Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. - -
DECIZIA NR.78/CA/2010 -
Ședința publică din 04.02.2010
PREȘEDINTE: Marinecu Simona JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâtăCurtea de Conturi a României- cu sediul în B, sector 1,--24, în contradictoriu cu intimații reclamanțiPoliția Comunitară S- cu sediul în S M,--7, județul S M, - domiciliat în S M,-, județul S M, - domiciliată în S M, Centrul, -. 15, județul S M, - - domiciliată în S M,-,. 9, județul S, împotriva sentinței nr.517/CA/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei reclamante Poliția Comunitară S M, avocat, în baza delegației de la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României B și ceilalți intimați reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimata reclamantă Poliția Comunitară SMa depus la dosar în data de 01.02.2010, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare în două exemplare, nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 Cod procedură civilă, după care:
Instanța,nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra fondului.
Instanța va recalifica întâmpinarea depusă la dosar de către intimata reclamantă ca fiind concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a hotărârii pronunțate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin sentința nr.517/CA/21.10.2009 Tribunalul Satu Marea respins excepția prematurității introducerii cererii formulată de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamanții Poliția Comunitară S M, împotriva pârâtei Curtea De Conturi A României, Camera De Conturi S M în sensul că a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 14/2009 emisă de pârâta până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Camera De Conturi SMa efectuat auditul financiar al contului de execuție pe anul 2008 la Poliția Comunitară S Cu prilejul efectuării auditului financiar s- întocmit procesul verbal de constatare înregistrat sub numărul 1014/22.07.2009 în care s-au constatat o serie de nereguli de la legalitate și regularitate.
Prin Decizia Camerei de Conturi S M nr. 14/2009 emisă în baza procesului verbal amintit, s-a dispus în sarcina conducerii Poliției Comunitare SMs tabilirea întinderii prejudiciilor constatate și consemnate în procesul verbal de constatare și recuperarea acestor sume de la persoanele răspunzătoare până la data de 30 octombrie 2009.
Prin aceiași decizie se învederează conducerii primăriei faptul că, nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de Curtea de Conturi constituie infracțiune conform prevederilor art. 1281din Legea nr. 94/1992.
Conform punctului 92 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din acestea activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 1/04.02.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 78/10.02.2009, împotriva deciziei emise de Camera de Conturi S M, reclamanții au formulat contestație, nesoluționată de comisia de soluționare a contestațiilor până la data introducerii cererii introductive.
Verificând natura juridică a deciziei emisă de către Camera de Conturi S M în legătură cu care s-a solicitat suspendarea executării prin prisma dispozițiilor art. 11,art. 12 art. 16, art. 17, art. 31 și art. 34 din Legea nr. 94/1992 astfel cum a fost modificată, a dispozițiilor punctelor 5, 59 lit. a), 66,85,87-91,92-105 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din acestea activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr. 1/04.02.2009, instanța a constatat că acest act juridic este un act administrativ în sensul în care această noțiune este definită de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2002, deoarece prin acesta se stabilesc măsuri obligatorii în sarcina conducerii autorității publice locale reclamante necesar a fi îndeplinite într-un anumit termen sub sancțiunea săvârșirii unei infracțiuni astfel că acest act juridic este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere unor raporturi juridice de drept administrativ.
Faptul că, prin pct. 106 din Regulament s-a stabilit că "împotriva hotărârilor înscrise în încheiere ( de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei), entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile <LLNK 12004 554 10 201 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare" instanța a precizat că nu constituie un argument juridic temeinic pentru a trage concluzia că doar încheierea de soluționare a contestației are natura juridică de act administrativ în sensul definit de Legea contenciosului administrativ și că doar acesta poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ deoarece, pe de o parte "încheierea" de soluționare a contestației reprezintă din punct de vedere al contenciosului administrativ răspunsul autorității publice la plângerea prealabilă formulată de persoana interesată împotriva unui act administrativ apreciat ca nelegal sau vătămător, iar pe de altă parte astfel cum s-a arătat mai sus, decizia emisă de Camera de Conturi în baza unui proces verbal de constare este el însuși un act administrativ supus cenzurii contenciosului administrativ.
Prin urmare, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamanți pentru suspendarea executării deciziei nr. 14 /2009 emisă de autoritatea publică pârâtă este admisibilă în ce privește caracterul de act administrativ al actului juridic a cărei suspendare se solicită.
Art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede: " În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea in anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate."
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea contenciosului administrativ, "cazul bine justificat", este definit ca fiind " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ", iar, potrivit art. 2 lit. s din lege "paguba iminentă" este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Verificând fără prejudicierea fondului cauzei, aspectele de nelegalitate a actului administrativ a cărei suspendare se solicită invocate prin contestația/plângerea prealabilă formulată respectiv prin prezenta cerere de chemare în judecată, instanța a constatat existența unor indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărei suspendare se solicită, motivat de eventuala nerespectare de către autoritatea publică pârâtă a unor principii constituționale sau a unor principii fundamentale privind drepturile omului și dreptul muncii.
