Obligația de a face. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.650/CA/2009 -
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- judecător
- -- judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant - S M,-/4, jud. S M în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA B - prin DIRECȚIA SILVICĂ S M - S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.391/CA din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - obligația de a face -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul reclaant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.123/14.07.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și pentru intimata pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA B - prin DIRECȚIA SILVICĂ S - consilier juridic, în baza delegației nr.5849/02.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/04.09.2009 plus 0,15 lei timbru judiciar, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare și înscrisuri, respectiv decizia nr.XL(40) din 7 mai 2007, pe care le comunică și cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta recurentului solicită a fi lăsată cauza la a doua strigare pentru a studia înscrisurile comunicate.
Instanța, lasă cauza la doua strigare, când se prezintă aceleași părți, care arată că nu mai au alte cereri și solicită cuvântul asupra recursului, astfel că, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea recursului și în temeiul art.312 pct.5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii pentru judecarea pe fond a cauzei, ca urmare a respingerii excepției tardivității, iar în subsidiar modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, instanța de fond a respins acțiunea ca tardivă, deoarece nu a fost respectat termenul de 6 luni, de la data expirării termenului de 30 de zile, care era timpul legal în care intimata ar fi trebuit să răspundă plângerii prealabile. Față de aceasta apreciază că, potrivit art.11 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004, termenul actului întrerupător cursului prescripției este unul de prescripție, iar acesta este chiar dosarul Tribunalului Satu Mare cu nr- în care s-a pronunțat decizia 1505/2008. se mai arată și că, potrivit art.11 pct.5 din Legea nr.554/2004, se arată că, termenul de la alin.1, respectiv termenul de 6 luni, este unul de prescripție, iar dacă acesta este de prescripție și nu de decădere, atunci acest poate suferi întreruperi ale cursului, conform art.16 din Decretul - Lege nr.167/1969, când prescripția începută înainte de împrejurarea care a întrerupt-o, se șterge. Mai arată că, recurentul a introdus contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă în dosarul 765/2008, acesta fiind clar victima unui abuz, iar Curtea de Apel a pronunțat o soluție favorabilă recurentului, dispunând anularea deciziei de suspendare și reîncadrarea acestuia cu toate drepturile salariale cuvenite. Intimata, nu a procedat însă la reîncadrarea acestuia, nefiind de acord cu această decizie, contestatorul apreciind că raporturile sale de muncă fiind suspendate, are prioritate rezolvarea acestora și apoi contestarea actului administrativ, contestație care a fost înregistrată la data de 26 ianuarie 2009, însă a fost trimisă prin poștă la data de 23 ianuarie 2009, rezultatul acesteia fiind respingerea ca tardivă a acțiunii. În consecință apreciază că soluția care se impune este aceea a admiterii recursului și casării hotărârii, cu trimitere la instanța de fond pentru judecarea fondului cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând transportul la instanță, în acest sens depunând la dosar bonul fiscal privind cheltuielile de transport. În esență arată că, instanța de fond a reținut acțiunea ca fiind introdusă peste termenul legal prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, respingând acțiunea ca tardivă. Mai arată că cererea ce face obiectul prezentului recurs, privind obligarea intimatei de a angaja recurentul pe un post în cadrul acestei instituții, a rămas fără obiect. Motivele referitoare la recursul formulat arată că, sunt expuse în întâmpinarea depusă la dosar, arătând doar că, decizia de transfer a fost emisă în urma opțiunii reclamantului pentru ocuparea postului de inginer la Ocolul Silvic Carei, opțiune care și-a exprimat-o reclamantul.
În replică, reprezentanta recurentului învederează că, reclamantul a avut un post inferior pregătirii sale, iar ca urmare a reorganizării și desființării Ocolului Silvic, acesta a primit un preaviz de 20 de zile și o listă cu posturile vacante, optând pentru postul de tehnician silvic.
