Obligația de a face. Decizia 347/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 347/
Ședința publică din 1 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbăltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de & - M: P împotriva sentinței civile nr. 964/CA din 04.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta & - M: P, lipsă fiind intimații Consiliul Local al Municipiului I, Direcția de Administrare a Public și Privat I și Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat, pentru recurentă, consideră că există o chestiune prealabilă legată de părțile din această cauză. Solicită a se observa în dosarul Judecătoriei Iași, în care s-a formulat cererea reconvențională, cât și în dosarul Tribunalului Iași care a fost investit cu soluționarea cererii reconvenționale, ca parte în acest proces figurează Municipiul I, prin Primar, or, în această fază a recursului, a fost citată Primăria Municipiului I și nu Municipiul
Curtea consideră că procedura de citare este legal îndeplinită, fiind citate părțile ce se regăsesc în hotărârea primei instanțe.
Avocat, pentru recurentă, consideră că autoritatea publică, Consiliul Local al Municipiului I, nu a depus hotărârea inițială care a stat la baza aprobării vânzării spațiilor care fac obiectul Legii nr. 550/2002. Aceste hotărâri s-au emis în perioada 15.10.2002 - 15.11.2002, or, autoritatea publică a depus deja hotărârea nr. 412/25.11.2002, care validează solicitările agenților economici care au făcut cereri de vânzare a spațiilor.
Solicită a se observa că la filele 28, 29 și 30 din dosarul nr- al Judecătoriei Iași recurenta are un răspuns favorabil, în care se spune "urmare solicitărilor dumneavoastră spațiul de la adresa mai sus menționată poate fi vândut prin licitație publică ", deci poate fi vândut.
Arată că autoritățile publice locale au emis hotărâri care vizau atât spații proprietate privată a statului român aflate în administrarea consiliilor locale și a consiliilor județene, dar și, conform art. 5 din Legea nr. 550/2002, spații aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes public local aflate sub administrarea acestei autorități publice locale.
Consideră că autoritățile publice locale nu au depus toată documentația care vizează aceste spații. Într-adevăr în hotărârea depusă nu se regăsește acest spațiu, dar nu poate clarifica la acest moment regimul juridic al spațiului din I, B-dul -, -.1 - D2 până la aprobarea Hotărârii nr. 139/2003.
Curtea pune în discuție împrejurarea de a ști dacă proprietarul nu a hotărât să scoată bunul la vânzare, poate instanța să îl oblige să scoată bunul la vânzare.
Avocat, pentru recurentă, arată că nu a susținut niciodată acest lucru, ci a vrut să clarifice dacă acest spațiu a făcut obiectul Legii nr. 550/2002, având în vedere răspunsul afirmativ primit de către recurentă - "poate fi vândut prin licitație publică". Până la trecerea acestui spațiu în domeniul privat al autorității publice locale, deci din perioada 15 noiembrie - martie 2003, nu știe care este regimul juridic al acestui spațiu. că spațiul face obiectul Legii nr. 550/2002, din moment ce nu se probează contrariul prin hotărâre a Consiliului Local.
Conchizând, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și obligarea autorităților publice locale la organizarea licitației publice cu strigare pentru vânzare.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 964/CA/4.11.2008 a Tribunalului Iașia fost respinsă acțiunea reclamantei & - SRL P, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului I, Consiliul Local al Municipiului I și Direcția de Administrare a Public și Privat I, ca nefondată.
