Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
DECIZIA NR.75/CA/2010 -
Ședința publică din 04.02.2010
PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta reclamantă- TRANSPORT SAcu sediul în,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL cu sediul în, județul S M,PRIMĂRIA COMUNEIcu sediul în, județul S M,STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publicecu sediul în B, sector 5,- și cu intimații intervenienții domiciliat în,-, județul S M, domiciliată în,-, jud.S M, domiciliat în S M,-,.46, județul S M, domiciliată în S M, str. -, -. 8,. 11, județul S M, domiciliată în O, -, -.3, județul S M, împotriva sentinței nr. 339/CA/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect -excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei reclamante - Transport SA, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.115/2010, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Satu Mare și reprezentanta intimaților intervenienților, avocat, în baza împuternicirii avocațiale, emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Satu Mare, lipsă fiind intimații pârâți Consiliul Local, Primăria Comunei și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, reprezentanta intimaților intervenienților a depus la dosar o cerere de apelare a cauzei după ora 10, în data de 04.02.2010, prin serviciul registratură al instanței, nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 Cod procedură civilă,după care:
Reprezentantul recurentei reclamante solicită rectificarea numelui societății din - Transport SA în - Transport SA.
Instanțarectifică numele societății recurente din - Transport SA în - Transport SA, astfel cum figurează în acțiunea formulată în cauză, ce face obiectul dosarului nr.1655/2005 al Judecătoriei Negrești O a
Instanța,nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra fondului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului în temeiul art.304 pct.4 Cod procedură civilă, casarea hotărârii Tribunalului Satu Mare prin care s-a admis excepția de inadmisibilitate ridicată din oficiu de către instanță și respingerea excepției de nelegalitate, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei reclamante arată că prin sentința recurată instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, câtă vreme aceasta arată în cauza supusă judecății că înlătură aplicarea dispozițiilor legii. Precizează că scopul acestei modificări legislative a legii contenciosului administrativ a fost de a da posibilitatea accesului la justiție, de a se putea supune controlului judecătoresc și actele administrative prevăzute ca nelegale și abuzive. Arată că sentința este nelegală și pentru că nu a judecat fondul cauzei.
Reprezentantul recurentei reclamante precizează că motivarea instanței pe hotărâri CEDO, care se referă la această speță, este trunchiată și trebuie înlăturată, din moment ce practica se referă la anularea unei hotărâri irevocabile, arătând că nu este vorba de cenzurarea unor hotărâri judecătorești, ci de un act administrativ. Apreciază că excepția de inadmisibilitate a îngrădit accesul la justiție al acestor persoane.
Reprezentantul recurentei reclamante menționează că statul a dispus de terenul în litigiu în favoarea societății recurente, atribuindu-i-l în proprietate, anterior hotărârii ilegale a administrației locale, întăbulându-l și în cartea funciară.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond Tribunalului Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.
Instanțapune în discuția părții excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită respingerea acestei excepții, arătând că raportat la dosarul de fond, există dovada succesiunii lor în drepturi a Înteprinderii de Transporturi Auto S M, arătând că prin încheierea nr.130 din dosarul de fond, judecătorul delegat de la ORC al Județului SMa dispus schimbarea denumirii firmei din Trans SA în Transport SA.
Reprezentanta intimaților intervenienților solicită respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
Reprezentanta intimaților intervenienților arată că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale.
Reprezentanta intimaților intervenienților precizează că prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei, s-a aprobat trecerea de pe Satul Român în proprietatea privată a Primăriei, a terenurilor identificate în cuprinsul hotărârii și a extraselor de carte funciară, precizând că actul administrativ cu caracter individual a fost adoptat anterior datei de 5 ianuarie 2005. De asemenea arată că acesta a fost adoptat sub imperiul Legii nr.29/1990, iar că acțiunea reclamantei trebuia analizată prin prisma reglementărilor legale în vigoare la data adoptării actului administrativ atacat cu excepția de nelegalitate.
Reprezentanta intimaților intervenienților apreciază că posibilitatea de a anula fără limită o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a securității juridice.
Reprezentanta intimaților intervenienților, raportat la importanța asigurării unei practici judiciare și a unei practici judiciare complementare cu aceea a CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg a apreciat că prima instanță a decis corect și temeinic atunci când a înlăturat în temeiul prevederilor art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.4 alin.1 din legea contenciosului administrativ. Precizează că ambele capete de cerere sunt inadmisibile prin prisma excepției invocate, întrucât aceste pretenții pot fi satisfăcute doar prin intermediul unei acțiuni directe.
Reprezentanta intimaților intervenienților arată că susține în continuare excepția lipsei calității procesuale active a recurentei - Transport SRL, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin sentința nr.339/CA/27.05.2009 Tribunalul Satu Marea admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de intervenienți, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - Transport SA în contradictoriu cu emitentul actului Consiliul Local Al Comunei și părțile din dosarul de fond Primăria Comunei, Statul Român prin Ministerul Finanțelor B și intervenienții, pentru constatarea nelegalității HCL nr. 27/23.07.2004 adoptată de Consiliului Local al Comunei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 27/23.07.2004 a Consiliului Local al Comunei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 49 din Legea nr. 7/1996, art. 46 pct. 2 și art. 123 din Legea nr. 215/2001, s-a aprobat "trecerea de pe Statul Român în proprietatea privată a primăriei " a terenurilor identificate în cuprinsul hotărârii, conform schițelor de dezmembrare și a extraselor CF anexe care fac parte integrantă din hotărâre.
A precizat că hotărârea nr. 27/23.07.2004 este un act administrativ unilateral cu caracter individual întrucât are ca obiect stabilirea regimului juridic cu privire la bunuri individual determinate și nu cuprinde norme juridice cu aplicabilitate generală, iar acest act administrativ cu caracter individual a fost adoptat la data de 23.07.2004, înainte de data de 05.01.2005, data intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, publicată în Of. nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, conform art. 31 din Lege, aceasta intrând în vigoare la 30 de zile de la publicare.
În legătură cu posibilitatea instanței de contencios administrativ de a analiza pe calea excepției de nelegalitate actele administrative cu caracter individual adoptate înainte de data intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, a precizat că o constantă a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dată de adoptarea soluției de principiu potrivit căreia este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În considerarea rolului ce revine judecătorului național de prim judecător convențional și comunitar, Plenul secției de contencios administrativ și fiscal al ÎCCJ, în ședința din 26 mai 2008, decis, în aplicarea art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența și a Curții de Justiție de la Luxemburg, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 1, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate. În adoptarea acestei soluții de principiu, au fost puse în discuție următoarele argumente:
"- este adevărat că instanța de contencios constituțional prin Deciziile nr. 425 din 10.04.2008 și nr. 426 din 10 aprilie 2008 reținut că dispozițiile respective sunt constituționale, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 5, art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 20 alin. 2, art. 21, art. 23 și art. 44 din Constituție republicată;
- judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin. 2 din constituție, republicată cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte ( cum este cazul Convenției europene a drepturilor omului), iar, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin. 2 din Constituție cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare;
- judecătorul național, în calitate de prim judecător al Convenției europene a drepturilor omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor(mutandis mutandi,. Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C)"( CEDO, Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Popescu României, nr. 2, Cererea nr. 71.525/01 publicată în O)
- în privința rolului ce revine judecătorului național, în calitate de prim judecător comunitar, Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut că " este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național, precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" ( Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/2006 și C-385/2006);
- în exercitarea rolului ce revine judecătorului național, ca prim judecător convențional și comunitar, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului, la practica ( blocul de convenționalitate), precum și prin raportare la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, pot fi înlăturate dispozițiile Legii contenciosului administrativ, care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului;
- dispozițiile respective, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenție europeană a drepturilor omului și practica, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse " principiului securității juridice, care este implicit în totalitatea articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept" (, Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian României );
a reținut că posibilitatea de a anula fără limită de timp o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a principiului securității juridice ( DO.; Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu României, Of. nr. 414/31.08.2000). Validitatea argumentelor este susținută de similitudinea de efecte juridice existentă între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a legii nr. 554/2004;
Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut, în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la instituțiile comunitare că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate a acelui act, nici pe calea incidentală a excepției de nelegalitate."
În sensul celor de mai sus, respectiv al înlăturării dispozițiilor din Lege nr. 554/2004 s-a pronunțat ÎCCJ și prin Decizia nr. 2307/04.06.2008 nepublicată.
În acord cu argumentele juridice invocate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând în plus faptul că deși practica judecătorească nu constituie izvor de drept în sistemul de drept românesc, aceasta poate crea justițiabililor o speranță legitimă în sensul îndreptățirii acestora la un drept recunoscut de instanțele judecătorești unor persoane aflate în situații identice cu aceștia, faptul că, în practica Curții Europene privind Drepturile Omului, Cauza Beian împotriva României nr. 1 din 06.12.2007, s-a statuat că divergențele de jurisprudență pot crea insecuritate juridică și reducerea încrederii publicului în sistemul judiciar care are ca efect lipsirea reclamantului de efectele unei legi, în timp ce altor persoane care s-au aflat în situație identică li s-a recunoscut același drept prevăzut de lege, instanța de contencios administrativ, în virtutea rolului său de prim judecător al convenției Europene a drepturilor Omului și de prim judecător comunitar, constată că dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 și ale art. II alin. 2 teza finală din legea nr. 262/2007 sunt contrare dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenție europeană a drepturilor omului și practica, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse " principiului securității juridice".
