Contestație act administrativ fiscal. Decizia 837/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.837
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.06.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.92/PI/CA/27.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței întâmpinări din partea pârâților - intimați. De asemenea, tot prin registratura instanței s-a depus din partea reclamantului - recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. sub nr- la data de 10.03.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa contestația împotriva "Deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate de persoanele fizice române cu domiciliul în România și persoanele fizice române fără domiciliu în România și persoanele fizice străine pe anul 2006 " prin care i s-a calculat un impozit nedatorat de 8.689 lei și majorări de întârziere; dacă până la judecarea cererii i se va comunica soluția de respingere a contestației, reclamantul a precizat că înțelege să solicite anularea acestei soluții ca fiind nelegală și netemeinică, precum și anularea deciziei de impunere; de asemenea, a solicitat să se dispună încetarea curgerii majorărilor începând cu data comunicării deciziei, respectiv data de 27.02.2008 până la data de 27.02.2008 până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la începutul lunii ianuarie 2008 fost informat verbal la sediul pârâtei că există o Decizie de impunere anuală potrivit căreia datorează suma de 8.689 lei începând cu data de 15.01.2008, reprezentând impozit aferent anului 2006.
Deși o asemenea decizie nu i s-a comunicat a făcut de îndată contestație împotriva acesteia și o cerere de comunicare a deciziei.
Contestația a fost depusă la data de 08.01.2008 dar până la data formulării cererii de chemare în judecată nu i s-a comunicat nici o soluție de admitere sau de respingere a contestației, în schimb i s-a comunicat la data de 29.02.2008 duplicatul original al deciziei contestate, duplicat care este nesemnat și neștampilat de emitent, fiind, în opinia reclamantului, lovit de nulitate. Tot printr-o adresă, pârâta i-a comunicat și faptul că până în data de 07.02.2008 majorările de întârziere aferente sunt în sumă de 200 lei, în schimb nu i-a soluționat contestația.
Reclamantul a arătat că, începând cu luna octombrie a anului 2006 și în cursul anului 2007 făcut demersuri la T pentru a achita toate impozitele și majorările la veniturile din activitățile independente și diferențele de impozit pe venitul global. Astfel, până la data de 17 aprilie 2007 achitat eșalonat întreaga sumă datorată.
Prin urmare, este informat că la data de 17.04.2007 sunt achitate la zi toate impozitele cu majorări cu tot, însă i se precizează verbal că pentru anul 2007 o să i se comunice aproximativ în luna iulie și o Decizie de impunere privind venitul din activități independente pe anul 2007 pentru un impozit de 8.795 lei în a doua Jaa nului, cu scadențe în 15 septembrie și 15 decembrie 2007, decizie care într-adevăr i s-a comunicat și care ulterior a achitat-o (ultima tranșă în 13 decembrie 2007).
Pentru a-și spori certitudinea că nu are nici o obligație neachitată cu titlu de impozit sau majorări (în afară de impozitul în sumă de 8795 lei a cărei scadență în tranșe începea abia în 15.09.2007), dar și din nevoia de a contracta un credit bancar, a făcut o cerere în data de 23.07.2007 pentru eliberarea unui certificat de atestare fiscală. Urmare a acestui demers, la data de 31.07.2007 i se eliberează Certificatul de atestare fiscală din care rezultă că nu figurează cu nici o obligație față de stat.
Impozitul de 8.795 lei pe venituri din activități independente pe anul 2007, scadent începând cu 15 septembrie 2007, respectiv 15 decembrie 2007, l-a achitat integral, stingând la data de 13 decembrie 2007, integral, obligațiile față de stat.
În luna imediat următoare, ianuarie 2008, aflat de la sediul pârâtei că mai are de achitat în plus și suma de 8.689 lei, cu scadență din 15.01.2007 reprezentând impozit pe veniturile din 2006 conform unei alte decizii înregistrată sub nr.-, emise în 05.07.2007, comunicată abia în 29.02.2008.
În drept, cererea a fost întemeiată generic pe dispozițiile Codului d e procedură fiscală ale Codului fiscal și ale Legii nr. 554/2004
La dosar s-a depus: originalul duplicatului "deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate de persoanele fizice române cu domiciliul în România și persoanele fizice române fără domiciliu în România și persoanele fizice străine pe anul 2006" și copie de pe plicul cu data comunicării, copii certificate de pe contestația împotriva deciziei de impunere și certificatul de atestare fiscală nr. -/31.07.2007.
La termenul de judecată din data de 13.05.2008, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, urmare a faptului că prin Decizia nr.394/71/04.04.2008, i s-a respins contestația formulată și solicită instanței constatarea acestei decizii, pe care o depune la dosar, în copie xerox.
Legal citată, pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând instanței, pe cale de excepție constatarea lipsei calității procesuale pasive în cauză a Tf ață de petitul acțiunii privind refuzul nejustificat de soluționare a contestației reclamantului împotriva Deciziei de impunere anuală pe anul 2006, având în vedere faptul că, potrivit procedurii de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, prevăzută de Titlul IX - Soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, calitatea procesuală pasivă revine Direcției Generale a Finanțelor Publice
În subsidiar, tot pe cale de excepție, s-a solicitat constatarea prematurității petitului referitor la anularea Deciziei de impunere anuală pe anul 2006 emisă de T, dată fiind nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute în Titlul IX - Soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Prin încheierea de ședință din 16.12.2008, tribunalul a respins ambele excepții invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T pentru motivele acolo arătate.
Prin Decizia nr.394/71/04.04.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Taf ost respinsă contestația formulată de reclamantul
Ca urmare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tac ompletat întâmpinarea solicitând, pe fondul pricinii, respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motive identice cu cele invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, ce vor fi arătate în continuare.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca vădit neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei de impunere anuală pe anul 2006 nr.-/05.07.2007.
S-a arătat că reclamantul a declarat prin Declarația privind veniturile estimate din activități independente pe anul 2006 depusă la T că va obține venituri brute în sumă de 46.660 lei, la care va efectua estimativ cheltuieli deductibile în sumă de 46.000 lei, fiindu-i calculat, venitul net estimat al reclamantului fiind de 660 lei, cu un impozit anticipat pe venit suma de 106 lei. Însă, prin depunerea la data de 15.05.2007 a Declarației speciale privind veniturile realizate pe anul 2006, veniturile realizate de reclamant erau de 71.685 lei, iar cheltuielile deductibile realizate efectiv se ridicau la suma de 16.718 lei. Procedându-se la regularizarea situației fiscale a reclamantului, s-a calculat venitul net realizat de reclamant pe anul 2006, rezultând suma de 54.957 lei, cu un impozit aferent de 8.795 lei, și nu de doar 106 lei, așa cum estimase reclamantul. Obligația fiscală în sumă de 8689 reprezintă diferența de impozit pe venit pe anul 2006.
La data de 08.09.2008, reclamantul a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că a achitat atât debitul cât și penalitățile deoarece intenționa să contracteze un împrumut bancar care nu putea fi acordat decât dacă depunea un certificat fiscal din care să rezulte că nu are datorii fiscale.
În consecință, a solicitat restituirea sumei de bani achitate cu titlu de debit și penalități.
Reclamantul a subliniat că, în ipoteza în care instanța de judecată ar aprecia legalitatea și temeinicia deciziilor atacate, penalitățile calculate de pârâtă și achitate de reclamant în întregime la data de 26.06.2008 nu se justifică sub nici o formă pe perioada de timp cuprinsă între 15.01.2008 (când decizia de impunere ar fi devenit scadentă) și 27.02.2008 (când decizia de impunere a fost comunicată efectiv reclamantului ), restituirea acestora impunându-se ca plată nedatorată.
Prin sentința civilă nr.92/PI/CA/27.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice Totodată a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată și a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 05.07.2006, luându-se în calcul venitul din anul precedent, s-a estimat că reclamantul va realiza în cursul anului 2006, în calitate de avocat, un venit brut de 660 lei, motiv pentru care pârâta Administrația Finanțelor Publice Tac alculat anticipat un impozit pe venit de 106 lei (conform Deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente nr. - - fila 39).
Reclamantul a depășit venitul anticipat astfel încât, la data de 05.07.2007, aceiași pârâtă a recalculat impozitul raportat la un venit net anual de 54.967 lei, rezultând un impozit de 8.797 lei (Decizia de impunere nr. - din 05.07.2007).