În replică, reprezentantul intimatei solicită a fi avută în vedere practica judiciară.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 391/CA din 18 iunie 2009, Tribunalul Satu Marea admis excepția tardivității invocată de pârâtă.
A respins ca tardivă acțiunea în contencios administrativ a reclamantului, domiciliat în S M,-/4, jud.S M, în contradictoriu cu pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA B prin DIRECȚIA SILVICĂ S M, cu sediul în S M,-, jud.S M, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, nemulțumirea reclamantului vizează Decizia nr.196/28.12.2007 emisă de către pârâtă, prin care reclamantul a fost transferat, începând cu data de 01.01.2008, de la Ocolul silvic, la Ocolul silvic Carei, pe funcția de șef district.
Împotriva acestei decizii de transfer, reclamantul a formulat o plângere administrativă,înregistrată la data de 25.01.2008(fila 16 de la dosarul nr-, atașat prezentului), la care nu a primit răspuns.
Potrivit art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
În cazul în speță, reclamantul, neprimind răspunsul la cererea depusă,răspuns ce trebuia dat în 30 de zile de la data înregistrării plângerii, avea posibilitatea să formuleze acțiune în contencios administrativ în termen de 6 luni de zile, de la expirarea termenului sus menționat.
Reclamantul însă nu a respectat termenul legal și a înregistrat acțiunea judiciară abia la data de 26.01.2009.
Motivația reclamantului în respingerea excepției tardivității se concretizează în faptul că, prin decizia nr.14/31.01.2008 emisă de către pârâtă, s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantului, până la soluționarea dosarului penal nr.59/P/2006. Această decizie a fost atacată în instanță, reclamantul obținând câștig de cauză prin hotărâre definitivă și irevocabilă. Astfel, acesta a considerat că, procedura demarată împotriva deciziei nr.196/2007 a fost întreruptă, iar în urma reluării activității, continuă și procedeul administrativ întrerupt, soldat cu prezenta acțiune.
Motivația reclamantului a fost apreciată ca nefondată, impunându-se a se preciza, că, odată cu atacarea deciziei prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă, reclamantul avea posibilitatea să atace și dispoziția de transfer, judecata acesteia din urmă putând fi suspendată, până la soluționarea contestației împotriva deciziei nr.14/2008.
Având în vedere considerentele expuse mai sus,în urma admiterii excepției invocate, instanța, întemeiat pe dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, a respins ca tardivă acțiunea, conform prezentului dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri, legal timbrat a declarat recurs reclamantul, solicitând instanței admiterea recursului și în urma respingerii excepției de tardivitate, casarea hotărârii, pentru o judecată pe fond în temeiul art.312 pct.5 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, în temeiul art.304/1 și art.312 pct.2 Cod procedură civilă, admiterea recursului cu modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că, hotărârea este total nelegală, instanța de fond soluționând cauza doar pe excepție.
Mai arată, ca urmare a restructurării și desființării Ocolului Silvic, cu adresa nr.4598/28.11.2007 s-a emis un preaviz și o anexă pentru posturile vacante în vederea exprimării opțiunilor. Învederează că a optat pentru funcția de tehnician silvic la Ocolul Silvic S M, motivat de faptul că are domiciliul stabil în S
Precizează că în urma solicitării, pârâta i-a comunicat prin adresa 4782/07.12.2007 că nu-i este aprobat postul, deoarece nu are pregătirea profesională pentru funcția pe care dorește să o ocupe,fără a invoca în drept temeiurile legale potrivit cărora un inginer silvic cu studii superioare nu poate ocupa o funcție de tehnician silvic.
Arată că în urma acestei comunicări, a înaintat pârâtei o solicitare pentru a i se acorda detașarea pe postul de inginer pe perioadă determinată.
Menționează că solicitările sale nu au fost rezolvate în mod pozitiv, pârâta procedând la emiterea deciziei nr.14/31.01.2008 prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă, iar contestația sa a rămas fără răspuns.
Mai arată că, a introdus contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, în dosarul nr-, fiind clar victima unui abuz, iar Curtea de Apel Oradeaa pronunțat decizia în favoarea reclamantului, în sensul anulării deciziei privind suspendarea și reîncadrarea acestuia cu toate drepturile salariale cuvenite.
După pronunțarea acestei decizii, reclamantul a revenit la intimată pentru a-i comunica soluția, soluție cu care intimata nu a fost de acord niciodată, contestatorul apreciind că au prioritate rezolvarea raporturilor de muncă și apoi că conteste actul administrativ care l-a angrenat în aceste raporturi.
Arată că acțiunea a fost înregistrată la data de 26.01.2009, însă a fost expediată prin poștă la data de 23.01.2009, acțiunea respinsă de instanța de fond ca tardivă.
Reclamantul mai arată că, există însă dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004 pct.2 în care se spune că pentru motive temeinice, în cazul actului unilateral, cererea poate fi introdus și peste termenul prevăzut la alin.1 și tot în art.11 pct.5 din același act normativ se prevede că termenul de la alin.1 este un termen de prescripție. Dacă acest termen este un termen de prescripție și nu de decădere, atunci acest termen poate suferi întreruperi ale cursului - conform art.16 din Decretul - Lege nr.167/1960 pct.b când potrivit art.17 prescripția începută înainte de împrejurarea care a întrerupt-o, se șterge. Astfel actul întrerupător al cursului prescripției, este unul de prescripție, fiind chiar dosarul nr- al Tribunalului Satu Mare.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că, raportat la acțiunea introductivă, la solicitarea reclamantului, conducerea intimatei a aprobat cererea acestuia de transfer la Ocolul Silvic S M de la Ocolul Silvic, prin decizia de transfer 26 se decide transferul acestuia începând cu data de 01.07.2009, motiv pentru care cererea ce face obiectul prezentei cauze, a rămas fără obiect.
Față de motivele invocate de recurent în recursul declarat apreciază că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect reținând că introducerea acțiunii s-a făcut peste termenul legal prevăzut de art.11 din Legea nr.554/2004.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a restructurării și reorganizării Ocolului silvic, prin adresa nr.4598 din 28.11.2007 s-a emis pe seama reclamantului recurent un preaviz și o anexă cuprinzând posturile vacante în vederea exprimării opțiunilor, acesta optând pentru funcția de tehnician silvic la Ocolul Silvic S
Intimata pârâtă, prin decizia nr.196 din 28.12.2007 dispune transferarea reclamantului începând cu data de 01.01.2008 de la Ocolul Silvic la Ocolul Silvic Carei, în funcția de șef district.
Împotriva acestei decizii de transfer reclamantul a formulat plângere administrativă la data de 25.01.2008, la care nu a primit răspuns, iar ulterior a formulat acțiune în instanță, înregistrată în data de 26.01.2009, expediată prin poștă la data de 23.01.2009, prin care a solicitata obligarea pârâtului la încadrarea pe postul solicitat, ca urmare a opțiunii exprimate și la plata daunelor morale.
După cum a reținut și prima instanță, reclamantul este nemulțumit de nerespectarea opțiunii sale prin emiterea deciziei nr.196/28.12.2007.
Conform prevederilor art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, se pot introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
După cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul recurent nu a respectat termenul de 6 luni prevăzut de lege, introducând acțiunea la instanță după expirarea termenului calculat de la data expirării termenului de soluționare a plângerii administrative (30 zile, respectiv 25.02.2008).
Conform prevederilor art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004, termenul de 6 luni prevăzut pentru introducerea acțiunii în instanță este unul de prescripție. Acest termen de prescripție poate fi întrerupt sau suspendat potrivit cazurilor generale de întrerupere sau suspendare a prescripției extinctive, prevăzute la art.13 și 16 din Decretul nr.167/1958.
Reclamantul recurent a invocat faptul că, termenul de prescripție de 6 luni a fost întrerupt ca urmare a promovării acțiunii în anulare a deciziei nr.14/31.01.2008 prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă începând cu data de 1.02.2008, cursul prescripției fiind întrerupt pe perioada în care s-a soluționat această cauză, respectiv până la pronunțarea deciziei nr.1505/R/24.10.2008 a Curții de Apel Oradea.
Aceste susțineri ale recurentului, nu pot fi reținute, deoarece acțiunea promovată de acesta în celălalt dosar viza o altă decizie decât cea din litigiu, obiectul și cauza celor două dosare fiind diferite.
Cazul de întrerupere a prescripției extinctive reglementat de art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958, invocat de recurentul reclamant nu vizează întreruperea prescripției prin orice fel de cerere de chemare în judecată formulată de reclamant, ci se referă la formularea unei acțiuni prin care să se urmărească recunoașterea și obținerea drepturilor subiective vătămate de părți prin aceeași acțiune ori inacțiune ca și cea formulată ulterior. Ori în speță, în dosarul invocat de recurent, obiectul lui se referă la o lată decizie decât cea din cauză și vizează alte aspecte decât cele ce fac obiectul cauzei deduse judecății în prezenta cauză.
Drept urmare, nu se poate reține că pe perioada soluționării acelui dosar, termenul de prescripție prevăzut la art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 a fost întrerupt. Existența pe rolul instanțelor a acelui dosar nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de lege pentru întreruperea ori suspendarea termenului de prescripției.
Se reține de asemenea că, în mod judicios a reținut prima instanță că reclamantul avea posibilitatea de a formula acțiunea în contencios administrativ odată cu acțiunea vizând anularea deciziei de suspendare a contractului său individual de muncă, judecata dosarului putând fi eventual suspendată până la soluționarea acțiunii în anularea deciziei nr.14/2008.
Opțiunea recurentului de a nu formula acțiunea în contencios împotriva deciziei de transfer în termen și interpretarea dată de acesta situației juridice create de emiterea și celei de a doua decizii atacate separat, nu-l îndreptățește pe acesta de a solicita considerarea acțiunii ca fiind introdusă în termen prin prisma prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Într-adevăr legiuitorul prin prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 a acordat posibilitatea persoanelor vătămate printr-un act administrativ individual de a formula acțiune și peste termenul de 6 luni prevăzut, dar nu mai târziu de 1 an de la emiterea actului, însă acest fapt are loc doar în situația în care reclamantul justifică motive temeinice pentru care nu a putut introduce acțiunea în termenul legal. Aceste motive temeinice trebuie a fi justificate în fața instanței, împrejurările invocate drept impediment al nerespectării termenului fiind unele excepționale de natura cazului fortuit ori a forței majore. Nu orice motiv invocat poate fi considerat temeinic pentru ca în baza lui, pe cale de excepție să se acorde posibilitatea părții ca peste termenul prevăzut de lege să introducă acțiunea, ci doar acele motive care dovedesc o împrejurare deosebită mai presus de voința părții care a fost de natură aoî mpiedica să introducă acțiunea.
Ori, în speță împrejurarea invocată de recurent nu are un asemenea caracter, judecarea separată a unui alt dosar cu un alt obiect nefiind de natură a-l împiedica pe reclamantul recurent să introducă în termen acțiunea la instanță.
În consecință, se reține că în mod corect a reținut prima instanță excepția tardivității acțiunii reclamantului, motivele de recurs invocate de acesta fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 72,53 lei cheltuieli de judecată în recurs (reprezentând contravaloare transport) în favoarea intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul,împotriva sentinței nr.391/CA din 18 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 72,53 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 09.12.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact / - 4 ex.
- 10.12.2009
- 2 com. _________ cu:
-
- Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B - prin Direcția Silvică S
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
