Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 454/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.454
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr.18 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu pârâții intimați și și cu reclamanții intimați Camera de Conturi C S - Direcția de Control Financiar Ulterior și Comuna prin Primar, având ca obiect Legea nr.94/1992.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.18 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr.-, s-a admis în parte, încheierea de sesizare nr. 24/29.06.2007 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior, în contradictoriu cu Comuna, județul C -S, și pârâții, și.
A obligat, în solidar, pârâții și, față de bugetul local al Comunei, la plata sumei de 300 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu dobânda de referință a Băncii Naționale Române de 7,5 %.
A obligat pârâtul, față de bugetul local al Comunei, la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu dobânda de referință a Băncii Naționale Române de 7,5 %.
A obligat reclamanta la plata sumei de 375 lei, pentru fiecare pârât, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior a efectuat, în temeiul Legii nr. 94/1992, în perioada 03.04.2007 - 30.04.2007 controlul contului anual de execuție bugetară și a bilanțului contabil pentru anul 2006, finalizat prin întocmirea raportului de control intermediar nr. 322/2.05.2007, prin care s-a reținut crearea unui prejudiciu total, în cuantum de 33,662,02 lei cauzat bugetului Comunei.
Referitor la prejudiciul în sumă de 5.200 lei, reprezentând plata nelegală către salariații instituției în anul 2006, unor drepturi salariale stipulate în contractul colectiv de muncă, în raportul sus - menționat se reține că aceste plăți sunt nelegale, întrucât aceste drepturi salariale nu au fost prevăzute în actele normative cu privire la modul de salarizare al funcționarilor publici și personalul contractual, precum și faptul că plata acestor drepturi nu s-a înregistrat la Titlul 01,Cheltuieli de personal", ci la Titlul 20,Cheltuieli materiale", fapt pentru care nu a fost calculată și virată valoarea obligațiilor salariale către restul bugetelor.
Tribunalul a apreciat că plățile drepturilor salariale achitate în baza contractului colectiv de muncă sunt legale pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă nr.1943/12.10.2006 încheiat între Primăria Comunei și Sindicatul al Salariaților din Administrația Publică Locală C -S a fost înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Socială C -S sub nr. 3346/17.10.2006.
Or, potrivit art. 24 din Legea nr. 130/1996, Ministrul și Protecției Sociale sau direcția teritorială are obligația să sesizeze părțile contractuale în situația în care contractul conține clauze negociate lovite de nulitate, potrivit art. 8.
Camera de Conturi nu a dovedit că instituția prevăzută de lege ar fi sesizat că în contract sunt clauze nule, iar pe de altă parte aceste nulități sunt strict prevăzute de lege.
Instanța a reținut și faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 36, alin. 4, art. 45 alin. 1 și 2 din Legea nr. 215/2001 și art. 48 din contractul colectiv de muncă, sumele plătite pentru respectivele cheltuieli trebuie prevăzute în bugetul unității administrativ - teritoriale, dar acest aspect nu se contestă în raportul Camerei de Conturi.
În consecință, contractul colectiv de muncă, care se bucură de prezumția de legalitate, trebuia respectat de părți, iar plățile care sunt făcute în baza lui sunt legale și, ca atare, tribunalul a respins acest petit din sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior privind stabilirea răspunderii juridice în sarcina pârâților și.
Referitor la prejudiciul creat prin plata nelegală din bugetul local a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de protocol, efectuate pentru organizarea unui cerc pedagogic, tribunalul a apreciat că aceste plăți sunt nelegale, deoarece, cheltuielile de protocol nu sunt prevăzute în actul normativ ce reglementează normativele de cheltuieli pentru autoritățile publice, respectiv anexa 2 din OG nr. 80/2001.
Ca atare tribunalul a constatat că prejudiciul a fost cauzat de către pârâții, primar și, contabil, care, în virtutea atribuțiilor lor legale și de serviciu, au aprobat și efectuat plata sumei de 300 lei și, au încălcat astfel, prevederile legale mai sus - menționate.
Referitor la prejudiciul în sumă de 23.334 lei, reprezentând plata nelegală a subvențiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, tribunalul a reținut că, în baza hotărârii nr. 24/29.06.2005 Consiliul Local a aprobat înființarea a 30 de locuri de muncă pentru realizarea unor lucrări de interes comunitar în perioada 01.12.2005 - 31.03.2006. acestor locuri de muncă s-a făcut din bugetul asigurărilor sociale de șomaj, în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Ca atare, tribunalul a reținut că nu s-a cauzat nici un prejudiciu bugetului local, cum eronat s-a apreciat în încheierea nr. 24/29.06.2007 și în raportul de control intermediar, deoarece plata drepturilor salariale pentru cele 30 de locuri de muncă nu s-a făcut din veniturile bugetului local, ci din subvențiile acordate prin bugetul asigurărilor sociale de șomaj, fapt ce rezultă din hotărârea privind adoptarea bugetului local pe anul 2006 adoptată de Consiliul Local (fila 285-286 dosar).
Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților, trebuie să existe cel puțin 3 elemente cumulative, respectiv prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate, ori, în cauza de față prejudiciul este inexistent și, ca atare, nu poate fi stabilită răspunderea civilă a pârâților, motiv pentru care tribunalul a respins ca neîntemeiat, acest petit al încheierii de sesizare al Curții de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior.
Cu privire la constatarea unui prejudiciu în sumă de 4.000 lei, reprezentând plata nelegală a unei expertize extrajudiciare, efectuată în baza unui control de prestări servicii încheiat între prestatorul,Risc Protection" și Primăria (fila 159 dosar), tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 20.04.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C - S, numitul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 248 Cod penal. În rezoluție se consemnează că, pentru stabilirea legalității plăților efectuate și eventual a prejudiciilor produse prin aceste abateri legislative, abateri constatate de Corpul de Control al Prefecturii, făptuitorul (respectiv pârâtul din prezentul dosar) a propus organelor de cercetare penală și a contractat o expertiză contabilă.
Tribunalul a apreciat că expertiza contabilă trebuia contractată și achitată de către pârâtul, care era cercetat penal și nu de către Primăria, în numele căreia a semnat contractul de prestări servicii, acesta încălcând astfel dispozițiile art. 19 al. 1 și art. 55 alin. 1 lit. b din nr.OUG 45/2003, privind finanțele publice locale, respectiv a angajat și utilizat creditele bugetare pentru cheltuieli care nu erau legate strict de activitatea instituției, respectiv a Primăriei.
În susținerea celor de mai sus, tribunalul a reținut că în situația în care soluția dată de parchet este favorabilă făptuitorului (ca și în cazul de față), acesta se putea îndrepta cu o acțiune în regres, împotriva celor care au sesizat organele de cercetare penală, pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu expertiza contabilă, fără să angajeze creditele bugetului local pentru plata expertizei efectuate.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că pârâtul, prin nerespectarea atribuțiilor sale legale, în calitate de ordonator de credite, a încălcat dispozițiile legale incidente în materie, cauzând, astfel, un prejudiciu bugetului local în cuantum de 4.000 lei și, în consecință, a admis în parte acest capăt de cerere din încheierea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior, reținând vinovăția exclusivă a pârâtului în producerea acestei pagube.
Cu privire la prejudiciul reținut de organele de control, în cuantum de 802,02 lei, tribunalul a reținut că între Primăria și o societate comercială a fost încheiat în data de 10.07.2006 un contract de sponsorizare, al cărui obiect constă în sponsorizarea primăriei cu un copiator; în contract este stipulată obligația primăriei la achitarea taxelor de întreținere a copiatorului pentru o perioadă de doi ani.
Din examinarea clauzelor contractuale, tribunalul a reținut că, deși contractul încheiat de părți a fost denumit de contract de sponsorizare, acesta conține, de fapt, două contracte, unul de sponsorizare și altul de prestări servicii, ceea ce rezultă din interpretarea, conform dispozițiilor art. 977 Cod civil, a clauzelor intitulate obligațiile sponsorului și obligațiile beneficiarului.
Din interpretarea clauzelor contractului de sponsorizare conform dispozițiilor art. 277 Cod civil, respectiv după voința reală a părților contractuale, iar nu după sensul literal al termenilor, tribunalul a apreciat că acest contract constituie, potrivit intenției comune a părților, două contracte, unul de sponsorizare și altul de prestări servicii, având în vedere clauzele intitulate obligațiile sponsorului și obligațiile beneficiarului.
Ca atare, tribunalul a constatat că plățile efectuate în baza contractului sunt legale și, pe cale de consecință, a respins acest capăt de cerere, având în vedere lipsa prejudiciului.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul a admis în parte încheierea de sesizare nr. 24/29.06.2007 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior și, în consecință, a obligat, în solidar, pârâții și la plata sumei de 300 lei cu titlu de despăgubiri civile față de bugetul local al Comunei; a obligat pârâtul la plata sumei de 4.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, față de bugetul local al Comunei.
De asemenea, a obligat pârâții, în baza dispozițiilor art. 70 alin. 2 din Legea nr. 94/1992, la plata despăgubirilor civile reținute în sarcina lor, actualizate în funcție de dobânda de referință a Băncii Naționale Române la data prezentei, care pentru luna ianuarie 2008 este de 7,5 %.
În baza dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă, instanța a obligat Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi C - S - Direcția de Control Financiar Ulterior la plata sumei de 375 lei pentru fiecare pârât, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Curtea de Conturi a României și a solicitat modificarea sentinței și admiterea în totalitate a Încheierii nr.24 din 29 iunie 2007, Camerei de Conturi C
În drept recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art.3041și 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului recurenta susține următoarele:
Camera de Conturi C S - Direcția de Control Financiar Ulterior a efectuat în temeiul Legii nr.94/1992 în perioada 03.04.2007-30.04.2007, controlul contului anual de execuție bugetară și a bilanțului contabil pentru anul 2006 finalizat prin întocmirea raportului de control intermediar nr.322/02.05.2007 prin care s-a reținut crearea unui prejudiciu total în cuantum de 33.662,02 lei cauzat bugetului local al Comunei.
Referitor la prejudiciul în sumă de 5.200 lei reprezentând plata nelegală către salariații instituției în anul 2006 unor drepturi salariale stipulate în contractul colectiv de muncă, controlorii financiari au apreciat că aceste plăți sunt considerate a fi nelegale întrucât aceste drepturi salariale nu au fost prevăzute în actele normative cu privire la modul de salarizare al funcționarilor publici și personalul contractual, precum și faptul că plata acestor drepturi nu s-a înregistrat la Titlul 01 "cheltuieli de personal" ci la Titlul 02 "cheltuieli materiale", fapt pentru care nu a fost calculată și virată valoarea obligațiilor salariale către restul bugetelor.
Însă, tribunalul a apreciat în mod greșit că plata drepturilor salariale achitate în baza contractului colectiv de muncă sunt legale, în consecință contractul colectiv de muncă, care se bucură de prezumția de legalitate trebuia respectat de părți iar plățile făcute în baza lui sunt legale.
Astfel a respins acest petit din sesizarea Camerei de Conturi C S - Direcția de Control Financiar Ulterior privind stabilirea răspunderii juridice în sarcina pârâților și.
Recurenta apreciază că plata sumelor în cuantum de 5.200 lei, în baza contractului colectiv de muncă, înregistrat la Direcția, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.3346/17.10.2006, este nelegală deoarece s-a efectuat din venituri proprii ale bugetului local cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.215/2001, potrivit cărora doar consiliul local are competența de a aproba, la propunerea primarului, bugetul local și virările de credite iar în speța de față nu s-a făcut dovada că pentru plata sumelor prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anul 2006 există o hotărâre a Consiliului local prin care să se fi prevăzut și aprobat plata acestora.
Față de cele expuse, recurenta consideră că trebuia admisă încheierea nr.24/29.06.2007 a Camerei de Conturi C S - Direcția de Control Financiar Ulterior, având în vedere și faptul că resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale au caracter limitat, iar potrivit dispozițiilor art.14 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și nu pot fi angajate, ordonanțate și plătite dacă nu sunt aprobate conform legii și nu au prevederi bugetare și surse de finanțare.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis în parte încheierea de sesizare nr.24 din 29 iunie 2007 Curții de Conturi a României, Camera de Conturi C S, și a obligat pârâții la plata sumei de 300 lei, iar pe pârâtul la plata sumei de 4000 lei cu titlu de despăgubiri civile, către Consiliul Local al Comunei, jud.C
Prima instanță, în mod legal, a respins în rest Încheierea de sesizare, referitoare la reținerea prejudiciului de 5.200 lei, reprezentând plata nelegală către salariații instituției în anul 2006 unor drepturi salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă, din moment ce acest contract nu conține clauze care să fie lovite de nulitate absolută.
Referitor la prejudiciul în sumă de 23.334 lei, ce reprezintă plata nelegală a subvențiilor acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, prima instanță a avut în vedere că prin al Comunei nr.24 din 29 iunie 2005, s-a aprobat înființarea a 30 de locuri de muncă pentru realizarea unor lucrări de interes comunitar, iar, subvenționarea acestor locuri de muncă, s-a făcut din bugetul asigurărilor sociale de șomaj, conform Legii nr.76/2002.
În fine, prima instanță a mai reținut că în mod legal, Primăria a încheiat la data de 17 iunie 2006 un contract de sponsorizare cu o societate comercială, iar plățile efectuate în baza acestui contract sunt legale, în speță nefiind cauzat vreun prejudiciu în patrimoniul Primăriei.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de Curtea de Conturi sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr.18 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./19.05.2008
Tehnored. /19.05.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