Reclamantul nu a contestat cuantumul venitului și nici modalitatea de calcul a impozitului ci doar pretinde că a achitat deja acest impozit astfel încât nu se impune să îl mai achite încă o dată, motiv pentru care, inițial, a solicitat doar anularea deciziei de impunere. Fiind constrâns să achite totuși acest impozit din nevoia de a obține un certificat de atestare fiscală din care să rezulte că nu are datorii față de bugetul general consolidat, certificat necesar pentru a putea contracta un împrumut bancar, reclamantul solicită restituirea sumei achitate cu titlu de impozit și penalități.
Tribunalul a observat că este adevărat că reclamantul a plătit de două ori suma de 8.795 lei numai că obiectul plății a fost diferit: într-un caz suma reprezintă impozitul pe venitul din activități independente pe anul 2006 (suma a fost plătită în două tranșe, prima dată 106 lei cu titlu de impozit pe veniturile anticipate iar apoi, în cursul prezentei judecăți, a fost plătită diferența, la care s-a adăugat și majorări de întârziere, în total 10.105 lei) iar în celălalt caz, suma reprezintă o plată anticipată a impozitului pe venitul din activități independente pe anul 2007.
Reclamantul și-a întemeiat apărarea pe împrejurarea că la data de 23.07.2007 i s-a eliberat un certificat de atestare fiscală din cuprinsul căruia rezultă că nu figurează cu obligații de plată către buget la data de 31.05.2007 (fila 10) și consideră că dacă impozitul pe venit pe anul 2006 nu ar fi fost achitat, atunci nu i s-ar fi eliberat un astfel de certificat de atestare fiscală.
Așa cum susțin și pârâtele, explicația acestei situații constă în aceea că impozitul în discuție nu era încă scadent la data eliberării certificatului.
Cum reclamantul nu a făcut alte dovezi privind plata impozitului pe venitul din activități independente pe anul 2006 tribunalul a înlăturat ca nedovedită susținerea făcută în acest sens de reclamant.
Așa fiind, în temeiul art.218 Cod procedură fiscală raportat la art.8 din Legea nr.554/2004, instanța a respins acțiunea reclamantului atât în ce privește anularea Decizia de impunere nr.- din 05.07.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice T și a Deciziei nr. 394/71/04.04.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice T cât și referitor la restituirea sumei 10.105 lei reprezentând diferență de impozit pe venitul realizat din activități independente pe anul 2006 și majorări de întârziere.
Pe cale de consecință, în temeiul art.274 Codul d e procedură civilă, a respins cererea reclamantului privind cheltuielile de judecată, luând totodată act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a cercetat și nu s-a pronunțat sub nici o formă asupra petitului acțiunii precizate prin care s-a solicitat restituirea sumei de bani achitate cu titlu de penalități/majorări.
Se mai arată că, majorările/penalitățile sunt efectele deciziei de impunere, efecte față de care legiuitorul nu a creat expres mijloacele de atac în instanță așa cum, spre exemplu, a procedat față de decizia de impunere, motiv pentru care aceste obligații derivate, secundare, nu pot să urmeze din punct de vedere procedural (al căii de atac) decât soarta lucrului principal, adică a deciziei de impunere.
Astfel, instanța de fond trebuia să observe că intimatele nu au făcut dovada faptului că mai înainte de 27.02.2008 i s-ar fi comunicat decizia de impunere, nici penalitățile nu puteau să curgă împotriva sa până la aceea dată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.5 și 9 Cod procedură civilă.
Legal citate, pârâtele-intimate au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
În considerentele întâmpinărilor se arată în esență următoarele:
Tribunalul Timiș, în mod temeinic și legal a respins acțiunea reclamantului, iar motivele de recurs sunt motive acre privesc un capăt nou de cerere formulat în mod inadmisibil care nu are nici o legătură cu actul administrativ contestat, în sensul că prin acest act administrativ fiscal contestat nu au fost stabilite nici un fel de majorări de întârziere, ci exclusiv suma de 8.689 lei reprezentând diferența de impozit pe venit pe anul 2006, și mai mult acest capăt de cerere nu a fost formulat și în procedura prealabilă, situație în care prezentul recurs este vădit neîntemeiat.
Pe fondul cauzei privind anularea actelor administrative fiscale se solicită respingerea recursului ca nemotivat și ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, arătându-se că își susțin punctele de vedere exprimate pe larg în cuprinsul Deciziei nr.394/71/04.04.2008.
Se mai arată că s-a procedat la regularizarea situației fiscale a reclamantului în sensul că organul fiscal Tac alculat prin decizia de impunere anuală pe anul 2006 nr.-/05.07.2007 că venitul net realizat de reclamant pentru anul 2006 este în sumă de 54.957 lei iar nu de doar 660 lei așa cum estimase inițial reclamantul, cu un impozit aferent pe venit în sumă de 8.765 lei iar nu un impozit de doar 106 lei, așa cum estimase acesta.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art.304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art.3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul - domnul l - este avocat cu domiciliul în municipiul
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea reclamantului l de anulare a Deciziei de impunere nr.- din 05.07.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, precum și a Deciziei nr.394/71/04.04.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de domnul l împotriva deciziei de impunere menționată mai sus.
În principal, reclamantul a învederat că a achitat impozitul în cauză, astfel că este nelegală impunerea unei noi plăți cu titlul de impozit pentru veniturile realizate pentru anul 2006.
Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
Motivul de recurs invocat de reclamant a constat în aceea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de reclamant la data de 08.09.2008 (atașată la fila 68 din dosarul de fond), prin care domnul las olicitat și restituirea sumei de bani plătite cu titlul de penalități pentru perioada 15.01.2008 (data scadenței pentru sumele datorate conform deciziei de impunere contestate) - 27.02.2008 (data la care reclamantului i-a fost comunicată decizia de impunere).
În această privință, Curtea observă că instanța de fond - Tribunalul Timiș - a menționat la punctul 6 din considerentele sentinței civile recurate, că " în temeiul art.218 Cod procedură fiscală raportat la art.8 din Legea nr.554/2004,instanța va respinge acțiuneareclamantuluiatât în ce priveșteanularea Decizia de impunere nr.- din 05.07.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice T și a Deciziei nr.394/71/04.04.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Tcât și referitor la restituirea sumei 10.105 leireprezentând diferență de impozit pe venitul realizat din activități independente pe anul 2006 și majorări de întârziere".
Așadar, Curtea reține că este nefondată susținerea recurentului că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
Cât privește temeinicia soluției Tribunalului Timiș sub acest aspect, Curtea observă, în primul rând, că această completare a acțiunii în justiție formulată de reclamant la data de 08.09.2008, conține o cerere pe care reclamantul nu a formulat-o prin contestația administrativă prealabilă, ci direct în fața instanței judecătorești, pe considerentul că reclamantul a plătit această sumă la data de 26.06.2008, conform copiei chitanței atașate la fila 70 din dosarul Tribunalului Timiș.
Totodată, Curtea observă că reclamantul nu a detaliat ce reprezintă suma de 10.105 lei, plătită de domnia sa la data de 26.06.2008, iar din cuprinsul actelor contestate (respectiv Decizia de impunere nr.-/05.07.2007) rezultă că reclamantul datorează un impozit total de 8.797 lei pentru veniturile realizate în anul 2006, fără precizarea vreunei sume datorate cu titlul de penalități sau majorări de întârziere.
Din acest punct de vedere, Curtea remarcă faptul că reclamantul nu a dovedit existența unei legături între actele contestate în prezenta cauză și plata sumei de 10.105 lei.
Pe de altă parte, Curtea reține, totodată, că reclamantul nu a contestat în prezenta cauză nici un act emis de pârâte și prin care să se fi stabilit în sarcina domniei sale plata de penalități sau majorări de întârziere.
Or, față de dispozițiile art.205 Cod de Procedură Fiscală, raportat la art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și la art.109 alin.2 Cod de Procedură Civilă, este inadmisibilă contestarea direct în fața instanței judecătorești a legalității actului fiscal prin care s-ar fi stabilit în sarcina reclamantului penalități sau majorări de întârziere, în condițiile în care reclamantul nu a formulat o contestație administrativ fiscală, conform art.205 Cod de Procedură Fiscală, prin care să solicite revocarea unui astfel de act.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii reclamantului de obligare a pârâtelor la restituirea sumei de 10.105 lei, și că - întrucât reclamantul nu a făcut dovada că această sumă are legătură cu sumele menționate în decizia de impunere contestată și nici că a formulat, anterior sesizării instanței, contestația administrativ fiscală prevăzută de art.205 Cod de Procedură Fiscală - este legală soluția respingerii acestui capăt de cerere.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, urmând a fi respins ca nefondat - în temeiul art.312 al.1 Cod de Procedură Civilă - recursul formulat de reclamantul l împotriva sentinței civile nr.92/PI/CA/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.92/PI/CA/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/16.06.09
TEHNORED:/16.06.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