A reținut instanța de fond că reclamanta - M SRL a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului I, Consiliului Local al Municipiului si Direcția de Administrare Public si Privat din cadrul Primăriei Municipiului I obligarea acestora la organizarea licitației publice cu strigare, conform Legii 550/2002, pentru vânzarea spațiului cu altă destinație decât locuință situat în I, bd. -, nr. 13, - 1 - D 2 mezanin, jud. Spațiul respectiv a fost anterior în posesia reclamantei în baza contractului de închiriere nr. 28700/21.03.2003. Spațiul în litigiu a fost predat pârâtei la 06.03.2008, conform procesului verbal nr. 28700/21.03.2003 încheiat de Primăria Municipiului I - P - Biroul
Prin hotărârea nr. 139/2003( fila 80) prin care se însușește inventarul domeniului privat al Consiliului Local al Municipiului I, reactualizat și darea în administrare, către actualii deținători, a bunurilor din domeniul privat, rezultă clar că acest bun făcea parte din proprietatea privată a Consiliului local și nu a statului. Potrivit art.5 din legea 550/2002 consiliile locale vor aproba, prin hotărârea a doua treimi din numărul consilierilor, lista spațiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se afla în administrarea lor, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, care urmează sa fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei legi. Deși reclamanta a formulat o cerere în vederea vânzării acestui spațiu până în prezent nu există o hotărâre a consiliului local privind aprobarea vânzării acestui spațiu. Prin urmare cererea de scoatere a spațiului la licitație nu are temei legal atâta timp cât acest lucru nu a fost aprobat de consiliul local cu atât mai mult cu cât bunul face parte din patrimoniul privat al Consiliului local și nu al statului. Conf. Art. 36 din Legea 215/2001 printre atribuțiile Consiliului local se numără b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii. Pa cale de consecință nu există în cauză o nesoluționarea în termenul legal ori un refuz nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim al reclamantei.
Fața de considerentele arătate, văzând in drept si disp. art. 18. ale legii 544/2001, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta - M SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului I, Consiliului Local al Municipiului si Direcția de Administrare Public și Privat din cadrul Primăriei Municipiului I ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe promovat cerere de recurs reclamanta - & - SRL P, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și interesul lămurit și vădit neîndoielnic, ceea ce a condus la pronunțarea unei hotărâri cu aplicarea greșită a legii.
Motivează recurenta că prin sentința civilă 4299/8.04.2008, irevocabilă la această dată, instanța de fond a fost sesizată cu soluționarea cererii reconvenționale disjunse din dosarul -, având ca obiect "obligarea la organizarea licitației publice cu strigare, conform prevederilor Legii 550/2002 pentru vânzarea spațiului cu altă destinație decât locuința, situată în I,--13, -.1-2, mezanin", petit care, deși era unitar a fost considerat ca fiind alcătuit din 2 cereri distincte, anume: "obligarea la organizarea licitației cu strigare" și respectiv, vânzarea spațiului cu altă destinație decât locuință".
Așa fiind, deși prima instanță a reținut faptul că reclamanta recurentă a formulat solicitări de cumpărare a spațiului întemeiate pe dispozițiile Legii 550/2002, cu toate acestea nu analizează răspunsul autorităților publice locale, conform căruia s-au declarat de acord cu vânzarea spațiului, urmând să procedeze la evaluarea lui, ceea ce se constituie ca un aviz favorabil vânzării, și nu în ultimul rând, ca o promisiune de vânzare în sensul normelor civile.
Rezultă așadar că instanța de fond a analizat neîndeplinirea de intimate a obligațiilor ce le reveneau, decurgând din solicitările sale de cumpărare a spațiului în litigiu, materializate în cererile cu nr. 27519/30.11.2006 și 9718/8.02.2007.
În acest context, consideră recurenta că instanța de fond a respins în mod netemeinic, solicitarea sa de administrare în cauză a probei cu actele administrative emise de I și I, emise în temeiul art. 5 din Legea 550/2002 în intervalul 15.10.2002 -15.11.2002, privitoare la spațiile comerciale sau de prestări servicii aflate în proprietate privată a statului, ce urmau a fi vândute în procedura prevăzută de acest act normativ.
În lipsa acestor dovezi, prima instanță nu a procedat în fapt la verificarea regimului juridic al spațiului în litigiu, considerând eronat că acesta s-ar afla sub imperiul HCL 139/31.03.2003, prin care este trecut în proprietate privată a I, fără a mai verifica incidența prevăzută de art. 5 din Legea 550/2002 asupra regimului juridic al acestui bun.
Arată de asemenea recurenta că în mod nelegal instanța de fond a procedat la interpretarea prevăzută de art. 1 din Legea contenciosului administrativ, privind nesoluționarea de intimate a cererii sale cu nr.275/)/30.11.2006, precum și a modului de soluționare a răspunsului la adresele sale nr. 7184/7.05.2007 și /7.03.2007.
