Contestație act administrativ fiscal. Decizia 833/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.833
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta " ", împotriva sentinței civile nr.116/02.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - STRUCTURA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă și reclamantul - intimat, avocat, pentru pârâții - intimați se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei - recurente depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul pârâților - intimați depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, în principal, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților - intimați pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamantul în calitate de administrator al SC SRL, a chemat în judecată în calitate de pârâții T și Administrația Finanțelor Publice F solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- suspendarea actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere înregistrată sub nr.81/17.03.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Structura de administrare fiscală - Serviciul de control fiscal T pe perioada judecării cauzei;
- anularea Deciziei de impunere înregistrată sub nr.81/17.03.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Structura de administrare fiscala - Serviciul de control fiscal T ca urmare a nelegalității acesteia;
- anularea raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr. 900/17.03.2008, încheiat la data de 14.02.2008, de către consilier superior și dl. inspector asistent din cadrul Serviciului de control fiscal T al T;
- exonerarea de plata sumei de 89.149 lei RON reprezentând TVA-ul aferent perioadei 01.11.2004 - 07.03.2008;
- exonerarea de la plata sumei de 73.318 lei RON reprezentând majorări calculate pentru TVA - ul aferent perioadei 01.11.2004 - 07.03.2008;
- exonerarea de la plata sumei de 1.522 lei RON reprezentând penalități pentru obligațiile fiscale accesorii perioadei 01.11.2004 - 31.12.2005;
- anularea titlului executoriu din dosarul de executare silită nr.7004/21.04.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice a Orașului F, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, la data 14.02.2008 la sediul societății sale a avut loc un control fiscal efectuat de consilier superior și inspector asistent, din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T - Structura de administrare fiscala - Serviciul de control fiscal T, ca urmare a adresei cu nr.l5775/2005 a Administrației Finanțelor Publice F, înregistrată Ia sediul T cu nr.49823/12.10.2005,
În urma acestui control s-a stabilit în sarcina societății obligații fiscale suplimentare, reprezentând, TVA de plată - 89.149 lei RON; majorări de întârziere - 73.318 lei RON și penalități de întârziere - 1.522 lei RON.
Cu privire la obligația de plată a sumei de 89.149 lei RON reprezentând TVA - ul de plată, reclamantul a solicitat instanței, să ia în considerare prevederile Codului Fiscal deoarece la stabilirea TVA-ului de plată, organele de inspecție fiscală au luat în considerare doar TVA-ul încasat de la clienți, deci doar TVA-ul colectat, fără a se lua în considerare TVA-ul aferent achiziției de mărfuri de la furnizori care a fost achitat acestora (TVA deductibil), iar ca urmare a acestui fapt a rezultat o sumă enormă pe care societatea pe care reclamantul o administrează este obligată să o plătească, respectiv 163.989 lei RON în condițiile în care cifra de afaceri realizată de această societate pe anul 2006 fost de 326.548 lei RON, adică aproximativ 1/2 din cifra de afaceri.
Reclamantul a solicitat anularea Deciziei de impunere înregistrata sub nr. 81/17.03.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Structura de administrare fiscala - Serviciul de control fiscal T precum și a raportului de inspecție fiscală menționat anterior deoarece stabilește în sarcina sa obligația de a plăti majorări de întârziere în sumă de 73.318 lei RON, acestea fiind calculate de la 01.11.2004 - 07.03.2008, ca și când societatea pe care o administrează cu rea voința nu a achitat TVA-ul stabilit prin raportul de inspecție fiscală, când de fapt Tat rimis acest control în anul 2008 deși a fost sesizat de către Administrația Finanțelor Publice F pe data de 11.10.2005, deci după 3 ani de zile.
S-a mai arătat că, s-a adresat la data de 27.03.2008 cu o cerere scrisă către T, pe care a trimis-o prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și care a fost înregistrată la sediul instituției cu numărul 13424/02.04.2008. Urmare a acestei adrese i s-a răspuns că trebuie să completeze dosarul de contestație în termen de 5 zile de la primirea respectivei adrese, lucru pe care l-a făcut, trimițând o nouă adresă către T printr-o nouă scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dar nici până în momentul de față nu a primit nici un răspuns de la T privitor la contestația depusă, deși s-a depășit cu mult termenul legal în care trebuia să primească răspuns.
În drept, sa-u invocat dispozițiile art.1 și urm. din Legea nr.554/2004, art.152 din nr.HG44/2004, art.23 alin.2 din nr.OG92/2003 modificată și completată.
Pârâta Tad epus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, referitor la capătul de cerere nr.1 privind suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat: obligarea reclamantei la depunerea unei cauțiuni in temeiul art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, actualizat, iar pe fondul cererii de suspendare a executării, respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În subsidiar, referitor la capetele de cerere nr.2, 3, 4, 5 și 6, privind anularea Deciziei de impunere nr.81/17.03.2008, pârâta Tas olicitat respingerea capetelor de cerere ca prematur formulate.
Referitor la capătul de cerere nr.7 privind anularea titlului executoriu nr. 7004/21.04.2008 emis de F în dosarul de executare silită, respingerea acestuia ca inadmisibil a fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Totodată, pârâta Taa rătat că în situația în care reclamanta își va preciza acțiunea în sensul că va solicita anularea Deciziei nr.1396/124/06.06.2008 emisă de T în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă, invocă în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei F citată în nume propriu, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative fiscale emise de T ca fiind temeinice și legale.
În motivare s-a arătat că, prin acțiunea formulată reclamantul a susținut că nu datorează și accesoriile aferente stabilite de către organul de inspecție fiscală deoarece în perioada când nu a fost înregistrată ca plătitor de nu a beneficiat de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată.
Organul de inspecție fiscală a stabilit că cifra de afaceri de 2 miliarde lei (ROL) prevăzută de art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003, republicată, a fost realizată în cursul lunii septembrie 2004 și, prin urmare, reclamanta avea obligația de a se declara ca plătitor de până în data de 10.10.2004, iar înregistrarea efectivă ca plătitor ar fi intervenit de la data de 01.11.2004.
În temeiul art.152 alin.3 din Legea nr.571/2003, modificată și completată, cât și prevederile pct.56 alin.4 lit. b) din nr.HG44/2004, cu modificările și completările ulterioare, organul de inspecție fiscală a procedat la calcularea rezultată în urma operațiunilor desfășurate de către contribuabil de la data la care îndeplinea condițiile de înregistrare ca plătitor de (01.11.2004) și până la care efectiv s-a înregistrat (31.12.2006).
colectată, respectiv de plata stabilită suplimentar aferentă perioadei de la care s-a depășit plafonul cifrei de afaceri de 2 miliarde lei ROL până la care se aplica regimul special de scutire este în sumă de 89.149 lei, iar accesoriile aferente sunt de 74.840 lei.
Referitor la susținerea reclamantului că nu a beneficiat de dreptul de deducere a aferentă achizițiilor de bunuri și prestări de servicii în perioada de la care ar fi trebuit să se înregistreze ca plătitoare de și până la data la care s-a înregistrat efectiv, a învederat instanței de judecată că în temeiul pct.56 alin.5 din nr.HG44/2004 dreptul de deducere intervine de la data înregistrării ca plătitor de
În concluzie, s-a arătat că, pentru perioada în care nu a fost înregistrată ca plătitoare de reclamanta nu avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata, iar organul de inspecție fiscală a procedat în mod legal la stabilirea colectata și la neacordarea dreptului de deducere, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă contestația formulată în procedura prealabilă pentru suma de 89.149 lei reprezentând de plată.
În ceea ce privește accesoriile calculate, reclamantul nu a adus nici un argument referitor la cuantumul majorărilor, dobânzilor și penalităților de întârziere, cota de majorări, dobânzi și penalități aplicată, data de la care au fost calculate majorările, dobânzile și penalitățile, însumarea produselor dintre baza de calcul a majorărilor, dobânzilor și penalităților, numărul de zile de întârziere. Iar având în vedere că stabilirea de majorări, dobânzi și penalități reprezintă o măsura accesorie în raport cu debitul, în mod corect și legal a fost respinsă contestația ca neîntemeiată pentru suma totală de 74.840 lei.
Reclamantul a depus a dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției prematurității introducerii capetelor de cerere 2, 3, 4, 5 și 6 privind anularea deciziei de impunere, întrucât, pentru anularea deciziei de impunere nr.81/17.03.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Structura de administrare fiscală - Serviciul de control fiscal T și anularea raportului de inspecție fiscala înregistrat sub nr.900/17.03.2008, încheiat la data de 14.02.2008, s-a adresat la data de 27.03.2008 cu o cerere scrisă către T, pe care a trimis-o prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și care a fost înregistrată la sediul instituției cu numărul 13424/02.04.2008. Urmare a acestei adrese i s-a răspuns că trebuie să completeze dosarul de contestație în termen de 5 zile de la primirea respectivei adrese, lucru pe care l-a făcut, trimițând o nouă adresa către T printr-o nouă scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Fa solicitat respingerea, întrucât prin acțiunea introdusă a solicitat și anularea deciziei de impunere sub aspectul majorărilor de întârziere pe motiv că Fas esizat T pe data de 11.10.2005, pentru efectuarea controlului fiscal, iar abia în 2008 s-a efectuat acest control.
De asemenea, a solicitat respingerea excepției netemeiniciei acțiunii pe motiv că în conformitate cu prevederile art.1 și art.7 din Legea nr.554/2004, T nu a dat răspuns în termen la contestația formulată pentru anularea deciziei de impunere nr.81/17.03.2008.
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică specialitatea contabilitate de către expert, al cărui raport se află la filele 72 - 75 din dosar fond.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Tad epus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, iar experta a răspuns succint la acestea, prin răspunsul aflat la fila 84 dosar fond.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate, tribunalul a stabilit o cauțiune de 30.000 lei, iar reclamantul nu a achitat-o, motiv pentru care tribunalul a respins cererea de suspendare.
Prin sentința civilă nr.116/CA/02.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins, ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamantul în calitate de administrator al " " în contradictoriu cu parații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FIANANȚELOR PUBLICE
A respins cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal contestat, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat în data de 14.02.2008 de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T ca urmare a controlului privind stabilirea obligațiilor de plată în contul TVA, s-a reținut în sarcina " " obligația de plată a sumei de 89.149 lei reprezentând TVA, 73.318 lei reprezentând majorări, 1.522 lei reprezentând penalități.
Împotriva acestui raport de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestație, iar pârâta prin decizia nr- a respins contestația formulată.
" " a fost înregistrată ca plătitoare de TVA începând cu data de 01.01.2007, deși îndeplinea condițiile legale din data de 01.11.2004.
Deși contribuabilul avea obligația de a se declara ca plătitor TVA până în data de 10.10.2004, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală, procedând la înregistrarea ca plătitor de TVA trimestrial în cursul anului 2006, începând cu data de 01.01.2007.
Ca urmare a acestui fapt, organul de inspecție fiscală a procedat la calcularea de TVA rezultată în urma operațiunilor desfășurate de către contribuabil de la data la care îndeplinea condițiile de înregistrare ca plătitor de TVA și până la data la care efectiv s-a înregistrat.
Potrivit art.152 alin.3 din Legea nr.571/2003 "persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii. Pentru persoanele nou-înființate, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic, reprezentată prin luni calendaristice scurse de la data înregistrării până la finele anului. Fracțiunile de lună vor fi considerate o lună calendaristică întreagă. Persoanele care se află în regim special de scutire trebuie să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii, care intră sub incidența prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări. Data depășirii plafonului este considerată sfârșitul lunii calendaristice în care a avut loc depășirea de plafon. Până la data înregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxă pe valoarea adăugată. În situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata taxei pe valoarea adăugată pe perioada scursă între data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă, conform procedurii prevăzute prin norme.
(4) După depășirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacă ulterior realizează cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevăzut de lege.
Având în vedere că societatea a depășit plafonul cifrei de afaceri de 2 miliarde în luna octombrie a anului 2004, începând cu data de 01.11.2004 aceasta trebuia să se declare plătitoare de TVA, însă nu și-a îndeplinit aceasta obligație până în data de 31.12.2006.
Întrucât societatea nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA, aceasta fiind descoperita ulterior cu ocazia controlului, organele fiscale în mod corect au făcut aplicarea prevederilor pct.56 din nr.HG44/2004 în sensul că în mod corect au solicitat plata la buget a taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi avut obligația să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data la care înregistrarea a devenit efectivă.
