Contestație act administrativ fiscal. Decizia 871/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 871/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. nr. 13 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat, pentru recurentul-pârât Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului P N, lipsă fiind intimatul reclamant SRL - P
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Instanța constată recursul declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Apărătorul recurentei-pârâte pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă, având în vedere că actele fiscale contestate au fost emise în 2005, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la 28.02.2008. De asemenea, tot pe cale de excepție, apreciază că acțiunea este inadmisibilă, fiind prematur introdusă.
Pe fondul cauzei, apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere toate actele contabile puse la dispoziția organului fiscal la momentul efectuării inspecției fiscale, obligații fiscale care au fost stabilite și calculate potrivit dispozițiilor art. 253 din Codul fiscal;
În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul obligării intimatei-reclamante la plata obligațiilor fiscale așa cum au fost stabilite.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ - fiscal, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub 367/2008 la Tribunalul Neamț, reclamanta C a solicitat obligarea Direcției de Taxe și Impozite P să o radieze din evidența plătitorilor de impozit pe clădiri și să îi restituie sumele încasate cu acest titlu; a mai solicita obligarea directorului Direcției Taxe și Impozite la despăgubiri în sumă de 8.251 lei.
În motivarea cererii a arătat că la data de 21.11.2007 s-a adresat pârâtei pentru anularea actelor ilegale de impunere privind plata unui impozit pe apartament ce nu îi aparține, contestație ce nu a fost soluționată; într-o asemenea situație reclamanta a arătat că a introdus o nouă contestație și acte din care rezultă că apartamentul nu a intrat în proprietatea sa, fiind vândut de lichidatorul judiciar;
Reclamanta a precizat că obligația de plată s-a stabilit deoarece nu a acceptat să plătească impozitul aferent apartamentului situat în N, str. - -, -. B, 48, pentru care fostul proprietar CLa emis factura din data de 18-10-1999 pentru un apartament cu 2 camere, fără a se preciza însă alte date de identificare; Reclamanta a apreciat că acest document, în lipsa unui act notarial, nu a produs nici o consecință juridică, având în vedere dispozițiile Legii nr. 7/1996; De altfel, se arată, societatea a intrat în procedura insolvenței, apartamentul fiind înstrăinat de către lichidator către în ianuarie 2004.
În sprijinul acțiunii reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri - filele 4/23.
La termenul de judecată din data de 23.04.2008 reclamanta a depus o precizare a cererii inițiale, prin care a renunțat la capătul de cerere privind obligarea directorului Direcției Taxe și Impozite la plata de despăgubiri, a solicitat anularea raportului fiscal 1171/20.05.2005; anularea a 4 decizii de impunere emise la data de 23.05.2005, 15.02.2006, 05.03.2007 și 21.03.2008, obligarea pârâtei la restituirea impozitului pe clădiri calculat pentru perioada 2000 - 2007 și radierea din rolul său fiscal a apartamentului mai sus menționat.
Reclamanta a subliniat că transferul dreptului de proprietate nu a avut loc valabil niciodată,iar factura avută în vedere de către inspectorii fiscali nu îndeplinea condiția potrivit căreia obiectul contractului trebuie să fie determinat.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece s-a solicitat anularea raportului de inspecție fiscală din 20.05.2005, fiind depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004; a mai invocat excepția prematurității cererii, deoarece nu au fost parcurse toate etapele din jurisdicția administrativă specială.
Prin sentința civilă nr. 137CF/29 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr-, tribunalul respins ca nefondate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și de prematuritate și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul CONSILUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P N, în sensul că a anulat în parte raportul de inspecție fiscală nr. 11715D/20.05.2005 și Deciziile de impunere nr. 59320/2005, 1087/2006, 1717/2007 și 3109/2008 emise în baza acestuia, respectiv numai cu privire la obligația fiscală stabilită cu titlu de impozit clădire (apartament cu 2 camere) calculată pentru perioada 2005 - 2008, în valoare de 17.500.000 Rol.
S-a dispus restituirea către contestatoare a sumei achitate cu titlu de impozit apartament pentru perioada 2005/2007, respectiv 5.601 lei.
S-a dispus radierea din rolul fiscal al contestatoarei a apartamentului cu 2 camere nr. 48, situat în P N, - începând cu ianuarie 2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin raportul de inspecție fiscală din data de 19.- s-a reținut, pe lângă alte obligații fiscale, faptul că reclamanta a achiziționat, prin factura din data de 18-10-1999, un apartament cu 2 camere, în valoare de 213 500 000 lei, situat în N, de la C L, evidențiat în registrul inventar la mijloace fixe, începând cu anul 2000 până la data de 31-12-2004, data ultimului inventar. Deoarece pentru apartamentul menționat nu s-a depus declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri, s-a stabilit în sarcina reclamantei un impozit pe clădiri aferent anilor 2000 - 20005, dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data de 19.05.20005.
În baza acestui raport, s-au emis, în anii următori, deciziile de impunere contestate prin prezenta cerere.
La data de 02.06.2005 reclamanta a contestat concluziile raportului de inspecție fiscală, cu privire la impozitul aferent apartamentului achiziționat de la - SRL, contestația fiind înregistrată la unitatea pârâtă sub nr. - - fila 46. La data 1-10-2005 reclamanta revine cu aceleași obiecțiuni, înregistrate sub nr. -- fila 49. La aceasta din urmă contestație, singurareacțiea pârâtei a fost de a solicita factura -/2005, completată conform prevederilor legale - fila 50. urmat o corespondență între părțile din litigiu și, în final, prin adresa nr. 1166/7-02-2008, pârâta recunoaște faptul că reclamanta a formulat contestație, dar care nu a primit o soluție până la închiderea dezbaterilor în fond asupra cauzei la tribunal.
Prezentarea cronologică a contestațiilor adresate de către reclamantă, ce poartă data certă de înregistrare la unitatea pârâtei, a format convingerea instanței de fond, în sensul că excepțiile invocate de către pârâtă,privind prematuritatea cererii, pe de o parte și respectiv a prescripției dreptului la acțiune, pe de altă parte, sunt nefondate. A fost apreciată drept criticabilă atitudinea pârâtei,de a se folosi de propria culpă - nesoluționarea contestației formulate împotriva procesului verbal de inspecție fiscală, pentru a contesta dreptul la acțiune a reclamantei. S-au reținut în acest sens dispozițiile art. 205 din OG 92/2003, ce reglementează posibilitatea de contestare: contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
S-a observat că, raportându-ne la data de 20.11.2007, la care se referă însăși pârâta, în adresa de la fila 55, referindu-se la contestația reclamantei, acesta este în termenul prevederile de art. 11 din Legea 554/2004, ceea ce exclude prescripția dreptului la acțiune.
În acest context excepțiile invocate de către pârâtă au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce privește cererea reclamantei, s-a reținut că acesteia i s-a calculat impozit aferent unui apartament cu 2 camere, pe baza unei facturi ce apare înregistrată până la data de 31.12.2004 în registrul inventar al reclamantei, apartament ce nu apare însă identificat prin adresă. Legat de imobilul înstrăinat de către - SRL, reclamanta a depus factura -/2005, prin care - SRL cumpără imobilul evidențiat în factura avută în vedere de către organul fiscal-fila45, operațiune cu care reclamanta justifică scoaterea din evidența sa contabilă.
S-a reținut așadar căvaloarea de inventar apartamentului a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei, aspectnecontestat de către acesta, până în dec 2004. Potrivit art. 253 din codul fiscal în cazul persoanelor juridice impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, aceasta din urmă fiind valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu înregistrată în contabilitatea proprietarului.
În acest context, obiecțiunile reclamantei au fost apreciate ca întemeiate,în parte, cu privire la nelegalitatea stabilirii în sarcina sa a obligației de plată a impozitului din anul 2005/2008, motiv pentru care s-a admis în parte acțiunea precizată, respectiv s-a anulat în parte raportul fiscal și deciziile emise în baza acestuia, în perioada 2005-2008, doar în ceea ce privește impozitul pe apartament cu 2 camere situat pe str. M -.
În baza art. 1092 cod civil reținând că reclamanta a solicitat restituirea sumei de 8.251 lei aferentă anilor 2000 - 2007, s-a admis în parte cererea acesteia pentru considerentele de mai sus și s-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de bani încasată de pârâtă în perioada 2005 - 2007, cu titlu de impozit pe clădiri și accesorii aferente imobilului mai sus menționat.
În ansamblul probator administrat în cauză (înscrisuri: proces verbal de predare primire imobil, fila 62; sentința civilă 342/2004 a Tribunalului Neamț, raportat la constatările organului fiscal privind înscrierile din contabilitatea reclamantei; mențiunile din deciziile de impunere ce se referă la apartamentul din str. - - fila 63)s-a apreciat ca întemeiată cererea privind radierea din rolul fiscal al reclamantei a imobilului mai sus menționat, sens în care a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului P N, care susținut că excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii au fost greșit soluționate, având în vedere data emiterii actelor contestate și dispozițiile art. 11 al. (1) și (2) din Legea 554/2004, ale art. 175 și 205 și urm. din OG92/2003 și art. 7 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, recurentul - pârât a susținut că obligațiile fiscale sunt corect stabilite, în raport de art. 253 al. l Cod fiscal, iar instanța de fond nu a analizat toate actele avute în vedere de inspecția fiscală.
Intimata - reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, curtea constată nefondat recursul de față, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Dincolo de faptul că cele două excepții invocate de recurentul - pârât la fond sunt contrare (în sensul că o cerere nu poate fi considerată făcută peste termenul legal și în același timp prematur formulată), curtea constată întemeiate argumentele pentru care prima instanță a respins cele două excepții.
Însăși pârâta a recunoscut, în adresa de la fila 55 dosar, că reclamanta a investit-o cu contestația administrativă la data de 20 noiembrie 2007, dată în raport de care s-a apreciat corect că acțiunea a fost promovată în termenul legal, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea 554/2004.
Potrivit art. 205 din OG92/2003, contestația formulată pe cale administrativă nu înlătură dreptul celui lezat în drepturile sale să sesizeze instanța, în condițiile legii.
Așadar, lipsa răspunsului la contestația administrativă a reclamantei nu o poate împiedica pe aceasta să se adreseze instanței de judecată, excepția de prematuritate a acțiunii fiind respinsă în mod corect.
Pe fondul cauzei, curtea constată, de asemeni, că soluția primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile recurentei - vădit nefondate.
Este evident că reclamantei nu i se putea impune plata impozitului pentru un bun care, într-o primă fază nu a fost identificat și care, ulterior, a ieșit din patrimoniul său.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal formulat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE AMUNICIPIULUI P împotriva sentinței civile nr. nr. 13/CF din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă LPN,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Pt. Judecător, - - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Pt. Judecător, - - PREȘEDINTE INSTANȚĂ |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red. Red. tehnored. 4 ex. 19 nov. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
