Pretentii contencios administrativ si fiscal. Sentința 21/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ Nr. 21
Ședința publică de la 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea directă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI B, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra acțiunii directe de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - - a chemat în judecată ANAF pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună obligarea la plata sumei de 570.737 lei reprezentând dobânzi de întârziere. Motivând acțiunea se arată că a depus în perioada aprilie - noiembrie 2007 o serie de deconturi de A potrivit cărora suma de încasat rămasă după efectuarea compensării între valoarea A de recuperat și cea de compensat cu obligații bugetare a fost de 3.752.685 lei, compensarea făcându-se în baza art. 117 al. 8 Cod procedură fiscală. Suma trebuia restituită în termen de 45 de zile de la data solicitării, termen ce rezultă din art. 70 Cod procedură fiscală.
Arată reclamanta că acest termen nu a fost respectat așa încât devin incidente dispozițiile art. 127 Cod procedură fiscală, fiind îndreptățită la plata dobânzii în cuantum de 570.737 lei. Se mai arată că din suma cuvenită a fi restituită respectiv - lei au fost compensate și obligațiile bugetare aferente lunilor ianuarie - februarie 2008 în sumă de - lei, diferența de 2024l54 lei fiind încasată la 21.04.2008.
Prin sentința 380 din 6.04.2009 Tribunalul Bacăua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU reținând că, cauza are ca obiect o sumă ce depășește 500.000 lei. Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin întâmpinare Fai nvocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că procedura de acordare a dobânzilor este prevăzută de Ordinul 1899/2004 și că reclamanta nu a urmat această procedură, nefiind emis un act administrativ care să poată face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal.
Se arată că în ipoteza în care notificarea din 18.02.2008 ar reprezenta o cerere de acordare a dobânzilor, devin incidente dispozițiile art.7 din Legea 554/2004, deoarece reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă.
Răspunzând excepției inadmisibilității reclamanta arată că pârâta încearcă să evite un litigiu și a acoperi neglijența și incompetența unor funcționari care nu au soluționat în termenul prevăzut de lege cererile de decontare. Face trimitere reclamanta la dispozițiile art. 147/3 Cod fiscal, la art. 70 Cod procedură fiscală, arătând că cererile depuse nu au fost soluționate în termen de 45 de zile situație față de care a depus notificare din 18.02.2008, prin care a solicitat și plata dobânzilor calculate potrivit art. 124 Cod procedură civilă de la data expirării termenului prevăzut de art. 117 Cod procedură fiscală.
Arată reclamanta că notificarea are natura unei plângeri prealabile în sensul art. 7 -Legea 554/2004 întrunind și elementele unei cereri de restituire.
Având a se pronunța în temeiul art. 137 Cod procedură civilă cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acestei instanțe reține următoarele:
În fapt, în perioada aprilie - noiembrie 2007 reclamanta a depus o serie de deconturi cu opțiune de rambursare, cereri soluționate cu control anticipat urmat de emiterea mai multor acte administrativ fiscale în perioada noiembrie 2007 - mai 2008. La data de 18.02.2008 reclamanta a solicitat pârâtei achitarea sumei de 3.752.685 lei, reprezentând A de recuperat și plata sumei de 315.609 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 15.02.2008. Față de împrejurarea că suma de 3.752.685 lei a fost încasată de reclamantă (susținere din cererea de chemare în judecată), aceasta a investit instanța cu cerere de obligare a F la plata dobânzilor pentru plata cu întârziere conform art. 124 Cod procedură civilă, dobânzi calculate de la expirarea termenului de 45 zile prevăzut de art. 70 Cod procedură fiscală.
În drept,
Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabilului pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este reglementată de Ordinul 1899/2004 al Ministrului Finanțelor Publice, fiind o procedură obligatorie.
Astfel, în cap. 2 pct. 1 se prevede că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 alin.1 și 112 contribuabilul are dreptul la dobândă conform art. 119 și continuare la pct. 2, 3, 4, 5, 6, s-a prevăzut modalitatea de calcul, cuprinsul cererii.
Punctul 6 alin. 2 prevăzut ipoteza respingerii cererii de acordare a dobânzii, iar alin. 3 ipoteza admiterii cererii. Atât înștiințarea de respingere cât și procesul-verbal de calcul al dobânzilor (precum și nota de compensare când este cazul) reprezintă acte administrativ fiscale potrivit pct. 10 al cap. II, putând face obiectul unei contestații în condițiile Legii 554/2004 cu art. 217 Cod procedură fiscală.
Reclamanta prin cererea din 18.02.2008 a solicitat rambursarea și plata dobânzii, cererea privitoare la dobândă necuprinzând toate elementele enumerate la pct. 4 al cap. II - Ordinul 1899/2004, în sensul că nu a fost specificată cererea la care se referă solicitarea de dobânzi cu indicarea numărului și a datei de înregistrare la organul fiscal competent. Este adevărat că organul fiscal era ținut a soluționa cererea de acordare a dobânzii conform pct. 5 însă nesoluționarea acestei cereri în termenul prevăzut la art. 199 din OG92/2003 deschidea reclamantei calea unei acțiuni în contencios administrativ de obligare a pârâtei la soluționarea cererii în condițiile în care nesoluționarea apare ca un refuz de soluționare a cererii. Așadar, reclamanta putea solicita în condițiile art. 18 cu art. 2 și 8 din Legea 554/2004 obligarea la emiterea procesului-verbal de calcul a accesoriilor.
În combaterea excepției inadmisibilității, reclamanta nu a formulat apărări referitoare la procedura instituită de Ordinul 1899/2004 invocând doar reglementări care o îndreptățesc la plata dobânzii (art. 124, art. 70 Cod procedură fiscală).
Față de procedura instituită de Ordinul 1899/2004 solicitarea directă în instanță a obligării la plata dobânzii fiscale apare ca inadmisibilă câtă vreme nu a fost emis un act administrativ fiscal de soluționare a cererii de plată a dobânzilor. Organul fiscal în aplicarea dispozițiilor pct. 6 alin. 3 cap. II al Ordinului 1899/2004 are competența de a emite procesul-verbal privind calculul dobânzilor, procesul-verbal fiind însoțit de un referat avizat de conducătorul organului fiscal competent, care va cuprinde motivația depășirii termenului legal de soluționare a cererii de rambursare.
Reclamanta are deschisă calea acțiunii în contencios doar în ipoteza în care este nemulțumită de modalitatea de calcul a accesoriilor de către organul fiscal. O astfel de interpretare ar reprezenta o nesocotire a dispozițiilor Ordinului 1899/2004 care reglementează clar procedura de acordare a dobânzilor și o depășire a competenței instanței prin îndeplinirea unor atribuții ce revin organului fiscal.
Pentru cele ce preced, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și în consecință respinge acțiunea directă formulată de reclamanta cu sediul în mun.O,-, jud. B, contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI cu sediul în B, sector 5,-, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2010.
PREȘEDINTE, | GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red.s-Ch./19.02.2010
Tehnored.
Ex.4
25.02.2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