De asemenea, chiar în lipsa indicării în actul administrativ contestat a unui prejudiciu cert, instanța a constatat existența unei urgențe și totodată a unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților în caz de neluare a măsurii suspendării justificate de caracterul executoriu al actului administrativ a cărei suspendare se solicită, de termenul cert până la care acesta trebuie adus la îndeplinire și de posibilitatea ca, în caz de nerespectare a termenului stabilit de autoritatea publică să se aplice sancțiuni patrimoniale, contravenționale sau chiar penale față de persoana obligată prin decizia contestată, în condițiile în care există posibilitatea anulării acestui act administrativ fie pe calea procedurii prealabile fie de către instanța de contencios administrativ.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare formulată de reclamanți, motiv pentru care, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 8,10,14,18 din același act normativ, a art. 137.proc.civ și a textelor de lege anterior amintite, instanța a respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, a admis cererea reclamanților și a dispus suspendarea executării deciziei emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs recurenta Curtea de Conturi a României B, solicitând admiterea cererii formulate și casarea sentinței civile nr.517/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.De asemenea a arătat că sentința civilă pronunțată de Tribunalul Satu Mare este netemeinică și nelegală, drept pentru care a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în acesta.
Recurenta a precizat că în ceea ce privește respingerea excepției prematurității introducerii cererii, invocate de Curtea de Conturi, instanța a reținut că cererea reclamanților este admisibilă în ceea privește caracterul de act administrativ al actului juridic a cărui suspendare s-a solicitat.
Față de această susținere, recurenta a considerat că instanța a interpretat incorect atât prevederile legale invocate cât și apărarea formulată de Curtea de Conturi. De asemene a menționat că Curtea de Conturi nu a susținut faptul că deciziile emise de directorii camerelor de conturi teritoriale, pentru valorificarea proceselor verbale de constatare în care au fost consemnate abaterile de la legalitate și regularitate identificate la entitățile verificate, nu ar fi acte administrative, dimpotrivă, a precizat că și-a fundamentat apărarea pe faptul că aceste decizii sunt acte administrative, întrucât actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care la rândul său se bazează pe prezumția de autenticitate și pe prezumția de veridicitate. A apreciat că de aici rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuși executoriu. Prin urmare, a menționat că a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea. De altfel, a precizat că și în doctrină se vorbește de principiul revocabilității actului administrativ și nu despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu, tocmai de aceea suspendarea este considerată ca o situație de excepție, fapt de care instanța nu a ținut cont.
În ce privește excepția inadmisibilității, a precizat că instanța de fond nu a binevoit nici măcar să se refere în motivare la ea, deși era fundamental pentru soluționarea cauzei. A menționat că, de esența unei acțiuni în suspendare a unui act administrativ este nevoie de a se preveni producerea unui prejudiciu, ceea ce însemnă că prejudiciul este cert lichid și exigibil, or instanța de fond a hotărât suspendarea unui act administrativ al cărui obiect îl reprezintă stabilirea existenței unui prejudiciu și cuantumul acestuia.
În ceea ce privește cele reținute pe fondul cauzei a arătat că deși susține aspectele de nelegalitate ale deciziei fără prejudicierea fondului, totuși instanța a constatat existența unor indicii serioase privind nelegalitatea actului a cărui suspendare se solicită, motivat de eventuala nerespectare de către autoritatea publică pârâtă a unor principii fundamentale privind drepturile omului.
De asemenea a precizat că formularea este evazivă și nu precizează care sunt indiciile serioase privind nelegalitatea deciziei a cărei suspendare a hotărât-o și nici care sunt principiile constituționale sau principiile fundamentale privind drepturile omului, eventual nerespectate de către Curtea de Conturi a României.
Recurenta a apreciat că în mod greșit instanța a consemnat că în lipsa indicării în actul administrativ contestat a unui prejudiciu cert, se constată existența unei urgențe și totodată a unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților, în caz de neluare a măsurii suspendării, justificate de caracterul executoriu al actului administrativ a cărui suspendare se solicită, de termenul cert până la care acesta trebuie adus la îndeplinire și de posibilitatea ca în caz de nerespectare a termenului stabilit de autoritatea publică să se aplice sancțiuni patrimoniale, contravenționale sau chiar penale față de persoana obligată prin decizia contestată, în condițiile în care există posibilitatea anulării acestui act administrativ, fie pe calea procedurii prealabile, fie de către instanța de contencios administrativ.
A arătat că textul de lege, respectiv art.14 din Legea nr.554/2004, cere reclamantului ca pe lângă iminența pagubei și alte împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, împrejurări care să fie de natură a argumenta faptul că este vorba de un caz bine justificat. Referitor la textul de lege a menționat că până în momentul în care nu este stabilit cuantumul prejudiciului, nu se justifică aplicarea art.14 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin urmare, a arătat că suspendarea actelor administrative este considerată ca o situație de excepție care poate fi dispusă de instanță numai în situații de excepție, poziție care este majoritară și în doctrină, unde se vorbește de principiul revocabilității și nu de principiul suspendării, suspendarea fiind o excepție de la regula executării din oficiu.
În drept a invocat art.304, pct.9, art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Poliția Comunitară a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a hotărârii pronunțate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Intimata a arătat că încheierea de soluționare a contestației nu este actul administrativ fiscal generator al obligației de a stabili întinderea prejudiciului, de a identifica peroanele vinovate de producerea lui și de a dispune recuperarea sumelor prejudiciatoare, ci este actul jurisdicțional emis în procedura administrativ jurisdicțională a procesului administrativ fiscal de soluționare a contestației depuse pentru anularea Deciziei nr.14/2009, adevăratul act generator de obligații și susceptibil de executare.
Referitor la cererea de suspendare a precizat că a fost formulată în condițiile art.14 din Legea nr.554/2004, ca urmare a faptului declanșării procedurii administrativ jurisdicționale de soluționare a nelegalităților invocate față de Decizia nr.14/2009, ca primă etapă a procesului administrativ fiscal.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond a respins excepția prematurității cererii de suspendare, față de dispozițiile art. 14 din Legea nr.554/2004, care prevăd posibilitatea formulării unei cereri de suspendare a unui act administrativ, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul, sau a autorității ierarhic superioare, în speță, după formularea contestației prevăzută de pct.92 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi a României nr.1/2009. Pe de altă parte trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 98. din Regulament potrivit cărora "contestația nu suspendă obligația executării deciziei", astfel că este evident că cererea intimaților nu este prematură, deoarece până la soluționarea contestației, actul administrativ atacat poate fi pus în executare oricând.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de suspendare, astfel cum aceasta a fost susținută prin motivele de recurs, Curtea apreciază că argumentele invocate de recurentă în susținerea excepției vizează de fapt fondul cererii de suspendare, respectiv îndeplinirea sau neîndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ și urmează a fi avute în vedere cu ocazia analizării pe fond a acestei cereri.
În ceea ce privește suspendarea executării deciziei nr.14/2009 emisă de recurentă, C reține că articolele 14 și 15 din Legea nr.554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, formulate fie în baza procedurii prealabile administrative, fie după declanșarea procedurii judiciare pentru anularea actului. În ambele ipoteze, legea impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă, ale căror definiții se găsesc în art.2 al. 1 lit. ș) și t).
Suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul în care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere legea română corespunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuția instanței de contencios de a ordona măsuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.
Este adevărată susținerea recurentei potrivit căreia actele administrative sunt executorii din oficiu, iar suspendarea executării acestora reprezintă o excepție, însă pentru considerentele arătate mai sus, atunci când sunt îndeplinite cerințele legale instanța poate dispune suspendarea executării actelor administrative.
Referitor la existența unor "cazuri bine justificate", Curtea reține că prin decizia nr. 14/2009 emisă de recurentă li se impută intimaților - reclamanți că au acordat funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Poliției Comunitare SMm ai multe drepturi bănești, fără a avea temei legal, însă intimații reclamanți au depus la dosar mai multe hotărâri ale Consiliului Local SMp rin care s-a prevăzut acordarea acestor drepturi bănești,ceea ce, fără a analiza fondul litigiului și făcând o examinare sumară a aparenței dreptului, este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
De asemenea, este îndeplinită și condiția pagubei iminente așa cum a arătat și instanța de fond, deoarece chiar dacă nu s-a stabilit cuantumul prejudiciului prin decizia a cărei suspendare s-a solicitat s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare, stabilindu-se termen de realizare data de 30.10.2009, astfel că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia până la stabilirea cuantumului prejudiciului nu se justifică aplicarea art.14 din Legea contenciosului administrativ.
Pentru considerentele mai sus arătate, recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
Deoarece nu s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată, instanța va respinge cererea formulată de intimata Poliția Comunitară S M de obligare a recurentei la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingeca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României - cu sediul în B, sector 1,--24, în contradictoriu cu intimații reclamanți Poliția Comunitară S - cu sediul în S M,--7, județul S M, - domiciliat în S M,-, județul S M, - domiciliată în S M, Centrul, -. 15, județul S M, - - domiciliată în S M,-,. 9, județul S, împotriva sentinței nr.517/CA/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimatei Poliția Comunitară S M de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.
Judec.fond
Tehnored./17.02.2010/7 ex.
Emis 5 comunicări - predate la expediție
1.recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României - cu sediul în B, sector 1,--24,
2.intimată reclamantă Poliția Comunitară S - cu sediul în S M,--7, județul S M,
3. intimat reclamant - domiciliat în S M,-, județul S M,
4. intimat reclamant - domiciliată în S M, Centrul, -. 15, județul S M,
5. intimat reclamant - - domiciliată în S M,-,. 9, județul S,împotriva sentinței nr.517/CA/21.10.2009,
Președinte:Marinecu SimonaJudecători:Marinecu Simona, Sotoc Daniela, Filimon Marcela
