Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 451/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--18.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.451
Ședința publică din 10.04.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C S, împotriva sentinței civile nr.313 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta recurentă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.313 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, pentru contestarea deciziei de imputare, sens în care a anulat decizia de imputare nr.105/24.04.2007, emisă de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare nr.3865/30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Fiscal Ulterior - județul C-S, s-a constatat că în cazul "" C nu au fost respectate prevederile art.6 al.2 și 3 din nr.OUG146/2002, privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, în sensul că au fost efectuate transferuri în conturi bancare, deși societatea avea obligații restante, iar sumele transferate nu au avut ca destinație plata salariilor.
În acest mod, în urma achitării la 21 decembrie 2006, dar cu întârziere, a obligațiilor bugetare restante în cuantum de 105.346 lei, au curs dobânzi în valoare de 1359,27 lei, această sumă reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat.
Ca persoane vinovate au fost găsiți, care nu au dispus măsuri de împiedicare a efectuării plăților, respectiv, și, care au confirmat că societatea nu are datorii la bugetul general.
În același proces verbal de constatare s-a reținut că prin nr.45/26.10.2006 și nr.355/28.11.2006, au fost transferate societății comerciale sumele de 100.246 lei respectiv 160.000 lei, deși societatea avea restanțe la bugetul de stat, aceste sume fiind destinate doar în parte plății salariilor.
Ca urmare a acestui proces verbal de constatare pârâta a emis decizia de imputare nr.105/24.04.2007, prin care i-a fost imputată reclamantei suma de 309,5 lei, reprezentând prejudiciul produs.
Acțiunea reclamantei a fost constatată ca fiind întemeiată din următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.117 din Legea 188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, iar art. 287 din Codul muncii prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa, până la prima zi de înfățișare.
În lumina acestor prevederi legale, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada atribuțiilor de serviciu ale reclamantei, pentru a se putea verifica încălcarea uneia sau unora dintre acestea și legătura de cauzalitate cu prejudiciul invocat.
Apoi, la dosarul cauzei nu au fost depuse nr.45/26.10.2006 și 355/28.11.2006, reținute prin procesul verbal de constatare nr.3865 din 30.03.2007, întocmit de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Fiscal Ulterior - județul C-S și prin care s-a constatat transferarea disponibilităților din conturile "" la trezorerie în conturile deschise de băncile comerciale la.
Totodată, cuantumul prejudiciul nu estre cert, el fiind stabilit în mod unilateral de curtea de conturi și preluat ca atare de pârâtă.
Cu alte cuvinte, pârâta nu a uzat de mijloacele legale de probă pentru a dovedi existența și întinderea prejudiciului.
Nu în ultimul rând, potrivit art.271 din Codul muncii, când paguba a fost produsă de mai mulți salariați cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei, iar dacă această măsură nu poate fi determinată răspunderea fiecăruia se stabilește proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei și, atunci când este cazul, și în funcție de timpul efectiv lucrat de la ultimul său inventar.
Curtea de Conturi a reținut prin procesul verbal de constatare că, pe lângă reclamantă, mai sunt vinovate de producerea prejudiciului alte patru persoane.
Pârâta nu a făcut dovada contribuției reclamantei la producerea prejudiciului, potrivit art.271 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea și a anulat dispoziția pârâtei nr.105/24.04.2007.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C-S și a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se susține că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală având în vedere că reclamanta nu a respectat dispozițiile art.6 din nr.OG146/2002, privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului și pct.10 alin. 2 și 3 din Normele de aplicare a acestei ordonanțe, în sensul că în mod greșit s-au efectuat transferuri în conturi bancare deși unitățile înregistrau obligații restante, sumele transferate neavând ca destinație plata salariilor.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei de impunere nr.105 din 24 aprilie 2007, emisă de pârâtă. Prima instanță a reținut în mod corect că pârâtă, nu a făcut dovada care sunt atribuțiile de serviciu încălcate de reclamantă, și dacă între aceasta și prejudiciul reținut în sarcina acesteia, există raport de cauzalitate. De asemenea, din probele de la dosar, nu rezultă cuantumul prejudiciului reținut în sarcina reclamantei în condițiile în care, Curtea de Conturi, a reținut prin procesul verbal de constatare, că pe lângă reclamantă mai sunt vinovate alte 4 persoane de producerea prejudiciului, iar, pârâta nu a defalcat prejudiciul și nu a dovedit producerea acestuia pentru fiecare în parte, conform art.271 din Codul muncii.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtă prin care a enunțat doar dispozițiile legale încălcate de reclamantă, fără a face trimitere la starea de fapt din dosar, sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul pârâtei ca nefondat, și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C S, împotriva sentinței civile nr.313 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr.-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
aflată în
Semnează
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
Red./12.05.2008
Tehnored. /15.05.2008 -Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
