimata reclamantă nu a depus declarația fiscală în termenele prevăzute de lege, ci doar că modul de calcul al acestei taxe s-a făcut în mod greșit deoarece s-a avut în vedere întreaga suprafață ocupată pentru activitatea de exploatare a resurselor minerale.
Pentru considerentele arătate recursul urmează a fi respins,în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată deoarece nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepția nulității recursului.
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O împotriva sentinței nr.354/CA din 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 14.12.2009-
Jud. fond
Tehnoredact.--
15.12.2009/ 4 ex.
2 com._________
1. PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - Direcția Economică și PRIMARUL MUNICIPIULUI O - O, - -, nr.1, jud. B
2. -" & CO"SRL - cu sediul în O, - -, nr.41,.5, jud.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