Urmare a acestei constatări, în temeiul art. 20 alin. 2 și art. 148 din Constituția României instanța a înlăturat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 și ale art. II alin. 2 teza finală din legea nr. 262/2007.
În lipsa altui temei de drept care să îndreptățească instanța de contencios administrativ la analiza legalității pe cale de excepție a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, instanța a constatat că excepția de inadmisibilitatea a excepției de nelegalitate invocată de către pârât este întemeiată astfel că, în temeiul art. 137.proc.civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004 și a textelor de lege anterior amintite, instanța a admis și respins excepția de nelegalitate a HCL nr. 27/2004 adoptată de CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI invocată de reclamantă, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta - Transport SA solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.339/CA/2009 prin care s-a admis excepția de inadmisibilitate ridicată din oficiu a excepției de nelegalitate, retrimiterea cauzei spre rejudecare în fond Tribunalului Satu Mare, ori rejudecând fondul cauzei admiterea excepției de nelegalitate așa cum a fost ea formulată și precizată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că judecătorului fondului, prin sentința recurată și-a depășit atribuțiile puterii sale - atribuțiile instanței judecătorești, câtă vreme în considerentele deciziei sale, pag.6 alin. penultim, a arătat fără echivoc că înlătură aplicarea în cauză a dispozițiilor legii.
A precizat că scopul acestei modificări legislative a legii contenciosului administrativ a fost de a da posibilitatea accesului la justiție, de a se putea supune controlului judecătoresc și actele administrative prevăzute ca nelegale și abuzive. A arătat că sentința este nelegală și pentru că nu a judecat fondul cauzei.
Recurenta a precizat că motivarea instanței pe hotărâri CEDO, care se referă la această speță, este trunchiată și trebuie înlăturată, din moment ce practica se referă la anularea unei hotărâri irevocabile, arătând că nu este vorba de cenzurarea unor hotărâri judecătorești, ci de un act administrativ. A apreciat că excepția de inadmisibilitate le-a îngrădit accesul la justiție.
Recurenta a menționat că statul a dispus de terenul în litigiu în favoarea societății recurente, atribuindu-i-l în proprietate, anterior hotărârii ilegale a administrației locale, întăbulându-l și în cartea funciară.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond Tribunalului Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.
În drept a invocat art.304 pct.4,7,9 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr.262/2007, Constituția României, Legea nr.92/1992 de organizare judecătorească, art.274 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus practică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată, intimații intervenienți, și au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legale și temeinice și cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimații intervenienți au arătat că prin hotărârea recurată a fost admisă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și pe cale de consecință a fost respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Comunei nr.27 din data de 23 iulie 2004.
De asemenea au arătat că hotărârea atacată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale.
Intimații intervenienți au precizat că prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei, s-a aprobat trecerea de pe Satul Român în proprietatea privată a Primăriei, a terenurilor identificate în cuprinsul hotărârii și a extraselor de carte funciară, precizând că actul administrativ cu caracter individual a fost adoptat anterior datei de 5 ianuarie 2005. Prin urmare a arătat că acesta a fost adoptat sub imperiul Legii nr.29/1990, iar că acțiunea reclamantei trebuia analizată prin prisma reglementărilor legale în vigoare la data adoptării actului administrativ atacat cu excepția de nelegalitate.
Intimații intervenienți au apreciat că posibilitatea de a anula fără limită o hotărâre judecătorească irevocabilă reprezintă o încălcare a securității juridice.
Intimații intervenieți, raportat la importanța asigurării unei practici judiciare și a unei practici judiciare complementare cu aceea a CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg au apreciat că prima instanță a decis corect și temeinic atunci când a înlăturat în temeiul prevederilor art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.4 alin.1 din legea contenciosului administrativ. Au menționat că ambele capete de cerere sunt inadmisibile prin prisma excepției invocate, întrucât aceste pretenții pot fi satisfăcute doar prin intermediul unei acțiuni directe.
De asemenea au învederat că recurenta nu are interes și nici calitate procesuală activă pentru a invoca excepția de nelegalitate a HCL nr.27/2004 a Consiliului Local al Comunei.
Așadar, au menționat că raportat la înscrierea Primăriei în calitate de proprietar al acestor terenuri în cartea funciară este o inadvertență, o greșeală materială, înscrierea trebuind să fi făcută pe comuna.
În drept au invocat prevederile art.308 alin.2 Cod procedură civilă, raportat la rt.115 Cod procedură civilă, precum și textele legale menționate.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 312 alin.(3) teza a II-a, coroborat cu art. 304 pct.4 proc.civ. casarea unei hotărâri se pronunță atunci când prin hotărârea dată instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității legislative sau executive, așa cum a fost consacrată prin Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care au atributele unor acte aparținând altei autorități constituite de stat.
de putere, în sensul acestui text de lege, constând în încălcarea de către judecători a principiului separației puterilor în stat și imixtiunea lor în atribuțiile puterii legislative sau executive s-ar putea realiza în cu totul alte modalități decât prin examinarea priorității reglementărilor europene și compatibilității normelor interne cu acestea, cum s-a procedat în speță.
Prima instanță a reținut în mod corect că, în privința dispozițiilor art. 4 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. II alin.(2) teza finală din Legea nr. 262/2007, reprezentând temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin.(2) din Constituția, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, iar, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin.(2) din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudențele comunitare.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al, are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acestei Convenții, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru abrogarea ei.
De asemenea, conform jurisprudenței Curții de Justiție de la Luxemburg, este de competența judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară un act normativ național, precum legea generală privind contenciosul administrativ, care i s-ar opune.
Aceeași instanță europeană a reținut, în ceea ce privește posibilitatea invocării excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Prin urmare, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, în sensul art. 304 pct.4 proc.civ. prima instanță a reținut în mod corect că aceste dispoziții ale Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție, în mod repetat și fără limită de timp, a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile fundamentale arătate și contravin practicii și Curții de Justiție de la Luxemburg în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative individuale admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului.
Soluția de respingere a excepției de nelegalitate adoptată de prima instanță, din această perspectivă, este conformă cu jurisprudența unitară a instanței supreme în această materie.
De asemenea, pentru aceleași considerente, nu se poate reține că prin respingerea excepției, există o denegare de dreptate și nici că ar fi fost încălcat accesul la justiție al recurentei.
În consecință, în temeiul art. 312 alin.(1) proc.civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă- Transport SAcu sediul în,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâțiConsiliul Localcu sediul în, județul S M,Primăria Comuneicu sediul în, județul S M, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,- și cu intimații intervenienții domiciliat în,-, județul S M, domiciliată în,-, jud.S,domiciliat în S M,-,.46, județul S M, domiciliată în S M, str. -, -. 8,. 11, județul S M, domiciliată în O, -, -.3, județul S M, împotriva sentinței nr. 339/CA/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Respinge cererea formulată de intimații intervenienți de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
cu opinie separată
Opinie separată:
Actul administrativ în litigiu îl reprezintă HCL 27/23.07.2004 adoptată de intimatul Consiliul Local al Comunei, prin care s-a aprobat " trecerea de pe statul român în proprietatea privată a Comunei " a terenurilor identificate în cuprinsul hotărârii. Astfel, actul administrativ în litigiu este un act administrativ cu caracter individual, cu privire la care s-a invocat excepția de nelegalitate de către reclamanta recurentă.
Conform dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 " legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Dispozițiile alin.2 al art.4 din aceeași lege prevăd că " în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Din cuprinsul acestor dispoziții, introduse prin modificările intervenite în baza Legii nr.262/2007, rezultă în mod clar faptul că intenția legiuitorului a fost de a da posibilitatea instanței să verifice legalitatea actelor administrative individuale, indiferent de data emiterii acestora.
Pentru aceste considerente apreciez că soluția care se impunea în cauză, era de admitere a recursului și de casare a hotărârii atacate.
Judecător
-
Red.dec.
Judec.fond.
Tehnored./17.02.2010/11 ex.
Emis 9 comunicări - predate la expediție
1.recurenta reclamantă - TRANSPORT SA cu sediul în,-, județul S
2. intimat pârât CONSILIUL LOCAL cu sediul în, județul S M,
3. intimat pârât.PRIMĂRIA COMUNEI cu sediul în, județul S M,
4. intimat pârât STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,-
5.intimat intervenient domiciliat în,-, județul S M,
6.intimat intervenient domiciliată în,-, jud.S M,
7. intimat intervenient domiciliat în S M,-,.46, județul S M,
8. intimat intervenient. domiciliată în S M, str. -, -. 8,. 11, județul S M,
9. intimat intervenient domiciliată în O, -, -.3, județul S
Președinte:Marinecu SimonaJudecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela
