Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 851/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.851
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții G, G, -, împotriva sentinței civile nr.307/23.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâții - intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - recurenți, lipsă, avocat, lipsă fiind pârâții - intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâților - intimați.
Reprezentanta reclamanților - recurenți depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților - recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 16.01.2009 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului A obligarea acestora la plata majorărilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 raportat la nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007, în raport cu nivelul din luna septembrie 2007 - sume indexate cu indicele de inflație la data plății efective și înscrierea mențiunilor necesare în dosarul personal.
Prin cererea înregistrată la 23 01 2009, reclamanții G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -G, -, -, -, -, au chemat în judecată aceeași pârâți solicitând obligarea lor la aceleași majorări salariale astfel că instanța în baza art.164 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din 09.02.2009 a procedat la conexarea celor două dosare pentru o mai bună soluționare.
În motivarea cererilor, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special (polițiști) ai Ministerului Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean A și se consideră discriminați în raport cu demnitarii, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu judecătorii Curții Constituționale, cu procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și adjuncții săi dar și cu funcționarii publici ai Ministerul Administrației și Internelor dar și cu personalul contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A deoarece tuturor acestor categorii, la începutul anului 2007 li s-au majorat salariile sau indemnizațiile cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 raportat la nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007, în raport cu nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamanții au apreciat că prin nemajorarea salariilor polițiștilor cu aceleași procente ca ceilalți salariați începând cu data de 01.01.2007, au fost încălcate dispozițiile art. 23 din Declarația universală a drepturilor omului, art.14 al Convenției Europene și dispozițiile Protocolului nr.12, art.16 și art.126 din Constituția României.
Menționează că în data de 31.01.2007, Guvernul a emis un număr de 3 ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului începând cu 01.01.2007 tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția polițiștilor care sunt și ei tot funcționari publici.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile nr.OG6/2007, nr.OG 10/2007, nr.OG16/2007, nr.OG27/2007, Legea nr.188/1999 și Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii reclamanților invocând excepția inadmisibilității cu motivarea că prin decizia Curții Constituționale nr.819/2008, s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe fond, a arătat că reclamanții în calitate de funcționari publici cu statut special sunt salarizați potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea creșterilor salariale solicitate de reclamanți. Mai a arătat că aceștia au beneficiat de creșteri salariale începând cu data de 01.01.2007 conform Legii nr.491/2006 cu privire la aprobarea nr.OG57/2006.
Inspectoratul General al Poliției Române prin întâmpinare a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive arătând că reclamanții sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului A și nu ai iar potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.218/2002, inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică iar conducătorul acestora este ordonator terțiar de credite.
Pe fond, a apreciat că dispozițiile legale invocate de reclamanți respectiv, nr.OG10/2007, nr.OG16/2007 și nr.OG27/2007, nu sunt aplicabile polițiștilor, categorie de funcționari publici cu statut și lege de salarizare distincte, cărora le sunt aplicabile Legea nr. 260/2002 și nr.OG38/2003.
Prin sentința civilă nr.307/23.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților pentru plata despăgubirilor reprezentând majorări salariale de 5 % începând cu data de 01.01.2007 raportat la nivelul din luna decembrie 2006 cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu nivelul din luna septembrie 2007 - sume indexate cu indicele de inflație la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de instanța a reținut că aceasta este întemeiată având în vedere că între reclamanți și acest pârât nu există nici un raport de serviciu sau de muncă, reclamanții sunt angajații A instituție care potrivit art.12 din Legea nr.218/2002, are personalitate juridică și conducătorul acesteia este ordonator terțiar de credite.
De asemenea, potrivit art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special (polițist) și își desfășoară activitatea conform Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului și sunt salarizați potrivit nr.OG38/2003.
Majorările salariale cu de 5 % începând cu data de 01.01.2007 raportat la nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 01.10.2007 în raport cu nivelul din luna septembrie 2007 acordate prin nr.OG10/2007, se referă la salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000 și a salariilor și indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite prin nr.OG3/2006, aceste majorări nefiind aplicabile funcționarilor publici cu statut special care au legi proprii de salarizare cum este cazul reclamanților care sunt salarizați potrivit nr.OG38/2003.
