Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 340/
Ședința publică din 1 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Ia; împotriva sentinței civile nr. 79/ 30.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic - pentru recurenta I și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recurenta a depus, prin serviciul de registratură, dovada timbrării recursului cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței - din 25.05.2009, și 0,15 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic -, pentru recurentă,solicită admiterea recursului, casarea sau modificarea, după caz, în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 10/1999 și, pe cale de consecință, să se constate nelegalitatea acestei hotărâri a Consiliului Județean I, precum și să se mențină în parte sentința recurate, respectiv în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate, pentru motivele arătate pe larg în motivarea recursului, pe care le susține și oral.
Consilier juridic, pentru intimat, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 79/ din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Iașia respins excepția de nelegalitate invocată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, de reclamanta I, în contradictoriu cu Consiliul Județean I, în ceea ce privește Hotărârea nr. 10 din 28.01.1999 a Consiliului Județean
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în examinarea legalității actului administrativ contestat, ea trebuie să verifice dacă acesta îndeplinește cumulativ cerințele de legalitate, respectiv dacă a fost adoptat conform legii în baza căreia a fost emis, dacă corespunde scopului urmărit de legea pe care o pune în executare, dacă a fost emis în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii și a normelor de tehnică legislativă și dacă actul este actual și oportun.
Raportându-se la aceste cerințe, prima instanță a reținut că hotărârea a cărei nelegalitate se invocă respectă întocmai condițiile de legalitate amintite, inclusiv în ceea ce privește cerința contrasemnării și de către secretarul Consiliului Județean I, îndeplinindu-se astfel dispozițiile imperative ale art. 66 din Legea nr. 69/1991, în vigoare la acel moment.
S-a reținut de asemenea că actul a fost emis de autoritatea responsabilă cu administrarea domeniului public al județului, urmând procedura prevăzută de lege și normele în materie de tehnică legislativă și că, în ceea ce privește conformitatea actului cu Legea nr. 213/1998 și scopul acestui act normativ. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia nr. 1767/10.05.2001, constatându-se că imobilul din I,- este proprietate publică de interes județean, ce nu putea fi administrat de o societate comercială, fiind totodată înscris pe lista monumentelor istorice, și că în mod corect s-a procedat la trecerea sa în domeniul public și în administrarea Consiliului Județean I, în condițiile în care bunul nu a făcut niciodată parte din patrimoniul, iar prin hotărâri judecătorești ulterioare s-a decis că aceste societăți nu aveau vreun drept de proprietate asupra imobilului, acesta fiind bun proprietate publică de interes județean anterior anului 1999.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității sale procesuale active, atunci când a dat eficiență deciziei nr. 1767 din 20 mai 2001 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu-i este opozabilă, întrucât nu a fost parte în acea cauză, că a ignorat consecințele decurgând din art. 2 al actului administrativ contestat, prin care se recunoaște un drept de despăgubire, că tribunalul a omis să se pronunțe cu privire la un motiv de nelegalitate ce a invocat, că în mod greșit a asimilat viza de legalitate a proiectului de hotărâre cu contrasemnarea acelei hotărâri, că această cerință reprezintă o condiție obligatorie de formă a actului administrativ și că viza secretarului județului de pe verso-ul hotărârii nu reprezintă în fapt condiția de formă contrasemnării, ci aceea de avizare a proiectului de hotărâre.
Intimatul Consiliul Județean I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv că nu s-a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale active a autorului excepției, că situația juridică a bunului a fost stabilită prin hotărâri judecătorești irevocabile și că actul contestat îndeplinește condițiile de legalitate cerute de lege.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea 10 din 28.01.1999, Consiliul Județean Iaa probat preluarea imobilului situat în I,-, deținut de Industrie, și Central, în domeniul public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean I, cu "compensarea de către FPS - Sucursala Județului I" a capitalului social al celor trei societăți menționate, la valoarea nominală a activelor trecute în proprietatea Consiliului Județean.
Această hotărâre a mai făcut obiectul controlului de legalitate, prin decizia nr. 1767 din 10 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție reținând că "prin hotărârea nr. 10 din 28.01.1999, Consiliul Județean I și-a exercitat atribuțiile de administrare a domeniului public al județului, potrivit art. 63 lit. g din Legea nr. 69/1991" și că actul de preluare a imobilului situat în I,-, din patrimoniul Industrie, și Central, în domeniul public de interes județean și în administrarea Consiliului Județean, "este legală".
Este adevărat că I nu a fost parte în dosarul nr. 745/2000 al Curții Supreme de Justiție, dar ea a fost parte în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție și în dosarul nr. 2512/2002 al Curții de APEL IAȘI, cauze în care, prin decizia nr. 1123 din 21 februarie 2007 și respectiv decizia nr. 1199/ din 17 noiembrie 2003, au fost respinse cererile formulate de Central, Industrie și, reținându-se în mod explicit că cele trei societăți menționate " nu au depus acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra unor bunuri imobile (fiind vizat și imobilul situat în I,-) și nici certificate de atestare a dreptului de proprietate privind terenurile deținute sau hotărâri judecătorești pronunțate în eventuale acțiuni în constatare", în condițiile în care, în considerentele deciziei nr. 1199//17.11.2003 a Curții de APEL IAȘI, se reține că " din probele administrate la instanța de fond și în recurs, rezultă în primul rând că acțiunile formulate de către I și Central I vizează anularea parțială a Hotărârii nr. 162/2001 a Consiliului Județean I și respectiv a Hotărârii nr. 10/1999 a Consiliului Județean I".
Ca atare, constatând că actul administrativ contestat a mai făcut obiectul controlului de legalitate, în condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 și respectiv art. 1 din Legea nr. 29/1990, că, și la cererea recurentei din prezenta cauză, instanțele au verificat dacă Hotărârea nr. 10/1999 a Consiliului Județean I îndeplinește condițiile de legalitate cerute de lege, stabilind fără echivoc că actul a fost emis în baza și cu respectarea Legii nr. 69/1991, reținându-se totodată că I nu are nici un drept asupra bunului preluat în domeniul public de interes județean, Curtea apreciază că utilizarea procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, pentru controlul legalității unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a acestei legi, trebuia considerată a fi inadmisibilă, având în vedere și soluția de principiu adoptată de plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din data de 26 mai 2008, care statuează că dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentă, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin dreptului la un proces echitabil, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție.
Ca atare, constatând că toate cererile formulate după data de 28 ianuarie 1999, vizând constatarea pretinsei nelegalități a Hotărârii nr. 10/1999, emisă de Consiliul Județean I, au fost respinse, luându-se în considerare și faptul lipsei oricărui drept al I asupra imobilului situat în I,- și că, odată acest control judiciar încheiat, celei în cauză nu-i mai este permis ca, pe o cale incidentă, să aducă în discuție chestiuni ce au trecut în puterea lucrului judecat, Curtea consideră că soluția de respingere a excepției de nelegalitate este temeinică și legală, motive pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, cererea de recurs urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de împotriva sentinței civile nr. 79//30.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - G - -- -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
25.06.2009
Tribunalul Iași - jud.
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