Având în vedere că sentința de fond este și nelegală, sub aspectul eronatei rețineri a calității procesuale pasive a Primăriei municipiului I, care este doar o structură funcțională, lipsită de personalitate juridică, solicită admiterea recursului cu modificarea în tot a sentinței de fond, în sensul admiterii cererii reconvenționale.
Intimata Municipiul I - prin primar, prin întâmpinare, consideră recursul ca nefondat, întrucât în realitate recurenta a deținut spațiul în litigiu în baza unor contracte de închiriere ce au încetat în anul 2005, motivat de neîndeplinirea de locatară a dispozițiilor 389/2005, constând în acordarea de timpi de antena emisiilor televizate la nivel local, - astfel că nu se poate susține că această hotărâre de consiliu local ar reprezenta un titlu locativ actual care să-i justifice deținerea spațiului.
De asemenea, intimatul nu poate fi obligat a-i vinde spațiul în temeiul Legii 550/2002, din moment ce acesta face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, iar nu a statului, astfel că nu intră sub incidența acestui act normativ, ci a HCL 139/2003, emisă conform Legii 213/1998 prin care recurenta nu a atacat-o la instanța de contencios administrativ în condițiile legii.
Arată intimata că la această dată acțiunea principală vizând evacuarea recurentei din spațiu, a rămas fără obiect, fiind întocmit procesul -verbal de predare -primire a spațiului din 6.03.2008, iar în ce privește cererea reconvențională, a fost invocată din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Iași, iar prin sentința civilă 4229/2008 a Judecătoriei Iașia disjuns cererea reconvențională, declinându-și competența în favoarea Tribunalului Iași - dosar 4382/2008.
Cât privește calitatea procesuală a Primăriei I, consideră intimata că recurenta își invocă în fapt propria neregularitate în formularea cererii sale reconvenționale, în condițiile în care oricum sentința de fond a fost pronunțată și în contradictoriu cu Consiliul Local I și ce au figurat ca și copârâte în cauză.
La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților în cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, recurenta recunoaște că prin sentința civilă 4299/7.04.2008, irevocabilă, instanța a constatat rămânerea fără obiect a cererii de evacuare formulată de reclamanta Municipiul I - prin primar, având ca obiect spațiul în litigiu, pe c are îl ocupă fără titlu legal.
Este de necontestat totodată faptul că spațiul în cauză se află în proprietate privată aam unicipiului I, în baza 139/2003, iar până la această dată, autoritatea locală competentă - Consiliul local I -, nu a aprobat, în condițiile art. 5 din Legea 550/2002, coroborate cu art. 36 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, posibilitatea vânzării imobilului prin la licitație publică, ca atribut al dreptului său de dispoziție conferit de dreptul de proprietate privată sus evocat.
În acest context, apare ca fiind lipsite de relevanță actele administrative evocate de recurentă ca nedepuse la dosar, din moment ce au fost emise anterior HCL 139/2003, în condițiile în care derularea procedurii de licitație pentru spațiul în litigiu depindea doar de manifestarea de voință a prop. spațiului, în sensul vânzării lui la licitație, recurenta având doar vocația de a participa la o eventuală licitație pentru spațiul vizat în condițiile legii.
În același timp, întrucât încă din 6.03.2008, când a părăsit spațiul, recurenta nu se mai afla în vreun raport juridic privind acest imobil, nu se poate pune problema că ar fi titulare vreunei promisiuni de vânzare cu privire la bun, interzisă oricum de procedura de licitație incidentă prin lege.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Primăriei municipiului I, recurenta însăși a apreciat în sensul existenței unei astfel de calități, atunci când a formulat cererea sa reconvențională și în contradictoriu cu această structură, așa încât invocarea acestui aspect prin motivele sale de recurs din prezenta cauză constatându-se ca o invocare a propriei culpe la identificarea pârâtelor din cauză, în condițiile în care, raportat soluției adoptate de instanța de recurs, verificarea acestui aspect oricum, nu prezintă relevanță.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 964/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de reclamanta & - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta & - SRL I împotriva sentinței nr. 964/CA/4.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - G - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Tăbăltoc Dan MirceaJudecători:Tăbăltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
