Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor nr.HG525/1996, formulată de petentele COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "" B - SUCURSALA DE TRANSPORT B și COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "" B, în contradictoriu cu intimații, și GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenientul în nume propriu MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Piatra Neamț, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu Compania Națională de Transport a Energiei Electrice - B - Sucursala de Transport B constituirea unui drept de servitute pe o lățime de 1,5 (în continuarea celor 2,5 mp deja constituiți) pe terenul proprietatea pârâtei.
Reclamanții au arătat în cerere că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 2395 mp, învecinată cu terenul proprietatea pârâtei, că au constituit convențional cu pârâta un drept de servitute de trecere de 2,5 lățime, însă reclamanții nu pot edifica o construcție pe teren întrucât pentru eliberarea autorizației de construcții trebuie să facă dovada existenței unui drum de acces de minimum 3,5 lățime.
Pârâta - B - Sucursala de Transport Bai nvocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor din anexa 4 pct.4.11 și 4.11 din nr.HG525/1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism.
În motivarea excepției se arată că reclamanții susțin că anexa 4 din nr.HG525/1996 instituie o servitute legală asupra fondului aservit. În aceste condiții pârâta a invocat excepția
de nelegalitate apreciind că pct.4.11 și 4.12. din anexa 4 HG525/1996 îi încalcă dreptul de proprietate prin instituirea unei sarcini exagerate asupra terenului - B și micșorează valoarea terenului, făcându-l impracticabil pentru scopul avut în vedere la achiziționare și anume construirea unei clădiri pentru Centru regional P
Prin instituirea servituții de 4 se ajunge la o lățime a terenului de 8, care nu mai este construibil. Prin aceste dispoziții sunt încălcate prevederile art.44 alin.1 și 2 din Constituția României care garantează dreptul de proprietate.
În temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 pârâta a solicitat sesizarea instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Prin sentința civilă nr.1484/2.04.2009 Judecătoria Piatra Neamța declinat competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea Curții de APEL BACĂU.
Pe rolul Curții de APEL BACĂU, cauza a vând ca obiect excepția de nelegalitate a fost înregistrată sub nr-.
În cauză a fost citat și emitentul actului, Guvernul României.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității, motivat de faptul că art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 vizează doar actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care partea are la îndemână acțiunea în anulare prevăzută de art.11 alin.2 pct.4 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei arată că actul administrativ este temeinic și legal.
Hotărârea contestată a fost adoptată de către Executiv astfel cum reiese din nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (astfel cum era organizat la acea dată), organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică. De asemenea, s- menționat că proiectul a fost vizat favorabil de Ministerul Justiției, dar și de Consiliul Legislativ, astfel cum reiese din Nota de fundamentare.
La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG555/2001, în vigoare la acea dată, în prezent abrogat prin HG561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art.8 alin.(6) din Regulamentul anterior menționat, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității încheind succesiunea operațiunilor din etapa de avizare".
Învederează instanței faptul că dispozițiile legale a căror anulare se solicită au caracter normativ, iar sensul pentru care legiuitorul a introdus aceste prevederi este constituit de asigurarea funcționalității și siguranței accesului la drumurile publice, fie în mod direct, fie prin servitute atunci când urmează să se autorizeze executarea lucrărilor de construcții.
Astfel, dispozițiile atacate vin în aplicarea prevederilor art.25 din nr.HG525/1996, care stabilesc următoarele:
" (1) Autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute conform destinației construcției. Caracteristicile acceselor la drumurile publice trebuie să permită intervenția mijloacelor de stingere a incendiilor.
(2) În mod excepțional se poate autoriza executarea construcțiilor fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin.(1) cu avizul unității teritoriale de pompieri.
(3) Numărul și configurația acceselor prevăzute la alin.(1) se determină conform anexei nr.4 la prezentul regulament.
(4) Orice acces la drumurile publice se va face conform avizului și autorizației speciale de construire, eliberate de administratorul acestora".
Menționează faptul că necesitatea unor anumite accese și gabarite are ca scop atât accesibilitatea pentru folosința zilnică, dar mai ales accesul mașinilor de intervenție în caz de calamități, întrucât nerespectarea în practică a acestor accese poate genera pagube materiale și umane importante.
