Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 878/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia civilă nr. 878/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul SINDICATUL C M AL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ N împotriva sentinței civile nr. 117 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă, precum și faptul că la termenul anterior s-a invocat excepția tardivității recursului, părțile fiind legal citate cu mențiunea de a formula concluzii pe această excepție, instanța reține cauza în pronunțare sub acest aspect.
URTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 59/103/13.01.2009, Sindicatul cel M al din Administrația Publică Locală solicitat obligarea Primăriei comunei și a Primarului comunei, la acordarea de drepturi salariale ce constau în:
- sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu octombrie 2005;
- sporul de stabilitate și fidelitate diferențiat de 20 % începând cu oct 2005;
- spor de suprasolicitare neuropsihică și stres de 10 % din salariul de bază brut;
- c/val tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
- indemnizația de dispozitiv de 25 % începând cu oct 2005, toate actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
La termenul din 19.02.2009 reclamantul a precizat că înțelege să se judece cu comuna și cu Primarul comunei.
Prin sentința civilă nr. 117/CA din 19.03.2009 Tribunalul Neamța respins acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, calitate în care au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești constând în diferite sporuri salariale.
În legătură cu sporul de confidențialitate art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și anume: funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ. Așadar, reclamanții nu se încadrează printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate
Pentru celelalte sporuri (sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura muncă prestate, principiile ce stau la baza exercitării funcției publice precum și faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de dispoziții legale în acest sens, precum: 84/2003 privind auditul public și de contor financiar, Legea 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale. Reține însă că salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de către reclamanți.
Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere.Așa fiind, reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-și desfășoară activitatea
Actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi cele invocate de către reclamanți sunt de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu tuturor funcționarilor publici astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, reține decizia ÎCCJ nr. 14/18-02-2008 în care s- admis recursul în interesul legii și a s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație.
Pentru acesta s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor Legii 142/199, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:
- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);
- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;
- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.
Reclamanții, funcționari publici, nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Cererea privind indemnizația de dispozitiv nu este fondată.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.138/1999 - "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Potrivit prevederilor art. 47 și 49 din menționata lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Personalul din cadrul pârâtei face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel ca ordinul invocat nr.496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților.
Nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr.215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar - în care există anumite reguli specifice de acces, de circulație în interiorul dispozitivului, de comunicare - și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Referitor la practica existentă la nivelul instanțelor judecătorești din țară se constată, pe de o parte, că în sistemul judiciar român, practica instanțelor nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, că prin Hotărârea Curții Europene a drepturilor Omului - Secția a - a din 06 decembrie 2007, publicată în Monitorul oficial al României nr. 616/21 august 2008, în cauza Beian contra României, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din convenție, s-a reținut neîndeplinirea de către înalta Curte de Casație și Justiție a rolului acesteia de regulator al divergențelor de jurisprudență, iar nu existența unor simple conflicte de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar bazat pe un ansamblu de instanțe de fond.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, Sindicatul " cel M" al angajaților din administrația publică locală Naf ormulat prezentulrecurs, în motivarea căruia a arătat următoarele:
Soluționarea acțiunii s-a făcut cu aplicarea greșită a legii. prin acțiunea a indicat temeiul juridic pentru fiecare drept salarial, de care instanța nu a ținut cont.
În mod greșit a fost respinsă cererea pentru acordarea indemnizației de dispozitiv întrucât modificările aduse Ordinului 275/2002 prin art. II din Ordinul nr. 496/2003 extinde acordarea acestui drept salarial și în favoarea personalului civil din domeniul administrației publice. În actul normativ menționat nu se face nicio distincție ca cea făcută de instanță.
Instanța se află în eroare când afirmă că nu există legătură de subordonare între instituția pârâtă și Ministerul Administrației și Internelor întrucât reclamanții sunt funcționari publici subordonați Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instituție subordonată Ministerului Administrației și Internelor.
Totodată, pârâții dispun de surse proprii de finanțare din care pot să asigure acordarea sporurilor solicitate.
urtea de apel, la termenul din 10.09.2009, a dispus citarea părților cu mențiunea de a formula concluzii cu privire al excepția tardivității recursului. Până la termenul acordat - 22.10.2009 - nici un din părți nu a formulat concluzii cu privire la această excepție.
Având a se pronunța, mai întâi, în conformitate cu art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, asupra excepției invocate, curtea de apel constată următoarele:
Astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, hotărârea recurată a fost comunicată recurentului la data de 24.06.2009, iar recursul a fost depus la Tribunalul Neamț la data de 2.07.2009.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. potrivit art. 101 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, termenul de 15 zile care a început să curgă la data de 24.06.2009 s-a sfârșit la data de 10.07.2009, care era ultima zi de declarare a recursului.
Prin urmare, recursul declarat la data de 20.07.2009 este tardiv și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul contencios administrativ - fiscal formulat de SINDICATUL " C M" AL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE N împotriva sentinței civile nr. 117 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți PRIMARUL COMUNEI, județul N și COMUNA - prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
Red.
5 ex. 02 dec. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