În cuprinsul raportului de expertiză, experta concluzionează că dacă se ia în considerare TVA-ul aferent achizițiilor de mărfuri societatea ar fi datorat TVA de plată în suma de 7.423 lei.
Concluzia expertei nu poate fi primită întrucât conform prevederilor legale mai sus menționate, nu se poate lua în considerare TVA aferent achizițiilor de mărfuri pentru perioada în care societatea nu a fost înregistrată ca plătitor legal, deși îndeplinea aceasta condiție.
Așa fiind, tribunalul a constatat că organul fiscal în mod corect și legal a procedat la impunerea contribuabilului, iar majorările și penalitățile au fost calculate legal.
Așa fiind, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, a dispus respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de, pentru anularea actelor administrative.
Având în vedere că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs " " solicitând admiterea recursului, în principal, modificarea sentinței recurate, iar pe cale de consecință admiterea cererii introductivă de instanță, iar în subsidiar, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este criticabilă sub mai multe aspecte, motivarea fiind sumară și conține grave inadvertențe față de probele de la dosar.
Arată că raționamentul instanței care a condus la respingerea acțiunii este total greșit, preluând concluziile eronate atât ale raportului de inspecție fiscală, a deciziei nr.1396/124/06.06.2008 a Tc ât și a întâmpinării depusă de către
De asemenea, nu poate fi ignorată totodată neglijența și tergiversarea organelor de control, care deși sesizate cu necesitatea efectuării controlului fiscal încă din anul 2005 de către F, abia în anul 2008 procedat la efectuarea acestui control, iar cu ocazia acelui control nu a sesizat că prin aceeași adresă se menționează că societatea este înregistrată ca plătitoare de TVA.
A mai arătat că instanța de fond a menționat că nu pot fi primite concluziile expertei "întrucât conform prevederilor legale nu se poate lua în considerare TVA - ul aferent achizițiilor de mărfuri pentru perioada în care societatea nu a fost înregistrată ca plătitor legal, deși îndeplinea această condiție", însă societatea era înregistrată încă din 08.07.2005 ca plătitor de TVA, calculele făcute în expertiza contabilă efectuată în cauză fiind corecte, putând fi luate în considerare de către instanța de judecată.
În drept, recurenta invocă dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Pârâta F în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Faf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În considerentele întâmpinării se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legale, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă, întrucât acesta nu a contestat Decizia T nr.1396/124/06.06.2008 prin acțiunea promovată, contestând doar Decizia de impunere nr.81/17.03.2008 și raportul de inspecție fiscală din 14.02.2008, înregistrat sub nr.900/17.03.2008.
Mai arată că instanța de fond, având în vedere dispozițiile legale aplicabile speței, precum și actele dosarului, a constatat că organul fiscal a procedat în mod corect și legal la impunerea contribuabilului, accesoriile fiind calculate legal. Consideră că în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză care au fost date cu încălcarea evidentă a prevederilor legale.
În ce privește susținerea reclamantei referitor la înregistrarea acesteia ca plătitor de TVA încă din luna iulie 2005 în urma cererii depuse la F, menționează că este în mod evident eronată. Precizează că, așa cum s-a menționat în mod corect și în raportul de inspecție fiscală, reclamanta - recurentă a fost înregistrată ca plătitor de TVA începând din data de 01.01.2007 potrivit certificatului seria B nr.-/19.01.2007, motiv pentru care în mod corect organul de inspecție fiscală a procedat la stabilirea TVA pe care reclamanta avea obligația de aoc olecta fiind aferentă vânzărilor în perioada 01.11.2004 - 31.12.2006, devenind plătitor de TVA începând cu data de 01.01.2007. Față de aceste aspecte, arată că reclamanta a depășit plafonul de scutire de TVA la data de 07.09.2004, și prin urmare avea obligația de a se declara ca plătitor de TVA până în data de 10.10.2004.
Referitor la susținerea reclamantei că nu a beneficiat de dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor de bunuri și prestări de servicii în perioada de la care ar fi trebuit să se înregistreze ca plătitoare de TVA și până la data la care s-a înregistrat efectiv, arată că în temeiul art.56 alin.5 din nr.HG44/2004 dreptul de deducere intervine de la data înregistrării ca plătitor de TVA.
Astfel, pentru perioada în care a fost înregistrată ca plătitoare de TVA reclamanta nu avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, iar organul de inspecție fiscală a procedat în mod legal la stabilirea TVA colectată și la neacordarea dreptului de deducere.
Se mai arată că, prin acțiune reclamanta a înțeles să conteste și titlul executoriu emis de F în dosarul de executare silită, cu toate că acest petit este inadmisibil a fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Recurenta în motivarea recursului arată că hotărârea primei instanțe este criticabilă sub mai multe aspecte, motivarea fiind sumară și conține grave inadvertențe față de probele de la dosar, motiv ce nu poate fi reținut de către instanța de recurs, întrucât hotărârea recurată este motivată în fapt și în drept, fiind în concordanță cu dispozițiile legale incidente în speță. Mai mult o motivare incompletă a instanței de fond poate fi suplinită și completată de către instanța de recurs, acest motiv nefiind motiv de modificare sau casare a hotărârii recurate, întrucât nu este prevăzut expres de dispozițiile art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Raționamentul instanței de fond ce a condus la respingerea acțiunii reclamantei recurente are la bază dispozițiile art.152 alin.3 din Legea nr.571/2003, care stipulează că "persoanele impozabile, care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii, și nicidecum numai concluziile raportului de inspecție fiscală, a deciziei nr.1396/124/06.06.2008 a Tc ât și a întâmpinării depusă de către T, după cum arată recurenta prin motivele de recurs.
Conform actelor contabile ale recurentei, organul de inspecție fiscală a stabilit că cifra de afaceri de 2 miliarde lei (ROL) prevăzută de art.152 alin.1 din Legea nr.571/2003, republicată, a fost realizată în cursul lunii septembrie 2004 și, prin urmare, reclamanta recurentă avea obligația de a se declara ca plătitor de până în data de 10.10.2004, iar înregistrarea efectivă ca plătitor ar fi intervenit de la data de 01.11.2004.
În temeiul art.152 alin.3 din Legea nr.571/2003, modificată și completată, cât și a prevederilor pct.56 alin.4 lit. b) din nr.HG44/2004, cu modificările și completările ulterioare, organul de inspecție fiscală a procedat în mod corect la calcularea rezultată în urma operațiunilor desfășurate de către recurentă de la data la care îndeplinea condițiile de înregistrare ca plătitor de (01.11.2004) și până la care efectiv s-a înregistrat (31.12.2006).
Referitor la susținerea recurentei că nu a beneficiat de dreptul de deducere a aferentă achizițiilor de bunuri și prestări de servicii în perioada de la care ar fi trebuit să se înregistreze ca plătitoare de și până la data la care s-a înregistrat efectiv, instanța constată că în temeiul pct. 56 alin.5 din nr.HG44/2004 dreptul de deducere intervine de la data înregistrării efective ca plătitor de
Astfel că, pentru perioada în care nu a fost înregistrată ca plătitoare de recurenta nu avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata, iar organul de inspecție fiscală a procedat în mod legal la stabilirea colectata și la neacordarea dreptului de deducere, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă contestația formulată în procedura prealabilă pentru suma de 89.149 lei reprezentând de plată.
Recurenta se prevalează de adresa nr.49823 din 12.10.2005, emisă de F, aflată la fila 6 din dosar recurs, din care reiese că la data de 08.07.2005 i s-a eliberat avizul pentru înregistrarea mențiunilor referitoare la luarea în evidență ca plătitor de, însă recurenta nu a făcut dovada că a urmat întreaga procedură legală aplicabilă la acea vreme, pentru a fi înregistrată efectiv ca plătitor de TVA și că ar fi plătit efectiv -ul de la acea dată.
De altfel obligația de a urmări respectarea legii și a fi în concordanță cu acesta revine în primul rând comerciantului și nicidecum organului de control, care are obligația de a verifica dacă legea este respectată întocmi, astfel că tergiversare organelor de control în efectuarea controlului invocată de către recurentă este fără relevanță în speță.
Prima instanță în baza dispozițiilor legale arătate a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.116/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații F și
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/26.06.2009/TEHNORED:/26.06.09/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