Discriminarea invocată de reclamanți cu privire la majorarea salariilor celorlalte categorii de funcționari publici și personal contractual, nu a putut fi analizată de instanță deoarece potrivit deciziei Curții Constituționale nr.819/2008, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 reținându-se că aceste texte sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Drept urmare, solicitările reclamanților de obligare a pârâților la plata majorărilor salariale, în procentele arătate prin acțiune, nu pot fi acordate deoarece nu sunt prevăzute în acte normative cu putere de lege care privesc salarizarea acestei categorii de funcționari publici cu statut special, iar temeiurile de drept invocate pentru majorările salariale acordate, se referă la alte categorii de funcționari publici și personal contractual.
Având în vedere aceste considerente, instanța în baza art.18 din Legea nr.554/2004, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că, instanța de fond nu a dat o argumentare credibilă întrucât nu a analizat acțiunea prin prisma tuturor temeiurilor invocate, inclusiv norme ale dreptului internațional.
Se mai arată că în prezenta cauză nu a fost dovedită existența scopului obiectiv și caracterul adecvat și necesar al diferențierii de salarizare, constatându-se caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale care consacră această diferențiere. Cu privire la discriminare, trebuie avute în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât existența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă.
Menționează că este greșită argumentarea primei instanțe, care a respins acțiunea, motivând că discriminarea invocată cu privire la majorarea salariilor celorlalte categorii de funcționari publici și personal contractual nu poate fi analizată deoarece potrivit deciziei Curții Constituționale nr.819/03.07.2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art. 27 alin.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3041Cod procedură civilă raportat la art.312 alin.1 - 3 Cod procedură civilă.
Pârâții - intimați au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând în esență că, majorările salariale solicitate nu pot fi acordate, ele nefiind prevăzute în actele normative ce privesc salarizarea polițiștilor - funcționari publici cu statut special, temeiurile de drept invocate de aceștia referindu-se la alte categorii de funcționari publici.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Reclamanții recurenții au calitatea de funcționari publici cu statut special -polițiști - și sunt salarizați potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003, act normativ care nu prevede acordarea creșterilor salariale solicitate de aceștia.
Recurenții au beneficiat de creșteri salariale începând cu data de 01.01.2007 conform Legii nr.491/2006 cu privire la aprobarea nr.OG57/2006.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că dispozițiile legale invocate de reclamanți, respectiv nr.OG10/2007, nr.OG16/2007 și nr.OG27/2007, nu sunt aplicabile polițiștilor, categorie de funcționari publici cu statut și lege de salarizare distincte, cărora le sunt aplicabile Legea nr. 260/2002 și nr.OG38/2003.
Reclamanții recurenți invocă discriminarea cu privire la majorarea salariilor celorlalte categorii de funcționari publici și personal contractual și își motivează cererile pe acest aspect, însă discriminarea nu a putut fi analizată de către instanța de fond și nici de instanța de recurs, deoarece potrivit deciziei Curții Constituționale nr.819/2008, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 reținându-se că aceste texte sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să analizeze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Reclamanții nu invocă ca temei de drept acte normative care prevăd drepturile salariale solicitate și care din diverse motive nu au fost aplicate, ci discriminarea în raport cu demnitarii, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu judecătorii Curții Constituționale, cu procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și adjuncții săi dar și cu funcționarii publici ai Ministerul Administrației și Internelor dar și cu personalul contractual din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A.
Drept urmare, solicitările reclamanților de obligare a pârâților la plata majorărilor salariale, în procentele arătate prin acțiune, nu pot fi acordate deoarece nu sunt prevăzute în acte normative cu putere de lege care privesc salarizarea acestei categorii de funcționari publici cu statut special, iar temeiurile de drept invocate pentru majorările salariale acordate, se referă la alte categorii de funcționari publici și personal contractual.
Practica europeană invocată de către recurenți nu are aplicabilitate în speță, întrucât activitățile desfășurate de demnitari, judecători și diferitele categorii de funcționari publici, sunt diferite, iar, plata drepturilor salariale, se face din bugetele alocate, în baza unor temeiuri legale diferite.
De asemenea practica judiciară invocată de către reclamanții recurenți prin cererea de recurs, neunitară de altfel la nivelul întregii țării nu este izvor de drept și nu poate suplini voința legiuitorului pentru a fi aplicată în speță.
Argumentele reclamanților recurenți privind identitatea de calitate nu sunt în măsură să fundamenteze acordarea către aceștia a majorărilor salariale solicitate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G, G, -, împotriva sentinței civile nr. 307/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/19.06.2009/TEHNORED:/19.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad /Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