Cu privire la faptul că dispozițiile legale a căror anulare se solicită ar încălca dreptul de proprietate al reclamantei, Guvernul României a arătat că nu se poate pronunța întrucât nu deține toate informațiile referitoare la documentațiile de urbanism ale acesteia, avizate și aprobate în conformitate cu dispozițiile legale în materie.
Afirmațiile reclamantei referitoare la faptul că dispozițiile legale contestate contravin prevederilor art.44 alin.1 și alin.2 din Constituția României, republicat, sunt total nefondate, întrucât dispozițiile constituționale anterior menționate garantează oricărui titular dreptul de proprietate privată, însă limitele acestui drept este stabilit de legiuitor.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, "actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi precum și cu principiile ordinii de drept".
Așadar, dispozițiile legale au caracter obligatoriu conform art.7 alin.2 din actul normativ mai sus menționat, acestea asigurând instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a soluțiilor de dezvoltare economică și socială precum și pentru realizarea interesului general.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a formulat cerere de intervenție în interes propriu. Intervenientul arată că este succesorul în drepturi și obligații a Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, inițiatorul nr.HG525/1996.
Intervenientul invocă excepția inadmisibilității și formulează aceleași apărări ca și Guvernul României.
Prin sentința civilă nr.92/23.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUa fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și a fost respinsă excepția de nelegalitate, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.4 alin.1 teza I din Legea nr.554/2004, într-adevăr, obiect al excepției de nelegalitate poate fi doar actul administrativ unilateral cu caracter individual; însă, în cazul actului administrativ a cărui nelegalitate a fost invocată, are uncaracter unilateralși nu normativ.
Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, obligatoriu și imprescriptibil, producând efecte erga omnes, în timp ce actele administrativ individuale produc efecte față de o persoană dinainte determinată; reclamanții sunt proprietarii suprafeței de teren de 2395 mp pe care se află și proprietatea - teren - a SC pentru Servicii de a Rețelei Electrice de Transport - SMART - B - Sucursala B fiind constituit un drept de servitute pe terenul pârâtei - Compania Națională de Transport al Energiei Electrice B - Sucursala de Transport
HG525/1996 aprobă Regulamentul General de Urbanism - anexa 4, art.4.10.2 și Planul Urbanistic General al comunei cel bun, județul N, dec i are un caracter unilateral, situație în care excepția inadmisibilității va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate invocată, se rețin următoarele:
Prevederile nr.HG525/1996 anexa 4 nu contravine prevederilor art.44 alin.1 și 2 din Constituția României, întrucât garantarea oricărui drept de proprietate privată, însălimitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor; de asemenea, așa cum se arată șiprin întâmpinările depuse, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completările ulterioare " actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept".
Faptul că reclamanții au formulat o acțiune întemeiată sau nu, în conformitate cu dispozițiile legale, a căror anulare se solicită, constituie obiect al analizei de fond a cauzei.
Mai trebuie reținută și împrejurarea că pârâta ""- B - Sucursala de Transport B nu a atacat Hotărârea de Guvern în condițiile legii la instanța de contencios administrativ în sensul anulării, în tot sau în parte a acesteia.
Prin decizia nr.4135/7.10.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de - - Sucursala de Transport B și a casat sentința nr.92/2009 a Curții de APEL BACĂU, cu trimitere spre rejudecare.
Instanța de recurs a reținut că:
Instanța fondului a fost investită în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 cu soluționarea excepției de nelegalitate a anexei 4 pct.411 și 4.12 din HG525/1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism.
Definită ca mijloc de apărare prin care în cadrul unui proces, în orice fază a acestuia, o parte contestă legalitatea unui act administrativ invocând un viciu al acestuia, presupune în mod firesc verificarea conformității unor texte cum sunt în cauză pct.4.11 și 4.12. din anexa 4 la HG nr.525/1996 cu dispozițiile constituționale - art.44 alin.1 și 2.
Cum în dosar reclamanta nu a înțeles să depună actul administrativ contestat respectiv anexa 4 la HG nr.525/1996, aprecierea legalității dispoziției sale de către instanța de fond, este evident lipsită de suport probator și nu poate fi considerată temeinică.
De altfel, argumentarea soluției pronunțate este generică făcând trimitere la respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000 cât și la normele constituționale pe care le-a apreciat ca nefiind încălcate.
Nici faptul că reclamanții au în derulare o acțiune de fond pentru stabilirea dreptului de servitute în cadrul căreia ar urma să fie analizate și dispozițiile legale față de care s-a invocat excepția de nelegalitate, după cum nici faptul că nr.HG525/1996 nu ar fi fost contestată, nu poate fi apreciat drept o argumentare pertinentă care să susțină hotărârea instanței de fond.
Astfel fiind s-a apreciat că se impune pentru o justă soluționare a cauzei, casarea hotărârii Curții de APEL BACĂU și trimiterea acesteia spre rejudecare, urmând ca instanța, pe baza analizei concrete după depunerea anexei 4 la HG nr.525/1996, să stabilească în ce măsură dispozițiile acesteia contravin sau nu normelor constituționale invocate de reclamanți.
Cauza în rejudecare a fost înregistrată sub nr-.
Reclamanta - a depus la dosar anexa 4 la HG nr.525/1996.
Instanța, analizând excepția de nelegalitate, reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și de Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței, în raport de natura actului administrativ a cărui nelegalitate se solicită a fi constatată, instanța reține următoarele:
Art.4 din Legea nr.554/2004, în forma actuală, are următorul conținut: " Legalitatea unui act administrativ unilateral, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate".
În forma anterioară apariției legii nr.262/2007,art.4 avea următorul conținut:" Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Întrucât în practică au apărut probleme de interpretare și aplicare a legii, un grup de parlamentari a luat inițiativa modificării Legii contenciosului administrativ, modificările vizând în principal sfera actelor administrative unilaterale a căror legalitate poate fi cercetată în cadrul unui proces, în raport de data emiterii acestora.
În expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr.262/2007, care a modificat art.4 din Legea nr.554/2004 în forma actuală, se propune ca art.4 să aibă următorul conținut:"Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces".
Așadar, modificarea textului viza includerea ambelor categorii de acte în art.4 și nu excluderea actelor cu caracter normativ.
Interpretarea istorică și teleologică a art.4, cât și principiul coerenței legislative, impun soluția inadmisibilității excepției de nelegalitate, atât pentru actele individuale, cât și pentru cele normative, cu atât mai mult cu cât excepția de nelegalitate constituie un mijloc de apărare.
Față de cele mai sus expuse, instanța urmează să dispună respingerea excepției inadmisibilității invocată de Guvernul României și de Ministerul Dezvoltării Regionale și a Locuinței.
Pe fondul excepției de nelegalitate, instanța reține că Hotărârea nr.525/1996 aprobă Regulamentul General de Urbanism. În art.25 din acest act normativ sunt stabilite condițiile de autorizare a executării construcțiilor în raport de posibilitățile de acces la drumurile publice. În anexa nr.4 sunt prevăzute numărul și configurația căilor de acces la drumurile publice.
Stabilirea dimensiunii căii de acces printr-un act normativ nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate, ci constituie o limitare legală a exercițiului dreptului de proprietate prevăzută în art.44 alin.1 din Constituția României. Stabilirea unei lățimi a căii de acces de 3,5 este o măsură dictată de interesul general, are ca scop asigurarea accesului la locuință și mai ales, asigurarea accesului mașinilor de intervenție în caz de calamități.
Dispozițiile contestate sunt edictate în conformitate cu dispozițiile constituționale și prin urmare, excepția de nelegalitate va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României și de Ministerul Dezvoltării Regionale și a Locuinței.
Respinge excepția de nelegalitate a anexei 4 pct.4.11 și 4.12 din nr.HG525/1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism, formulată de petentele COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE B - Sucursala de Transport B,-, județul B și COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE B,-, sector 2, în contradictoriu cu intimații, ambii cu domiciliul în comuna cel, sat B nr.347, județul N și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1 Sector 1, precum și cu intervenientul în nume propriu MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI LOCUINȚEI B, cu sediul în B,-, Latura Nord, Sector 5, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. 10.03.2010
Tehnored.
Ex.8 ex.
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan
